299 matches
-
a orizonturilor, pentru orizontul de oxidare-reducere), pF (logaritm decimal al sucțiunii...), pH (logaritrm decimal negativ al concentrației ionilor de hidrogen...), ppm (părți per milion) etc. Studiul caracterului interdisciplinar al metaforei terminologice panlatine și/ sau al termenilor implică necesara aprofundare în sincronie și în diacronie, sub aspect etimologic și comparativ. Terminologia este o problemă de cunoaștere științifică (prin concepte), de lingvistică (prin relațiile cu limbile istorice), de logică (prin metafora terminologică și tehnicile logice de conceptualizare), de ontologie (prin existența a două
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
CELIO cf. gr. κοίλος, -η, -ον adj. (koilo-, koilos-,,scobit, concav, profund) corelat cu gr. κοιλία, -ας// κοιλίη, -ης s.f. (burtă, stomac, vintre, cavitate); 2) TOMIA cf. gr. τομή, -ης s.f. (tome-tăiere, lovitură, amputație, incizie; separare, rană; deschizătură). Chiar dacă, în sincronie, discursul se adaptează nivelului de evoluție al sistemelor lingvistice existente la un moment dat, hiperonimele matriciale ordonează, fie și după două mii de ani, modelul conceptual al chirurgiei (abdominale) moderne. Sensurile, termenii cu valoare hiponimică, utilizați în discurs, gravitează ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
constante, sunt generatoare de paradigme (v. supra), își asociază numeroase prefixoide și/ sau sufixoide (nu doar de același semn matricial) spre a desemna un mare număr de referenți hiponimici. Cele două arhilexeme sunt arhisememe și prin forma sintetică, non-perifrastică. În sincronie însă, la nivelul limbajelor specializate se produc modificări de natură conceptuală și structurală. Terminologia funcționează în baza a ceea ce am putea numi ARHITERMEME, generatoare de microsisteme taxinomice. În limbajul medical, arhitermemul reprezintă intersecția tuturor conceptelor dintr-un câmp terminologic. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
travail de la citation, Editions du Seuil, Paris. COȘERIU, E., 1991-1992: Eugen Coșeriu, Principiile lingvisticii ca știință a culturii, în volumul Omul și limbajul său. Studia lingvistica in honorem Eugenio Coșeriu, AUI, IIIe, tomul XXXVII-XXXVIII, lingvistică. COȘERIU E., 1997: Eugenio Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie: problema schimbării lingvistice, Ed. Enciclopedică, București. COȘERIU E., 2009: Eugen Coșeriu, Omul și limbajul său, Editura Universității Al.I. Cuza, Iași. CORBEILE J.C; CORMIER M., 2014: Jean-Claude Corbeile, Monique Cormier, "Alain Rey, homme du nouveau monde
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Răzvan și Vidra, prima dramă românească, publicată în 1867), V. Alecsandri, B. Șt. Delavrancea, Al. Davila, N. Iorga). În perioada interbelică se dezvoltă drama poetică și mitică, drama expresionistă și drama de idei sau drama psihologică, aducând teatrul românesc în sincronie cu cel european, reprezentat de Ibsen, Dürrenmatt, Cehov. Dramaturgii români cei mai cunoscuți sunt Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihail Sorbul, G.M. Zamfirescu, Al. Kirițescu, Victor Ion Popa. Dramaturgia românească postbelică este reprezentată de Radu Stanca, Horia Lovinescu, Dumitru Radu Popescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aceea, trebuie săși împlinească, responsabil, datoria. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu Tudor Arghezi, Flori de mucigai INTRODUCERE: Lirica modernistă interbelică În sincronie cu „spiritul veacului“ (Eugen Lovinescu), scriitorii interbelici au deschis poeziei românești noi orizonturi tematice, au creat limbaje lirice inedite. Prin numeroase arte poetice, prin teme și motive vizând scriitorul și scriitura, poeții moderniști au pus în dezbatere limitele limbajului și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca avocat și ca director al ziarului Dreptatea socială, Gelu acționează neobosit, sprijinind cauza socialiștilor. Deținând informații compromițătoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perfect ordonate funcție de un principiu uniform, pregătind astfel calea pentru o interpretare coerentă și logică a evoluției gîndirii umane. Cîteva concepte-cheie pot da consistență și claritate acestui principiu: cel de negantropie, opus entropiei, cel de sinarhie, opus anarhiei, cel de sincronie, opus diacroniei, și cel de sinergie, ca asociere de elemente pentru atingerea