124 matches
-
reformist lombard, care luptă pentru salarii mai mari, sprijinindu-se pe societățile de ajutor reciproc și socialismul romagnol, mai revoluționar, confruntat cu chestiunea agrară o problemă permanentă a națiunii italiene. Poate mai mult decît în Franța, demarcația dintre socialism și sindicalism va fi clară, acesta din urmă fiind din ce în ce mai puternic influențat de sindicalismul revoluționar pe măsură ce se apropie anul 191426. Socialismul spaniol oferă, cel puțin la începuturile sale, cîteva analogii cu omologii săi italian și rus, poate că și datorită anumitor asemănări
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de ajutor reciproc și socialismul romagnol, mai revoluționar, confruntat cu chestiunea agrară o problemă permanentă a națiunii italiene. Poate mai mult decît în Franța, demarcația dintre socialism și sindicalism va fi clară, acesta din urmă fiind din ce în ce mai puternic influențat de sindicalismul revoluționar pe măsură ce se apropie anul 191426. Socialismul spaniol oferă, cel puțin la începuturile sale, cîteva analogii cu omologii săi italian și rus, poate că și datorită anumitor asemănări cu situația din Rusia, așa cum s-a afirmat adesea: dezvoltarea inegală a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest revizionism care se manifestă mai întîi sub forma unei critici "de stînga" se limitează la medii restrînse. Din punct de vedere politic, consecințele acestuia rămîn fără efect într-o primă fază, dar el va inspira din ce în ce mai mult pe susținătorii sindicalismului revoluționar din Franța și mai ales din Italia, influențînd aceste medii. Acest nou mod de gîndire analizează importanța pe care o are naționalul, mult mai corect decît ar face-o Internaționala a II-a, care, începînd cu Congresul de la Stuttgart
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din cauza războiului a trebuit să vină Congresul de la Amsterdam (26 iulie-2 august 1919) pentru ca aceasta să fie realizată. Despre preistoria FSI, cf. G. Lefranc, Les expériences syndicales internationales des origines à nos jours, Paris, Aubier, Montaigne, 1951, 284 p. Despre sindicalismul francez, cf. R. Brécy, Le mouvement syndical en France, 1871-1921. Essai bibliographique, Gif sur Yvette, Editions du Signe, 1982, 218 p. (Prima ediție a acestei lucrări a apărut în 1963.) 9 Cf. Birou Socialist Internațional. Vol. I: 1900-1907. Compte rendu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
industrială din timpul Primului Război mondial, cf. anumite studii publicate in 1914-1918. L'autre front, coord. de P. Fridenson, "Cahiers du Mouvement social", nr. 2, 1977, 238 p., Ed. Ouvrières. Totuși, nu trebuie uitat faptul că mai există încă un sindicalism opus războiului. Cf. de exemplu, J. Bond-Howard, Le syndicalisme minoritaire dans les usines d'armement de Bourges de 1914 à 1918, "Le Mouvement social", nr. 148, iulie-septembrie 1989, pp. 33-62. Cf. și scrisoarea de demitere a Comitetului Confederal al CGT
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
FSI: Quarante-cinq années. Fédération syndicale internationale, 1901-1945. Institut E. Vandervelde, 1964, 232 p. Pînă în 1921, FSI a avut mai mult de 20 milioane de aderenți, apoi între 1924-1932, această cifră se va stabili la circa 13 milioane. Datorită înfrîngerii sindicalismului în Germania, începînd din 1933, FSI scade la 8 milioane. Un colos cu picioare de lut (1923-1940) 1 Se pare că această mișcare a început cu mult înainte, susține K. Kautsky care constată încă din 1909: "Social-democrația austriacă a depășit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
in Histoire générale du socialisme, tome 4. De 1945 à nos jours, Paris, PUF, 1978, 708 p. precum și în t. 3 din History of the International, (1943-1968) de J. Braunthal, op. cit. Găsim pentru prima dată elemente în legătură cu dimensiunea internațională a sindicalismului, distinctă de istoria socialismului, dar legată totuși de aceasta din urmă in Syndicalisme. Dimensions internationales, coord. de G. Devin. La Garenne Colombes, Ed. Européennes Erasme, 1990, 420 p. 2 În afara faptului că istoria acestei perioade rămîne încă greu de scris
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
regim de acuzare a persoanelor”, dar nu îi dă naștere (ibidem, p. 61). În acest context nou, asistăm la un fenomen de „unificare a elitelor” ce rezultă nu dintr-o apropiere a puterii, ci din prăbușirea structurilor intermediare oferite de sindicalism și de viața asociativă sub toate formele ei. Rezultă un declin al elitelor specializate legate de aceste corpuri intermediare. La aceasta se adaugă faptul că, din punct de vedere istoric, întreg sistemul francez a contribuit la existența unei elite unice
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
