694 matches
-
sunetele pătrunzând prin simțurile ei dematerializând-o, ea devenind “un adânc”: “Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii de iubire acutizează simțurile sexuale, căci trupul se manifestă în paralel cu gândul și simultaneitatea lor le contopește într-o voluptate care are tot atâta farmec câtă durere. Pretextul musical este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din Cleopatra a șaptea este un clarvăzător: știe că Antonius va fi succesorul său în intimitatea reginei Egiptului, știe cum va muri, peste secole, președintele Kennedy. Este luciditatea unei civilizații consumate, ce nu mai are nimic de adăugat. Efectul de simultaneitate istorică obținut prin aceste subtile anacronisme este deosebit de sceptic. Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă, viziuni, ci doar insolitează comic viziunile altora. În afară doar de Stăpînul tăcerii și Pescărușul din livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru.
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
dacă nu e chiar providență. Cine prevede, previne. Cine prevede, poate să preîntâmpine! Nu-i mai puțin adevărat, însă, că divinitatea care le știe și le vede pe toate, în a cărei conștiință uriașă toate evenimentele istoriei se află în simultaneitate, nu intervine ca să le oprească. Se spune că Spiritul Absolut știe că două avioane se vor ciocni, dar nu face nimic pentru a opri ciocnirea lor. Ce înseamnă aceasta? înseamnă că pe măsură ce te ridici la un grad mai înalt de
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
celui ce fusese unul-și-același"; cu alte cuvinte, din jocul crud al identităților și diferențelor, tot ce rămâne este spectacolul exasperant al măștilor care ascund alte măști. Timpul "reprezentației" nu are nimic de-a face cu o cauzalitate exterioară, con-for-mân-du-se principiilor simultaneității paradoxale: "Nunta a fost azi, dar totuși ea a avut loc și cândva, mai demult și nu va fi celebrată nicicând..." Pe bună dreptate, în "scurta notă empatică de acompaniere terapeutică" de la sfârșitul cărții, Vera Șandor observa că trăirea evenimentelor
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
francheții ei extraordinare. O franchețe care nu disprețuiește și nu ocolește însă metafora, cum vor face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate - ce tinde să devină convergență - între tonul direct și regimul metaforic, între metaforă și franchețe. Pariu imposibil, căci cum să obții transparența unui sens printr-o metaforă care - prin însăși esența ei - îl ascunde sau îl amână. Pariu transformat într-
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
în față, ca bolovanul lui Sisif. Într-un mod paradoxal, sunt optimist în ceea ce privește trecutul și pesimist în ceea ce privește viitorul. Prezentul mă obligă la realism. Astfel că în orice clipă trăiesc un amestec extrem de interesant de pesimism, optimism și realism, într-o simultaneitate perfectă, orientată în trei direcții. * Progresul cunoașterii de sine se realizează numai prin neînțelegeri care intrigă: te intrigă pe tine și îi intrigă și pe alții. Te intrigă propria neînțelegere, dar te intrigă mai ales și mai grav neînțelegerea altora
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
urbanistice. Cum Bucureștiul intră perfect în această ecuație, el poate sluji drept material didactic în orice demonstrație care privește specificul orașului nostru. Contradicțiile și tensiunile rezolvate în Occident într-o istorie urbană îndelungată au fost preluate la noi aproape în simultaneitate și ele au determinat direct configurația spațiului, dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
reprezentării. Însă dincolo de planul tehnic și de cel formal, sculptorul țintește unul mult mai larg, în care ideile narative sînt prelungite într-o evidentă perspectivă spirituală. Așa cum la nivelul ei perceptibil expoziția poate fi socotită o demonstrație privind succesiunea și simultaneitatea formelor și a tehnicilor, în substrat ea este o încercare de a ordona sugestii de natură existențială și morală. într-o definiție sumară, propunerea plastică a lui Marcu este un eseu despre animalitate și spirit, despre forțele htonice și tentativa
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
atît mai mult în Sud, unde Orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată rapid, fără organicitate și, de cele mai multe ori, chiar fără reflexe urbanistice. Contradicțiile și tensiunile rezolvate în Occident într-o istorie urbană îndelungată au fost preluate aici aproape în simultaneitate și ele au determinat direct configurația spațiului, dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume, unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
Nu apar episoade revelatoare, închegate deodată într-o materie romanescă pe care să o lumineze și s-o justifice. În locul unei acumulări de fapte și al unei explicații generale date acesteia, în logica ficțiunii realiste, se proiectează, într-o deconcertantă simultaneitate narativă și simbolică, un film aproape suprarealist. Parcurgându-l însă cu mare atenție (o atenție focalizată pe axul poveștii și deschisă totodată către nenumăratele detalii aparent nesemnificative), vom ajunge, dacă nu la o concluzie fermă și univocă, atunci la o
