122 matches
-
puterea și cu niște indivizi din ce în ce mai recalcitranți la autoritarism. ORGANIZAȚIE DE MASĂ Spre deosebire de partidul comunist, care reunește revoluționari profesioniști selecționați și care este însărcinat să conducă ansamblul politicii comuniste, organizațiile de masă adună laolaltă sub o temă de mobilizare specifică - sindicalismul*, lupta pentru pace*, sportul, tineretul*, apărarea locatarilor etc. - un maximum de persoane într-o structură care rămâne controlată de câțiva comuniști ce reprezintă în general între 10 și 20% dintre membri. Acest tip de organizare preia elemente de la social-democrația* germană
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nouă generație militantă. Odată cu Războiul Rece*, mișcarea comunistă reutilizează forme apropiate de acelea de dinainte de război, înmulțind organizațiile care guvernează ansamblul vieții cotidiene: pionerii, tinerii, Uniunea femeilor, asociațiile de rezistenți, de deportați etc. Aceasta își înregistrează principalele succese în sectoarele sindicalismului și al luptei pentru pace, dar și, fapt nou, în mediile culturii unde țese o puternică rețea de tovarăși de drum, pentru care cele mai emblematice figuri sunt, în Franța, cuplurile Jean-Paul Sartre/Simone de Beauvoir sau Yves Montand/Simone
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
participat la guvernările Uniunii sacre, revoltându-se împotriva societății și ordinii stabilite, aceștia sunt uluiți de Revoluția rusă și puterea bolșevică. Nașterea Partidului Comunist - Secția Franceză a Internaționalei Comuniste (PC-SFIC) marchează o cezură fundamentală în cadrul stângii franceze; dar și a sindicalismului*, deoarece minoritatea revoluționară a CGT scizionează în 1921 și formează CGTU, rapid controlată de către comuniști, care va sluji drept canal de recrutare muncitorească pentru partid. Primii pași ai noului partid sunt dificili. Aplicarea celor 21 de condiții ale IC și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un socialism independent, animat de personalități ca Jean Jaurès. în 1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei germane sau britanice, modele ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian, suedez și ceh. Din 1889, ansamblul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
confruntarea cu forțele de represiune și cheamă la extinderea mișcării. La 16 august, Comitetul inter-întreprinderi din Gdansk, condus de tânărul muncitor electrician catolic Lech Walesa, înaintează 21 de propuneri care rezumă, în mod indirect, starea țării. Primul punct revendică un sindicalism* liber, în opoziție cu birocrația* sindicală aflată în feuda puterii comuniste; al doilea cere garantarea dreptului la grevă, iar al treilea - respectarea libertății de exprimare. Urmează reangajarea persoanelor concediate, eliberarea deținuților politici, accesul la mass-media naționale, creșterea salariilor și indexarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin caricaturi simbolice, sărituri colective și lozinci sacadate, iluzia apropierii de Palatul de iarnă. Această istorie simbolică se află de acum în spatele nostru. Prin conjuncția crizei ideologiilor totalizante și intrarea comunismului în sfera comunicării, specificitățile simbolisticii comuniste tind să dispară. SINDICALISM înainte de 1914, există patru modele sindicale. Modelul trade-unionist, apărut încă din anii 1830, în Marea Britanie, se bazează pe acțiunea revendicativă, organizată pe ramură profesională, cu dorința de a dobândi drepturi recunoscute de lege. Trade-Union Congress (TUC), apărut în 1868, decide
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revendicările sociale, iar Partidul Socialist se ocupă de acțiunea politică. Coordonarea între acțiunea politică și cea socială este administrată de un comitet în care fiecare organizație este reprezentată în mod paritar. în sfârșit, în țările Europei de Sud domină un sindicalism influențat de anarhism* și de sindicaliștii revoluționari. Dacă este adevărat că se amestecă în politică, el îi respinge însă forma parlamentară. Astfel, în 1906, Confederația Generală a Muncii (CGM) franceză adoptă „Carta de la Amiens”, de orientare sindicalistă revoluționară: refuzul intermediarilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va obține compensații. Astfel, Lîon Jouhaux, secretar general al CGM și de formație anarhistă, devine unul dintre promotorii apropierii între sindicate și guvern. Totuși, minoritățile se opun acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