devenit în scurt timp parte a civilizației occidentale înseși, în ciuda presiunilor exterioare la care au fost și sunt supuse în continuare permanent, respectiv a infiltrării lor de către interesele patronatelor. Statul postbelic al bunăstării nu poate fi conceput în absența unui sindicalism aflat la apogeul legitimității și capacității politice. Într-o versiune rudimentara și vizibil mai agresivă, mecanismele de disciplinare discursiva a subiecților fiind mult mai bine camuflate la nivelul suprastructurilor occidentale, și tocmai de aceea incomparabil mai eficiente - regimurile leniniste au
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
1961. Redactor este Eftimie Gherman, iar director girant Auguste Callois, apoi Eftimie Gherman. Într-un Cuvânt înainte se menționează că publicația apare din inițiativa unui „mănunchi de sindicaliști din mișcarea muncitorească liberă” și că va fi „purtătorul de cuvânt al sindicalismului și socialismului român, mișcare desființată azi în țară, unde domnește o sângeroasă dictatură [...] care, în numele mișcării muncitorești, asuprește poporul român”. R.m. își propune să adune „fără nici un spirit sectar, pe toți acei ce vor să pună temelie nouă României muncitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
introdus abia în 1890. Începutul secolului XX a asistat la apariția inițiativelor care urmau să pregătească formarea unei democrații creștine după 1919: reviste precum: Ciencia tomista fondată de dominicani în 1910, Cercurile muncitorești ale iezuitului Antonio Vicent, un început de sindicalism creștin susținut de canonicul Maximiliano Arboleya în regiunea minieră Asturia, fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas, de către părintele Angel Ayala, care anunța
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În 1922 a apărut Partidul Social Popular, un partid a cărui existență avea să fie efemeră. Conducătorii lui, ca José María Gil Robles sau Angel Ossorio y Gallardo (legat de omul politic conservator Antonio Maura), proveneau dintre Propagandiști sau din sindicalismul creștin unificat în 1919 (momentul cînd a fost creată Confederación Nacional de Sindicatos Católicos) și din Confederación Católica Agraria, puternică la sate. Acest partid se raporta la Luigi Sturzo și a extras din experiența populară italiană un program bazat pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și ecologie. Au dreptate, dar nu pot ignora ecologia socialismului însuși. În lipsa acesteia își pierd pe drum "ismele" chiar fără să-și dea seama. O ABORDARE LITERALĂ Despre ce fel de socialism urmează să vorbim? Nu despre mișcarea muncitorească propriu-zisă, sindicalism și mîna de lucru în industrie între 1840 și 1980. Nici despre diversele doctrine socialiste dintr-un punct de vedere teoretic. Mă gîndesc la un ecosistem istoric, un ansamblu format din oameni, instrumente de transmisie și instituții. Fiecare din aceste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dintre conducătorii manifestațiilor munci torești din februarie-mai 1848; a jucat un rol important în cadrul Comunei din Paris. Ideile sale, care l-au făcut să stea în închisori 36 de ani din cei 76 pe care i-a trăit, au inspirat sindicalismul revoluționar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. BOIGNE, CHARLOTTE LOUISE ADÉLAÏDE D’OSMOND, contesă de ăVersailles, 1781-Paris, 1866). Memorialistă. Crescută la Curtea din Versailles, a fost dusă în emigrație de familia ei ă1792) și a trăit la Curtea din Napoli
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe cât au învățat-o muncitorii francezi. Semnalul lor antiexploatare, generos de altfel, având în vedere că, simplist vorbind, muncitorii românii i-au lăsat fără slujbă, face parte din familia: Proletari din toate țările, uniți-vă! O lozincă utilă politic pentru sindicalismul secolului al XIX-lea, chiar și pentru cel din prima jumătate de secol XX. Dar acum ea este deplin inoperantă. Capitalul nu este cantonat de granițe naționale. Comunismul nu mai este o amenințare mondială, încât statul și patronatele să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Fier și pe cîteva persoane foarte apropiate sieși. Horia Sima a fost numit vicepreședinte al consiliului de miniștri. Purtătorul de drapel ideologic al Gărzii de Fier a fost Nae Ionescu, un jongler al ideilor, care a trecut de la catolicism la sindicalism, de la acesta la țărănism, apoi la carlism, ca să debarce, pînă la urmă, la un ortodoxism de paradă. Atributele morale afirmate de creștinătate, care făceau, deci, parte din ideologia creștină și naționalistă a mișcării legionare, ar fi trebuit să-i îndemne
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
unor activități economice care au o strânsă legătură cu activitatea de cultivare a pământului. A defini conceptul de cooperație nu este un lucru tocmai ușor, astfel că în decursul timpului au existat mai multe preocupări în această direcție. Cooperația alături de sindicalism și socialism reprezintă cele trei mari mișcări întemeiate de către muncitori, dar, în timp ce ultimele două au un pronunțat caracter de clasă și urmăresc atingerea unor obiective sociale sau politice, devenind modalități de luptă ale muncitorilor, cooperativele au un caracter predominant economic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
