5,479 matches
-
Mircea Mihăieș Simpatica formulă din titlu, preluată de pe „burtiere” unui canal de televiziune, e nu doar sugestivă, ci și plină de adevăr. Mi-aș permite doar să adaug celor doi binecunoscuți gropari ai fotbalului românesc un lung șir de băgători de seamă politici
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci de accentuare energică a îndemnului la despărțire (care, în varianta cea mai nepoliticoasă, devine act de alungare; în cea mai amicală, rămîne doar expresia unei energii simpatice). Motorul de căutare Google oferă cîteva sute de exemple de folosire a formulei de salut, majoritatea din mesaje informale, de pe forumuri de discuții din Internet: „te sun eu în 10 minute și-ți spun timpii de la boxe... hai pa...”; „mai
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
minoră, specifică scrisului lui Ștefan Cazimir. Într-o notație din Memoriile lui Eugen Lovinescu pe care 99% dintre exegeți ar lua-o ca atare, fără a-i mai cerceta substraturile, se vorbește despre apariția în casa criticului a unui „copil simpatic, candid, cu un guler alb, evazat, cu privirea visătoare, cu vorba domoală și legănată”, care se declară „teozof” și care scrie o poezie „religioasă”. Ștefan Cazimir pune însă acest text în relație cu un altul, apărut în revista „Flacăra” în
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
specială pentru emisiunile avînd ca invitate vrăjitoare, deoarece comentează în trei rînduri astfel de producții). Cu acribie științifică, dar și cu umor scrie autorul și despre noua limbă de lemn. Cu dicționarul într-o mînă și joarda ironiei în alta, simpaticul profesor pune întotdeauna lucrurile la punct, chiar dacă uneori mai sare peste cal, precum în cazul articolului Ceaușescu disident. Pornind de la definirea cuvîntului „disident” așa cum apare ea în Dicționarul de neologisme („persoană ale cărei păreri, opinii, sînt deosebite de cele ale
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
a apărut ca formă de destin profesional între artiștii plastici, dar și un tînăr cuminte, Matei Florian, căruia nu-i plac "de nici o culoare grupurile de "bărboși, cheliosi, intelectuali bețivi și detesta mai ales femeile din jurul meselor de cîrciuma. Foarte simpatic e în schimb un locuitor din Internet care semnează Mihai Ionatan și vorbește despre sine la persoana a III-a ("Cel mai bine l-a descris un profesor: trebuie să bați un cui, să-l legi, că altfel zboară) l
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
la restaurantul "Hubertus"), more povestiri cu Barry-Superstar (e amic cu Tony Blair etc.), le cunosc pe cele două fete din juriu, Alissa Simon selecțonera festivalului de la Palm Springs (leită Irina Coroiu!) și Diana Sanchez selecțonera festivalului de la Toronto (amîndouă foarte simpatice), după care, tuspatru, iute înapoi la "Victoria" - sediul nostru în următoarele zile - pentru a vedea Long Way Home (regia: Peter Sollett, american). În numai 88 de minute, o poveste despre cine preia puterea într-o familie de portoricani din Bronx
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
doar atît: locul ideal unde mi-ar fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi Trofeul TIFF (4000 $): Intacto este deja un film celebru (în State a avut cronici ditirambice), așa că iese din discuțe
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
la Petrila, oraș din care el și fratele său, Mihai Barbu, au făcut una din reședințele culturii române. Când mă întâlnesc cu Ion Barbu și îl văd plin de idei și angajat în tot felul de acțiuni culturale, trăznite și simpatice, toate generate de un discret sentiment al responsabilității față de ce se întâmplă în România, mă simt contaminat de tinerețea lui inepuizabilă, de elanul său, de generozitatea cu care își antrenează în asemenea acțiuni prietenii și cunoscuții (inclusiv pe supertalentata Mihaela
Ha, Ha and Ha by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13824_a_15149]
-
sale de maturitate. În ce mă privește, cred că dificultatea este alta, mai ales că eticismul nu se regăsește în toate scrierile autorului și, pînă și acolo unde se regăsește, el e prezentat „cu tact", evitîndu-se predica și făcîndu-se „doar simpatică virtutea", după chiar aprecierea lui Călinescu. Acest fel din urmă de a proceda este și singura sugestie a naționalismului lui Agârbiceanu (în Istoria sa, și Călinescu îl așează în capitolul Tendința națională, lîngă Goga și sămănătoriști), îndeajuns de obiectiv ca