aceluiași scop sau îndeplinirea aceleiași funcțiuni. Sunt concepte abstracte, metaștiințifice, ce înlătură principiul cauzalității din explicarea relațiilor, căci cauza și efectul reprezintă, fundamental, același lucru, principiul raționalității și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele mai instituționalizate nu se poate bloca apariția spontană a adresărilor "în afara cadrului", iar această proprietate a discursului este în relație cu fenomenul sincroniei conversaționale, cum notează John Gumperz. În al doilea rînd, indicii de alocuțiune sau regulatorii sînt departe de a asigura o identificare clară a destinatarului, deoarece ei sînt rareori de natură verbală; cel mai adesea, aceștia se concretizează în caracteristici proxemice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în succesiunea lor și în schimbarea lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o disciplină lingvistică, dar denumește și caracterul faptelor lingvistice considerate în evoluția lor în timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
schimbarea lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o disciplină lingvistică, dar denumește și caracterul faptelor lingvistice considerate în evoluția lor în timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de procesele lingvistice care sînt rezultatul unei dialectici a nominației în relație cu practicile umane. În această viziune, dimensiunea istorică este esențială pentru producerea sensului pe care îl explică astfel în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
autonom, pe considerentul că lingvistica sincronică are o întemeiere numai dacă este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot mai mulți adepți în epoca actuală, diacronia fiind considerată una dintre dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestea, diacronia nu poate deveni un scop în sine în cazul analizei discursului, deoarece acesta este o structurare de conținuturi și de forme lingvistice, iar nu o desfășurare de etape ale acestor conținuturi și forme. V. dialectică, discurs, gramaticalizare, limbă, sincronie, variație, vorbire. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973, GREIMAS - COURTES 1993; COSERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DIAFONIE. Introdus pentru a preciza conceptul de "polifonie", de către E. Roulet, în 1985, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvintelor, în funcție de schimbările produse la nivelul diverselor registre și variante funcționale ale limbii. În acest sens, se susține în mod obișnuit că gramaticalizarea precedă pragmatica lizarea, dar unele fapte de limbă contrazic această ipoteză. V. diacronie, discurs, gramaticalitate, limbă, pragmaticalizare, sincronie. MEILLET 1912; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; MARCHELLO-NIZIA 2006; BUSSMANN 2008. RN GRAMATICĂ TEXTUALĂ. Disciplină recent impusă în cîmpul de investigație a științelor limbii, apropiată de lingvistica textuală, prin obiectivul comun abordat, textul. Orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de extrasistematic, a ceea ce este structurat de ceea ce este facultativ. Statutul lexemului, ca unitate funcțională în limbă și ca element al structurilor lexicale, are la bază, potrivit acestui lingvist, următoarele distincții, existente între: lucruri și limbaj, limbajul primar și metalimbaj, sincronie și diacronie, tehnica discursului și discursul repetat, arhitectura și structura limbii, sistemul și norma limbii, relațiile de semnificație și relațiile de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
z e i d i s c u r s u l u i, se pot aprecia nu numai în funcție de frecvență, ci și în funcție de specificitate și de proprietatea lor în raport cu cotextul. V. cotext, discurs, dominantă discursivă, tip de discurs. RN SINCRONIE. Ferdinand de Saussure a considerat sincronia ca fiind perspectiva pe care o oferă limba ca sistem ce funcționează la un moment determinat de timp. Sincronia era pentru el fie perspectiva după care o limbă este considerată într-un moment ca
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