etosul consumerist tinde să reorganizeze ansamblul comportamentelor, inclusiv pe cele ce nu țin de schimbul de mărfuri. Puțin câte puțin, spiritul consumului a reușit să se infiltreze până și în raporturile cu familia și cu religia, cu politica și cu sindicalismul, cu cultura și cu timpul liber. Totul se petrece ca și cum, de-acum înainte, consumul ar funcționa asemenea unui imperiu fără timpi morți și cu contururi infinite. De unde și condiția profund paradoxală a hiperconsumatorului. Pe de o parte, acesta se afirmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
număr de cetățeni fac dovada unei adeziuni tot mai nestatornice față de partidele politice, se orientează în mod tot mai individual, votează după natura și miza alegerilor: votul strategic al consumatorului politic tinde să înlocuiască votul de clasă de modă veche. Sindicalismul? Și aici câștigă teren legătura temporară și distanțată, aderentul devenind progresiv un simplu cotizant, un „client” care tratează organizația sindicală ca pe o instituție obișnuită: angajamentului identitar care prevala până de curând i-a succedat un raport de tip utilitarist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de a-și procura bani și a participa la modurile de viață dominante popularizate intens de mass-media. De ce să-ți alienezi viața și libertatea printr-o muncă atât de prost plătită? Disprețuind condiția muncitorului și cultura muncii, respingând politica și sindicalismul, tinerii „marginalizați” își construiesc identitatea în jurul consumului și al banului, al escrocheriei și al traficului ilegal 30. Neîndoielnic, mizeria se adâncește pe fondul șomajului de masă și al declinului vechilor culturi populare și politice, dar aceste fenomene nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
declasaților, în majoritate proveniți din categoriile sociale cele mai afectate de criză: mica burghezie urbană, funcționari, muncitori în șomaj etc. Ideologia și programul mișcării sînt încă foarte neclare. Acestea constituie un amestec de teze împrumutate de la mișcarea naționalistă și de la sindicalismul revoluționar, cu o puternică doză de demagogie menită să-i reunească pe toți cei care aruncă pe umerii regimului "burghez" responsabilitatea greutăților cu care se confruntă. Pînă în toamna lui 1920, fascismul își păstrează caracterul de grupare destul de mică. Abia
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a vrut revoluționar și a și fost în multe privințe, dat fiind că o mare parte a principiilor sale sînt luate din zestrea ideologică lăsată moștenire de denigratorii democrației burgheze de la sfîrșitul secolului XIX, în care se amestecau revizionismul marxist, sindicalismul revoluționar, pucismul blanquist și iacobinismul extremist. Mussolini însuși și o parte din trupele sale proveneau din rîndurile stîngii socialiste, așa cum se va întîmpla mai tîrziu cu numeroși conducători ai fascismului european. Numai că, înainte de 1914, această "matriță de dreapta" a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
săptămîni ale anului 1968, fraternizarea care în Franța va eșua în fața zidurilor de la Billancourt și de Flins, se va realiza în diferite puncte ale peninsulei, la Pisa, la Torino, la Milano, etc. într-un context de revoltă muncitorească pe care sindicalismul clasic face mari eforturi să o canalizeze. Explicația acestui fenomen constă în consecințele pe care recentele schimbări produse în societatea italiană le au asupra celor două categorii implicate. Pe de o parte prezența masivă pe băncile universităților a generației baby
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ați colaborat cu Rusu Dumitru? D. T.: Din două ipostaze. El era secretar pe Centrul universitar. M-a și acuzat, mă făcea invariabil "sindicalist". Tot timpul, când lua cuvântul în ședințe, îmi spunea acuzator: "Tompea, tu ești sindicalist. Mai lasă sindicalismul ăsta la Asociație!". S. B.: Dar dumnevoastră ați mers pe linia Iliescu, văzând asociația ca organizație sindicală. D. T.: Tot timpul mă taxa și mă critica pe mine, dar nu ca o chestie personală, ci ca lider al studenților. O
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
se mai mulțumește să se certe chipurile cu Puterea, ci vrea să dea în judecată și Fondul Monetar Internațional. Ideea e ridicolă, dar ea spune multe despre liderii B.N.S. și despre încercările acestora de a rămîne în prim planul unui sindicalism din ce în ce mai haotic. Nu sînt singurii însă care vor să fie luați drept stăpîni ai unui sindicalism care le-a fugit în mare parte de sub picioare. La ora asta, un Iancu Muhu, cel care a reușit să pună pe butuci Combinatul
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]