general al CGM și de formație anarhistă, devine unul dintre promotorii apropierii între sindicate și guvern. Totuși, minoritățile se opun acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Totuși, minoritățile se opun acestei evoluții, cum e, în sânul CGM, cea condusă de două figuri ale sindicalismului revoluționar, Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Alphonse Merrheim și Pierre Monatte. Sindicalismul față în față cu revoluția bolșevică De când preiau puterea, bolșevicii intră în conflict violent cu sindicalismul rus, dominat de menșevici, neezitând să zdrobească militar manifestările revendicative muncitorești. Totuși, părerile lor sunt împărțite în ceea ce privește rolul sindicalismului. în 1918, Troțki* propune militarizarea muncii, care ar obliga muncitorii să se plieze pe ordinele puterii, legile sociale corespunzând codului militar pe timp de război. Aleksandr șliapnikov, singurul muncitor din grupul conducător*, ar prefera ca sindicatele să-și păstreze funcția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
peste 113 milioane de sovietici, adică 99% dintre salariați. Acest sistem va fi extins la toate regimurile comuniste după 1945, cu excepția cazurilor extreme precum China* maoistă, Cambodgia khmerilor roșii* sau Coreea de Nord*, unde predomină munca forțată. Sciziunea sindicală mondială în 1919, sindicalismul a reușit să se coordoneze pe plan mondial în cadrul Federației Sindicale Internaționale (FSI). Ca răspuns și în siajul Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa sindicală, Internaționala Sindicală Roșie (ISR) sau Profintern, condusă de un bolșevic, Aleksandr Lozovski
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
FSI). Ca răspuns și în siajul Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa sindicală, Internaționala Sindicală Roșie (ISR) sau Profintern, condusă de un bolșevic, Aleksandr Lozovski, care, militant sindical în Franța înainte de 1917, are o cunoaștere profundă a sindicalismului european. ISR este însărcinată să pună în practică a noua din cele 21 de condiții de aderare la IC: „Trebuie formate nuclee comuniste, a căror muncă îndârjită și constantă va cuceri sindicatele la comunism. Aceste nuclee comuniste trebuie să fie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
funcționează în democrații. Odată cu Războiul Rece, însă, eșecul este izbitor în SUA, Marea Britanie, RFG, Belgia și în țările scandinave, ale căror centrale sindicale aderă la Confederația Internațională a Sindicatelor Libere (CISL), fondată în 1949 și având la bază principiul independenței sindicalismului. în Italia, comuniștii creează din nou și conduc Confederation general del lavoro (CGL). în Franța, comuniștii pun stăpânire, în 1946, pe conducerea CGM și organizează, în 1947, greve violente, ceea ce provoacă plecarea reformiștilor regrupați în CGM-Forța Muncitoare. CGM trece atunci
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societăți naționalizate (Societatea Națională de Căi Ferate, Societatea de Electricitate EDF, Gaz de France, Renault etc.), încercând să monopolizeze exprimarea socială a lumii muncii. După revoltele muncitorești din 1953, în Berlinul de Est, din 1956, în Polonia și Ungaria, un sindicalism independent renaște parțial sub regimurile comuniste. Este fondat, în URSS, în 1978, Sindicatul Lucrătorilor Liberi (SMOT), care rămâne marginal. Din contră, în Polonia apare, în august 1980, un puternic sindicat autonom, Solidarność*, care se opune autorității partidului-stat și zdruncină profund
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Comitetul pentru Reconstrucția Internaționalei a VI-a, condusă îndeosebi de Pierre Boussel, supranumit Lambert, și care devine, în 1965, Organizația Comunistă Internaționalistă, înainte de a-și relua, în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă tendință. „Lambertiștii” s-au investit în sindicalism*, în CGT-Forța Muncitorească și în învățământ. Acest curent a cunoscut o anumită influență în SUA, în mediile universitare și sindicaliste. După 1989-1991 și prăbușirea URSS, corpusul doctrinar al troțkismului a fost zdruncinat, analizele fondatorului său nefiind confrimate. Aceasta nu i-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Sinn Fîin situaționiști sloveni SMERSH SMOT social-democrație socialism socialism sau Barbarie socialiștii revoluționari Socialistisch Partij Socialist Workers’ Party societate societate civilă Solidarność sovietizare soviete SPD SRI Stalingrad Stasi Steplag Strana demokratickîho socialismu strategie-tactică Suomen Kommunistinen Puolue suprarealism simbolistica comunistă synaspismos sindicalism Sindicatul Muncitorilor Liberi sistem concentraționar T Tallinn tătarii din Crimeea CEKA Cernobîl ceceni tehnica Martorii lui Iehova Pământ și Libertate teroare terorism Tibet TKP/ ML totalitarism turism revoluționar trade Union Congress tratatul de la Brest-Litovsk tratatul de la Rapallo tratatul de la Versailles