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
a devenit, prin absența acestui coagulant în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sînt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta Zaharia a găsit trăsătura de unire între adult și copil spaima: lumea în care trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
vorbească tăcerea. umbra/ să se întrupeze./ în ea se scurge cerneala neagră/ (cîte poeme închise acolo etanș?)/ cine-a strigat odată și nimeni dar nimeni/ n-a auzit? n-a tradus nimeni./ este și ea tot o umbră./ o cerneală simpatică./ moartea.// ascultă-mă. ascultă-mă cu tine vorbesc./ îți împrumut urechea mea dreaptă. buzele mele pecetluite ți le dau./ pleoapele mele întredeschise./ degetul. iau degetul de pe buze" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Și nu putem a nu menționa, în
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
mă apropii de cartea care mă interesează este să parcurg, întîi, numeroase cărți care nu mă interesează". Rezultatul e profund frustrant, dureros: "Nefericita meserie de critic literar, care nu numai că m-a făcut antipatic (pe mine, cel atît de simpatic!) atîtor scriitori contemporani, dar m-a și îndepărtat de literatură, așa cum îndepărtează ginecologia de dragoste". Cunoaștem și noi îndeajuns de bine fenomenul. Comentariul actualității literare e asaltat de "tot felul de începători și amatori, surîzători dar și amenințători". Procedeele la
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
iubit și asta oferea avantaje - de exemplu, când se făceau restricții la căldură, noi nu aveam de suferit pentru că era "casa lui Moisil". De aceea, la noi în casă se țineau ședințele de bloc, Dulgheru venea regulat la noi, era simpatic și deștept. N-am știut niciodată - până când n-a ieșit Lena din pușcărie - că el o ancheta! - Am rămas mut. - Te cred. Poți să rămâi mut auzind așa ceva. - Poate că, într-adevăr, popularitatea l-a salvat. - Cu siguranță. - Cum vă
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
deodată exact în mijlocul exploziei de lumină și recunosc pentru câteva clipe voracitatea flăcării ei și cedează necontenit în fața farmecului și a zâmbetului tăcut, care spune gata, iar lumina se stinge din nou și mâna este recuperată pentru a fi încălzită. Simpatică pereche de prostuți, așa, împreună, Marta și cu mine, amândoi înveliți, cu ochii închiși strâns și spunând am prins trei, sau ce fină e asta și ce tandră, sau e una care e probabil mascul, pentru că dă din coadă ca
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
îi încurajează ea uneori, râzând în hohote, la dreapta cred că veți găsi peștișori. De obicei, eu nu le mișc din loc, prefer să le las în voia lor, să asist la delicata lor derivă, fără obstacole, să urmăresc traseul simpatic al dârei lor, și numai când ea insista, consimțeam să-i trimit vreuna, cu un subit și exact îndemn spre frontiera orientală a ochiului. În primele nopți ignoram încă faptul că era posibil acest schimb reciproc și de aceea când
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
înăuntru, să se arunce cu putere în ochii mei și să mă tot pocnească cu coada în pupile, de parcă ar fi un bici. Cât de greu îmi va fi să o alung și să păstrez totodată această veselie aparentă: ce simpatică este, ce tumbe face, spun eu, încrezător în faptul că totul va rămâne o ușoară stare nervoasă trecătoare și că nu se termina ca în alte nopți, cu fosfenele ei detestându-mă necruțător pentru insomnia mea, iar capul meu copleșit
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
făceam de rușine în cazul lui Alecu... Așa că, după multe decenii, ca să mă răzbun pe aceste beizadele care-și puneau oful și ahul în versuri, am decis să scriu o carte. Să văd, am zis, pot să scriu o carte simpatică, lizibilă, ironică despre niște autori insuportabili? Și am scris un fel de Discurs amoros, stimulat de Barthes și, oarecum, ca o replică valahă la faimosul lui studiu. A ieșit la urmă altceva: nu un discurs ironic, ci o carte (aproape
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
