323 matches
-
jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți să-ți închipui că și acum, după atâta vreme, am aceleași reacții violente, cu bătăi de inimă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum Mini intrase la Feder, se simți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți să-ți închipui că și acum, după atâta vreme, am aceleași reacții violente, cu bătăi de inimă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
te întreb. Până nu-i prin preajmă vreun „doftor” nu aveai motiv să mă întrebi. Așa că vrei-nu vrei, trebuie să-mi spui despre ce „doftor” îi vorba. Apoi de „dumnealui giupânul Moisi doftorul” îi vorba în zapisul întocmit de „Iorga sin răposatului Caraiane ce-au fost vornic de tîrgu de Iași”. Acesta, la 15 septembrie 1662 (7171), spune: „Am vândut a mea dereaptă ocină și moșie, casele mele ce mi-au rămas în târgu în Iași, pre Ulița Strîmbă, lîngă Podul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Paisie ca să-i dau pe an câte două ocă de ceară curată la mănăstire”. La averea mănăstirii Barnovschi se mai adaugă și o pivniță aflată „aproape de mănăstirea... ce se numește Barnovschi”, dăruită la 25 mai 1749 (7257) de „frații Ion sin Duca, și eu, Năstasie sin Duca” nepoții lui „Neculaiu Paru de la Rumelia din sat ce să numește Vlahust”. La 10 ianuarie 1750 (7258) însă Costandin Mihail Cehan Racoviță voievod este nevoit să dea o „carte... rugătoriului... Procopie egumenul de la mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
făcut din granit, e responsabil cu deplasarea țevii tunului de calibru 100 (ceva enorm, din materialul lui se pot construi vreo trei poduri peste Olt) În plan vertical, urmărind ca indicatorul de pe scala pe care o operează el să fie sin cronizat În permanență cu indicatorul de pe scala care Înre gistrează datele introduse de servantul 1. Cu alte cuvinte, soldatul servant 3 mișcă țeava tunului În sus și În jos. În acest scop, stă așezat pe un fel de șa de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deșerte. Nu va mai fi nici un voievod din țara Egiptului, și voi răspîndi groaza în țara Egiptului. 14. Voi pustii Patrosul, voi pune foc Țoanului; și-Mi voi aduce la îndeplinire judecățile asupra Noului. 15. Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului, cetățuia Egiptului, și voi nimici cu desăvîrșire mulțimea din No. 16. Voi pune foc Egiptului, Sinul va fi cuprins de spaimă. No va fi deschis prin spărtură, și Noful cucerit ziua în amiaza mare de vrăjmași. 17. Tinerii din On
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Egiptului. 14. Voi pustii Patrosul, voi pune foc Țoanului; și-Mi voi aduce la îndeplinire judecățile asupra Noului. 15. Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului, cetățuia Egiptului, și voi nimici cu desăvîrșire mulțimea din No. 16. Voi pune foc Egiptului, Sinul va fi cuprins de spaimă. No va fi deschis prin spărtură, și Noful cucerit ziua în amiaza mare de vrăjmași. 17. Tinerii din On și din Pi-Beset vor cade uciși de sabie, și cetățile acestea se vor duce în robie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
decoltată jos, lăsând sânii afară, publicul avea un singur ochi concentrat acolo, ochiul lacom al rușinii, și nimeni nu știa cupletul cântat, nici nu băga de seamă că Zaza nu e frumoasă și că are piciorul 182 183 chiar urât. Sinului îi datora Zaza în subsolul Alcazarului porecla de prințesă și pasiunea durabilă a bătrânului prinț, pasiune ce sfârșise aproape legitim, cu pactul paternității și al unui testament. Testamentul urmărit de moștenitorii frustrați prin procese nesfârșite, în timpul cărora mama lui Maxențiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rîsul sănătos de țărani neștiutori. Au optat pentru tăcere, văzînd că Țanțoșa trecea serioasă, spunînd bună seara, respectînd profesia de muzicant și În schimb cei nouă profesori Îi răspunseră foarte obraznic, unul din ei sunînd din maracas În ritmul legănării sinului enorm și unic și ceilalți răspunzînd la chemarea ritmului cu un dans al umerilor cheflii, care Își opriră brusc legănarea la sunetul final al maracasurilor marcînd dispariția Țanțoșei. Andy Latino scuipă și-și drese glasul, apoi ceru cîteva păhărele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost o noapte în brațele ei. Și... treceam mai de parte, până ieșeam din zona aceea carnavalescă și reintram în orașul protestant, sever, plin de cupo lele bisericilor îndepărtate. Ajungeam de fiecare dată acasă, în cămăruța mea, mulțumit că sunt sin gur și nu în brațele unui obiect sexual. În toată lunga mea ședere în Amsterdam, nu m-am gândit nici odată serios să am de-a face cu o prostituată. Nu vreau să par ipocrit. Sunt un bărbat ca ori