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de amenințare și pentru acreditarea ideii că este necesară o reacție: deteriorarea rapidă a condițiilor, diminuarea generală a nivelului de trai, creșterea șomajului (În special a celui pe termen lung), creșterea criminalității etc. Sistemele de solidaritate create la Începutul industrializării (sindicalismul, asigurările de sănătate sau de invaliditate, casele de asigurări și de șomaj etc.) fac pe de altă parte obiectul unor critici acerbe. În acest context, imigranții din a doua generație, fragilizați de aceiași factori ca și autohtonii, se orientează mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism național, sindicalism antipatriot. Două sunt sursele din care vom desprinde concepția antipatriotică a hervéismului: diatriba expusă în paginile cărții Leur Patrie (rom. Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și discursul de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ați colaborat cu Rusu Dumitru? D. T.: Din două ipostaze. El era secretar pe Centrul universitar. M-a și acuzat, mă făcea invariabil "sindicalist". Tot timpul, când lua cuvântul în ședințe, îmi spunea acuzator: "Tompea, tu ești sindicalist. Mai lasă sindicalismul ăsta la Asociație!". S. B.: Dar dumnevoastră ați mers pe linia Iliescu, văzând asociația ca organizație sindicală. D. T.: Tot timpul mă taxa și mă critica pe mine, dar nu ca o chestie personală, ci ca lider al studenților. O
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
englezilor. Partidul Autonomist Irlandez s-a implicat în sistemul politic englez, în timp ce Sinn Fein dorea respingerea acestei implicări, preferînd izolaționismul și punerea englezilor în fața faptului împlinit. Un alt curent politic, apărut cu întîrziere în Irlanda, din cauza înapoierii industriale, a fost sindicalismul revoluționar. Mediul muncitoresc din Dublin era foarte nemulțumit de condițiile de viață foarte grele din ghetto-urile muncitorești. Acestea erau printre cele mai mizerabile din Europa. Conservatorul ziar The Irish Times compară condițiile din aceste cartiere ale Dublinului cu cele din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
trăiau în condiții mizere. Tensiunile sociale au provocat acțiuni violente, printre care ridicarea țesătorilor silezieni în 1844, o insurecție ce va fi înăbușită de armata prusacă. Mișcarea muncitorilor nu s-a mai manifestat decât lent și cu ezitări. În Germania sindicalismul a căpătat un caracter politic, cunoscând o represiune severă 371. Primele organizații sindicale s-au dezvoltat la începutul anilor 1860. După realizarea unității germane (1871), organizația "Sindicatelor Libere" întreținea relații strânse cu Partidul Socialist, devenind o filială a acestuia. Începând
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
avânt, începând cu 1890 amintește Patrick Bruneteaux -, ele reprezintă o provocare pentru un regim care nu a putut rezolva nicicum "problema socială". Revendicările muncitorilor și țăranilor au provocat reacții esențialmente represive"72. Pentru Republica radicală, apărarea ordinii sociale împotriva uneltirilor sindicalismului revoluționar era o prioritate a guvernului. De altfel, așa cum releva Jean-Marc Berlière, cele două tabere își rezolvau disputele prin violențe și confruntări. Represiunea permitea guvernanților republicani "să facă economii, neaplicând politici sociale costisitoare, să arate că nu sunt slabi, că
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dintre conducătorii manifestațiilor munci torești din februarie-mai 1848; a jucat un rol important în cadrul Comunei din Paris. Ideile sale, care l-au făcut să stea în închisori 36 de ani din cei 76 pe care i-a trăit, au inspirat sindicalismul revoluționar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. BOIGNE, CHARLOTTE LOUISE ADÉLAÏDE D’OSMOND, contesă de ăVersailles, 1781-Paris, 1866). Memorialistă. Crescută la Curtea din Versailles, a fost dusă în emigrație de familia ei ă1792) și a trăit la Curtea din Napoli
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]