mai plicticoase perioade din viața noastră. Varietatea fiind esențială pentru t.v., monocolorele programe de sărbători, indiferent ce subiect-obsesie au, sînt contrare așteptărilor telespectatorilor. Un tînăr jurnalist care scrie cronică t.v. îl găsește pe Ernest de la Big Brother cult, simpatic și interesant. Se miră că telespectatorii îl vor afară. Ernest nu e nici cult, nici simpatic, nici interesant. Vulgaritatea glumelor lui, apropourile tulburi și gesturile obscene fac din el ilustrația perfectă a junelui în tranziție. Nu știm cine a stabilit
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
indiferent ce subiect-obsesie au, sînt contrare așteptărilor telespectatorilor. Un tînăr jurnalist care scrie cronică t.v. îl găsește pe Ernest de la Big Brother cult, simpatic și interesant. Se miră că telespectatorii îl vor afară. Ernest nu e nici cult, nici simpatic, nici interesant. Vulgaritatea glumelor lui, apropourile tulburi și gesturile obscene fac din el ilustrația perfectă a junelui în tranziție. Nu știm cine a stabilit și aplicat criteriile de selecție pentru emisiunea de pe Prima. Oricine ar fi, a reușit să obțină
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
asta fără să-mi las la vedere și partea din față, mai cu seamă că - negreșit datorită somnului reparator - se etala acolo cu o neobrăzare bătătoare la ochi o mărire și o verticalitate complet nelalocul ei? Văzînd asta, sora cea simpatică a izbucnit în rîs. "Iertați-mă", am vrut să mă scuz; și căutînd în cunoștințele mele din limba ei cuvintele potrivite ca să fac o frază galant-împăciuitoare, i-am spus cum am putut mai bine că aș ruga-o să interpreteze
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
regulilor administrative, să fiu mutat în sanatoriul destinat clienților de proveniență locală. Acesta în care ne aflam, rezervat străinilor, era mult mai confortabil, mai luxos și îngrijirea era mai bună; era, într-un cuvînt, de preferat - și cum îi fusesem simpatic, mă sfătuia să iau această măsură de prevedere: i-ar părea rău ca entuziasmul ce-l pusesem în învățarea limbii ei materne să aibă repercusiuni nedorite asupra mea. (...) Bineînțeles că i-am urmat sfaturile. Așa cum mi-a indicat, am păstrat
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
faptul că a emigrat în Australia, prin 1982, iar dacă numele vă sună cunoscut, de data aceasta puteți face liniștiți legătura, nu vă înșelați. Un lucru e iarăși sigur de la bun început: titlul cărții e genul de titlu inspirat și simpatic care te face să riști și să cumperi o carte fără să o fi răsfoit și, să zicem, fără să fi citit nimic despre ea în presa literară. Cele opt proze scurte ascunse în spatele titlului și al unei coperte trăznite
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
serios", iese din zona relativităților, a fantasmelor, a jocului și intră în zona filmului de acțiune, cultivînd tocmai ceea ce ironizase pînă atunci: aventura, drogul, sexul, urmărirea, situația limită... Lipsa de umor ( sau curajul?) merge pînă acolo încît două personaje foarte simpatice mor la sfîrșit. Or, o comedie în care se moare la sfîrșit rămîne un gen hibrid, oricît talent s-ar arunca în joc.
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
Lupache, Negruța (nume sugerate de culoare, formă etc.). Animalele cele mai predispuse să primească nume - animale de companie, în formula "oficială", pet-uri, cu un anglicism antipatic, pentru că prin pluralul tipic neutru le obiectualizează, sau animăluțe, cu diminutivul cel mai simpatic, caracteristic limbii populare și familiare, sînt adesea prezentate pe forumuri din internet; exemplele de mai jos provin de pe forumul motociclism.ro. Din examinarea eșantionului destul de redus și tipic citadin se observă o preferință pentru hipocoristicele sonore, bisilabice, bazate pe repetiție
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
ta!" O reabilitare romantică. La fel, desprinsă de conținuturile urîte ale unei istorii care se face tablou votiv, e locuirea în universul poeziei: "Ieri, îmi zise profesorul, la ieșirea de la curs am fost acostat pe stradă de un tînăr foarte simpatic și care purta sub braț porția sa de pîine, semn al rezonabilității. Însă întrebarea pe care mi-a pus-o era scandaloasă: ŤUnde cresc crinii?ť. Atît și nimic mai mult. După un scurt examen vizual, ca să văd de ce natură
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]