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în fiecare detaliu cu a lui Victor? O vizita în fiecare noapte, înainte de-a adormi, ca și el? Victor spera cu nebunie și-n același timp se temea cu disperare că-ntr-o astfel de noapte cele două camere, sin gurele identice din palatele minților lor, aveau să se conto pească într-una sin gură, și că ei se vor reîntâlni acolo și se vor privi din nou ca atunci. Locuiseră amândoi, atât de demult de parcă fu sese în vis
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a adormi, ca și el? Victor spera cu nebunie și-n același timp se temea cu disperare că-ntr-o astfel de noapte cele două camere, sin gurele identice din palatele minților lor, aveau să se conto pească într-una sin gură, și că ei se vor reîntâlni acolo și se vor privi din nou ca atunci. Locuiseră amândoi, atât de demult de parcă fu sese în vis sau într-o altă viață, într-o mică vilă din cel mai frumos cartier
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Tinerel fără musteață Când se-nvață - a strînge-n brațe Și sărută cu dulceață. - Țucu-ți, mândră, ochii tăi. - Țucă-i, bade, Pe - amândoi. 141 Frunză verde rosmalin, Ajunsu-m-on dor pin sin. Dorul mare se oprește Și mândruța mă iubește, Și pe sinul ei de flori Varsă șir de lăcrămiori Și mă-ndeamnă a mă duce Să-i sărut gurița dulce. 188 {EminescuOpVI 189} Ș-așa-mi vine ca să sbor Ca să spun mândri de dor Și să-i spun să nu jelească, Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
casă îmi venia Și pre mine mă-ntîlnia. Eu tare mă bucuram, Penișoara lui o dam; Și în clop că și-o punea Și atunci așa grăia: Puiculița, draga mea, Vara vii, vara te duci, Și nimica nu-mi aduci, Numai sinul plin de nuci " Și poala de mere dulci, Tu le - aduci, tu le mănânci Cu feciorii satului Cu slugii-mpăratului". 238 {EminescuOpVI 239} 227 Cucule, cucuțule, Vara vii, vara te duci, Mă mir iarna ce mănânci. - De-aș mânca iarna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de pe neuronii alăturați, generând astfel un nou semnal bioelectric (pompă de sodiu). Aceste molecule specifice au fost denumite neurotransmițători. Concluzie Așadar, de când au fost scoase în evidență asemănările dintre structura chimică a neurotransmițătorilor și cea a anumitor droguri, rolul acestora sin urmă este mai puțin misterios. Ele joacă într-un fel rolul unor false chei care declanșează mecanismele creierului. Mescalina are același nucleu chimic precum dopamina, iar LSD-ul are același nucleu ca serotonina (Barron et al., 1964). Acetilcolina este cea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
păduri. Munții mai În depărtare Se văd ca tulbure nor; Vara le e la picioare Și iarna pe fruntea lor. Iată, dup-a mea părere, Locul atîta dorit, Unde zile de plăcere, Zile scumpe am trăit. Frumoasă singurătate, Bunurile-adevărate În sinul tău le-am simțit: Pace, liniște, viață, Toate-acolo mă-nsoțea, Și din orice dimineață, Mulțumirea se năștea.” Grigore Alexandrescu are ochi agricol, natura lucrată Îi place. filtre livezi și saduri, aproape de unda armonioasă, ar trăi liniștit și În tăcere, departe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Crinul, roza să-ncunune Patul dulcilor plăceri!”... Spațiul virginal, acela În care Înfloresc pasiunile tinere, este un paradis al parfumurilor. Cerul, floarea, Cythereea revarsă din fragede cupe vapori de parfumuri („prefumul voluptății În aer revărsase”), portocalul parfumează „linul vînt”, În fine, sinul, suspinător și totdeauna dulce În poezia lui Bolintineanu, se topește În „noaptea parfumată”. Marea este principalul furnizor de substanțe adorate: Conrad soarbe cu nesaț „parfumu-ți dulce” și-și spală gîndurile negre În efluviile aromitoare ce Însoțesc voiajul său În jurul insulelor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trivială, concupiscența aceea fără gingășie”... Trivială, În sens propriu, poezia erotică a lui Bolintineanu nu este pentru că ea nu părăsește niciodată zona suavității. Momentul suprem În idila bolintineană este Îmbrățișarea. Sărutul este figura de vîrf a desfătării. Arătarea pulpei, deschiderea sinului, citate de G. Călinescu ca dovezi de vulgaritate, sînt nevinovate gesturi, Înecate dealtfel Într-un val de lumină și acoperite de mai multe straturi de roze și crini. Trivială cu adevărat este imaginea prea convențională a iubirii, stupidă este lipsa