c u r s u l u i, se pot aprecia nu numai în funcție de frecvență, ci și în funcție de specificitate și de proprietatea lor în raport cu cotextul. V. cotext, discurs, dominantă discursivă, tip de discurs. RN SINCRONIE. Ferdinand de Saussure a considerat sincronia ca fiind perspectiva pe care o oferă limba ca sistem ce funcționează la un moment determinat de timp. Sincronia era pentru el fie perspectiva după care o limbă este considerată într-un moment ca alcătuind un sistem, fie ansamblul faptelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și de proprietatea lor în raport cu cotextul. V. cotext, discurs, dominantă discursivă, tip de discurs. RN SINCRONIE. Ferdinand de Saussure a considerat sincronia ca fiind perspectiva pe care o oferă limba ca sistem ce funcționează la un moment determinat de timp. Sincronia era pentru el fie perspectiva după care o limbă este considerată într-un moment ca alcătuind un sistem, fie ansamblul faptelor de limbă studiate sau plasate într-un moment și considerate ca formînd un sistem ori disciplina care realizează descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diacronică este dinamică, cea sincronică este statică, însă nu statică în mod absolut, de vreme ce ea este funcțională și, pe de altă parte, este sursa variației, adică a înseși condiției care produce evoluția diacronică. F. de Saussure a afirmat însă primatul sincroniei, deoarece un fapt al evoluției a funcționat într-un anumit moment într-un anumit sistem. Oricum ar fi privite însă lucrurile, se constată că de fapt opoziția radicală dintre sincronie și diacronie este numai de natură metodologică, iar nu de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produce evoluția diacronică. F. de Saussure a afirmat însă primatul sincroniei, deoarece un fapt al evoluției a funcționat într-un anumit moment într-un anumit sistem. Oricum ar fi privite însă lucrurile, se constată că de fapt opoziția radicală dintre sincronie și diacronie este numai de natură metodologică, iar nu de natură ontologică. Această situație a fost remarcată și în legătură cu așa-zisa sincronie în povestire, deoarece construcțiile sincrone, deși sînt bine reprezentate la nivelul articulațiilor de mare extindere, la nivelul structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-un anumit sistem. Oricum ar fi privite însă lucrurile, se constată că de fapt opoziția radicală dintre sincronie și diacronie este numai de natură metodologică, iar nu de natură ontologică. Această situație a fost remarcată și în legătură cu așa-zisa sincronie în povestire, deoarece construcțiile sincrone, deși sînt bine reprezentate la nivelul articulațiilor de mare extindere, la nivelul structurilor reduse, orice raportare narativă a unui eveniment la cauza care l-a provocat infirmă perspectiva sincronică. Pentru a n a l i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorilor pe ecran. S-a stabilit astfel că redarea prin imagine se poate corela direct cu vorbirea și cu gesturile, dar își păstrează o autonomie față de acestea. În principiu, au fost determinate patru tipuri de interacțiune între sistemele semiotice: 1) sincronie comunicațională, bazată pe coincidența dintre intrarea în discuție a unui locutor și apariția lui în imagine, 2) asincronie comunicațională, atunci cînd locutorul nu apare în imagine, dar apare interlocutorul său, 3) sincronie situațională, bazată pe oferirea unei imagini de ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
patru tipuri de interacțiune între sistemele semiotice: 1) sincronie comunicațională, bazată pe coincidența dintre intrarea în discuție a unui locutor și apariția lui în imagine, 2) asincronie comunicațională, atunci cînd locutorul nu apare în imagine, dar apare interlocutorul său, 3) sincronie situațională, bazată pe oferirea unei imagini de ansamblu, care evocă situația de comunicare în care se găsesc interlocutorii, 4) sincronie tematică, cînd subiectul se raliază la tema enunțului, dezvoltîndu-l sau ilustrîndu-l. V. dialog, discurs. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SINECDOCĂ. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și apariția lui în imagine, 2) asincronie comunicațională, atunci cînd locutorul nu apare în imagine, dar apare interlocutorul său, 3) sincronie situațională, bazată pe oferirea unei imagini de ansamblu, care evocă situația de comunicare în care se găsesc interlocutorii, 4) sincronie tematică, cînd subiectul se raliază la tema enunțului, dezvoltîndu-l sau ilustrîndu-l. V. dialog, discurs. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SINECDOCĂ. Potrivit retoricii clasice, a cărei sinteză a fost făcută de Pierre Fontanier în 1830, există trei tipuri de tropi, cei prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]