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
pe el însuși". În universul scrisului cărtărescian fluturele este simbol subconștient și simbol topologic, simbol al vieții pândite de moartea-păianjen și este structură generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larvă, timp-nimfă și timp-făptură înaripată, simultaneitate și succesiune, este palingenezie și clipă încremenită. Orbitor este Levantul romanesc al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48 a devenit cea din anii '89 ai sutei următoare, căuzașii devin manifestanți, pirații devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
se promite (cel ce acceptă), ceea ce este al celui dintâi nu trece Într-al celui de al doilea, ci numai prin voințele unite ale celor doi, prin urmare, numai În măsura În care cele două voințe sunt declarate În același timp. Dar această simultaneitate este imposibilă În actele empirice ale declarației, care trebuie să se succeadă cu necesitate În timp, fără ca niciodată să fie simultane”. Ceea ce eu dobândesc prin dreptul personal nu este posesiunea directă a unui lucru, ci o faptă a persoanei, prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
capul. Ajungea să se oprească asupra unei pagini pentru ca aceasta să se transforme Într-o lentilă de telescop prin care timpuri și locuri Îndepărtate Îl ajungeau din urmă Într-o Înlănțuire pe care o hotăra el Însuși sau Într-o simultaneitate oricând la Îndemână. În felul ăsta nu mai punea pe nimeni În pericol decât, cel mult, pe sine. Cu bună știință. Devenea, cu alte cuvinte, responsabil. Citea tot ce găsea În biblioteca lui Andrei Morar și tot ce Îi cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
z unde se numește factor Lorentz și este viteza luminii în vid. Coordonatele Y și Z nu sunt afectate, dar axele x și t sunt implicate în transformare. Într-un fel, această transformare poate fi înțeleasă ca o rotație hiperbolică. Simultaneitatea Din prima ecuație a transformărilor Lorentz în termeni de diferențe de coordonate este clar că două evenimente care sunt simultane în sistemul de referință S (satisfăcând Δt = 0), nu sunt neapărat simultane în alt sistem inerțial S' (satisfăcând Δt' = 0
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Putem doar spune că: dacă se dau tehnicile a, b, c a căror compoziție este tehnica d, aceasta din urmă va fi produsă, în mod inevitabil, ca efect cert al lor, puțin importă de către cine și unde. Astfel se explică simultaneitatea descoperirilor în diferite țări, și de asemenea ineluctabilitatea lor. "Aplicarea" lor nu este urmarea eventuală și contingentă a unui conținut teoretic prealabil, acesta fiind deja o "aplicație", un dispozitiv instrumental, o tehnică. Nu există nici o instanță, pe de altă parte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un bătrînel nostim și cam trăsnit scotocind prin măruntaiele universului spre a descoperi în joacă un titlu de album pentru Mariah Carey. E o carte onestă de popularizare a fizicii scrisă în tiparul unei sobre lucrări de informare generală: timpul, simultaneitatea, curbura spațio-temporală, gravitația sunt analizate rînd pe rînd de un autor care este întîi de toate un specialist în fizică. Cum temele pomenite mai sus au căpătat ceva din familiaritatea unor noțiuni de care, indiferent că le-am înțeles sau
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
cînd noaptea este de catifea neagră, fosforescentă, stropită cu pete de «sînge» liliachiu diseminate aleatoriu pe tot întinsul cîmpului unduitor, ca de apă întunecată, al unui întuneric insondabil de adînc“. Și după ce aproximează mediul sonor al nopții, umplut de „o simultaneitate de «posturi» de radio eterale“, prin referințe la Xenakis, la Tri stan ș i I solda al lui Wagner, la Bulgakov, la Faust al lui Liszt, la Simfonia Fantastică a lui Berlioz, la Tannhauser a aceluiași Wagner, la Vonnegut, încearcă
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
operele unor prozatori precum Mateiu Caragiale, Blecher, Marin Preda etc., opere percepute și din unghiul surprinderii unei viziuni sau tematici singulare, specifice. E detașat, astfel, romanul clasic, ce se fundamentează pe un principiu al succesiunii și romanul modern, construit prin intermediul simultaneității și structurat pe coordonatele unui principiu muzical. Autorul operează, tot aici, o distincție importantă între două tipuri de jurnal: jurnalul intim de criză și jurnalul intim de existență. Din secolul romantic (1989) își propune să identifice și să interpreteze reperele
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
literari. în esență, pleda pentru "racordarea romanului la viața modernă, de o diversitate tumultuoasă, Ťepoca cea mai sfâșiată de neliniști și cea mai cutremurătoare în așteptări.ť Accelerația ritmului face posibil ca fenomenele de maximă pluralitate să fie prinse în simultaneitatea lor, și anume Ťîn ritmul unui absolut lirismť, potrivit cu o Ťlogică afectivăť". Cu aceleași subtile mijloace analitice, Constantin Trandafir discută romanele lui Mihail Sebastian. în Orașul cu salcâmi, "surpriza din final, când se anunță căsătoria dintre Adriana și Paul Mlădoianu
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]