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai Înainte. De la rumeneală la rapt este un lung ceremonial și el Înfățișează, În fond, treptele ce duc spre treapta desfătării erotice, În zona sudică a imaginarului romantic. Nu știu ce loc trebuie să găsesc În această mică mitologie a erosului bolintinean sinului. El este pretutindeni evocat, la modul propriu și la modul figurat. Puținele metafore din poeme folosesc sinul ca element semnificam: „sînul tăcerii”, „sînul negrii nopți” etc. În erotica propriu-zisă, ne Întîmpină un potop de sînuri vergurale. SÎnul varsă lumină, varsă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
duc spre treapta desfătării erotice, În zona sudică a imaginarului romantic. Nu știu ce loc trebuie să găsesc În această mică mitologie a erosului bolintinean sinului. El este pretutindeni evocat, la modul propriu și la modul figurat. Puținele metafore din poeme folosesc sinul ca element semnificam: „sînul tăcerii”, „sînul negrii nopți” etc. În erotica propriu-zisă, ne Întîmpină un potop de sînuri vergurale. SÎnul varsă lumină, varsă prefumuri, răsfață privirea, Îmbie ca două grădini bogate... Dulce și provocator, totodată, sînul este În mod sigur
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la care suavul Bolintineanu nu obosește să viseze... Pereche, sînii ascund o vale făgăduitoare de mari delicii. Tresărind, ei comunică emoția interioară. Mișcarea grațioasă, abia perceptibilă, a sinilor este semnul că simțurile urcă spre beție, iar poezia spre senzualitate. „Deschiderea” sinului are consecințe profunde: universul material delirează, Îndrăgostitul intră În starea de răsfăț și, sub puterea ei, se hotărăște pentru actul suprem: răpirea, căci: „Îți deschid frumosul sîn... ........................................... Fericit cel ce răpește Tinerele-i răsfățuri Vezi tu, noaptea e nebună, La
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o beție reconfortantă. Umbra are, cu precădere, virtuți sporifice: „răcoritoare, adormindă, parfumată”. În limbajul facil mitologizant al lui Alecsandri, umbra este nimfa vicleană care atrage și dezmiardă cu farmecele ei discrete pe călătorii toropiți de cîntece și parfumuri („ea la sinul ei atrage călătorii fericiți”). În spațiul euforic al luncii apare un spațiu mai redus unde incertitudinile, dacă mai există, dispar cu desăvîrșire: poiana tăinuită. Lunca este un univers de armonii corupătoare, iar poiana tăinuită este inima lui. Aici se adună
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a le sensibiliza nu diferă, Însă, prea mult. Nici Alecsandri nu cunoaște, de pildă, valoarea metaforei În poezie. Puținele metafore („a nopții regină”, „fiori de gheață”, „al nopții negru sin”, „cuibul graiului”, „Îngerul iubirei”, „genii de spaimă”, „plaiul dulcei tinereți”, „sinul nopței”, „plaiul nemurirei”, „ocean de ninsoare”..., „raiul nălucirii” etc.) sînt din seria metaforelor numite de tropologi În praesentia sau din categoria metaforelor tocite, stereotipe*. Imposibil de determinat o predilecție pentru un spațiu semantic. Imaginile sînt florale, astrale, ornitologice, explicite mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așadar, „fieră”, ci „lumini de ochi și gene”, arcul este format din cele două sprîncene Îngemănate, În fine, scutul de apărare este constituit din „a firii rușinare”, iar lagărul lui este sînul etc. În Cine-i Amoriul este indicat tot sinul ca cetățuia În care locuiește zeul. Curios, Conachi, care Își construiește poezia pe un imens suspin, se arătă Încrezător și idilic cînd vorbește În general despre muncile lui Eros. Coșmarul acestei idile se termină cînd iubirea este adusă pe un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]