170 matches
-
Într-un articol publicat în periodicul tulcean Vocea Dobrogei la 31 ianuarie 1898 erau combătute afirmațiile redactorilor de la Istrul conform cărora "majoritatea prefecților ce s-au succedat în județul nostru au fost din aceia ce-și considerau postul ca o sinecură și că 19 ani s-au pierdut fără a se osteni vreun prefect a face un pas înainte"2218. Combătând aceste afirmații, redacția publicației Vocea Dobrogei arăta că, dacă jurnaliștii de la Istrul "și-ar fi dat osteneala să cerceteze dosarele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
exact, dacă acești oameni sunt, toți, niște yesmeni care în fiecare zi îl laudă ești cel mai bun, mai drept și mai viteaz -, acesta chiar începe să se creadă mai presus de muritori și își copleșește lingușitorii cu favoruri și sinecuri, făcându-i dependenți de el. Chavez, de exemplu, n-a cerut în referendum numai dreptul lui de a candida, la nesfârșit, la Președinție, dar și dreptul parlamentarilor, al primarilor, al guvernatorilor de a candida nelimitat. Aceștia devin, automat, oamenii președintelui
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
punctul de vedere politic; unii sunt îndepărtați din pozițiile influente din punctul de vedere politic și constrânși să accepte poziții mai specializate și nepolitice; unii sunt obligați să accepte poziții nesemnificative (de exemplu, ambasador într-o țară periferică) sau alte sinecuri; unii reușesc să treacă prin "conversiune ideologică" suficient de devreme astfel încât să supraviețuiască politic în regimul postcriză; unii membri ai elitei (ca și pozițiile din cadrul elitei) sunt eliminați pur și simplu, deși proporția variază în funcție de sector și fiecare caz în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
sorginte stalinistă, este drapată în același imperativ al restructurării: punerea la concurs a unor asemenea poziții. Toate bune și frumoase, numai că interimatul nu i se oferă dnei Ichim, ci dlui academician Nicolae Breban, deținător și al unei mai vechi sinecuri din același buget. Sigur, unde-i lege, nu-i tocmeală, dar tocmeală nu poate fi nici când e vorba de alfabet ori valoare. Pe când scoaterea la concurs a postului de redactor-șef al Contemporanului, căci revista dlui Breban vine, alfabetic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un moment în care bișnițarul nostru era beat mort și că omul a pus mâna pe armă crezând că e o sticlă de Johnny Walker, trecând cu tot trecutul, prezentul și viitorul de partea „revoluției”. Apoi și-a primit toate sinecurile. Sigur, ei n-au ucis câte 29 de „teroriști”, totuși, ce au primit cei fără de care radicalizarea conștiinței colective s-ar fi produs mult mai greu, iar revolta ar fi izbucnit mult mai târziu? Ce scutiri, indemnizații, permise, locuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un pretorian agramat, care, luat la bani mărunți, fie înjură de mamă, fie urlă: „Actele vorbește!”. Și atunci, ce rost mai are să ne întrebăm de ce în decembrie 1989 revolta a fost deturnată în lovitură de palat, după care a primit sinecură pentru exact ceea ce a fost împiedicată să devină - o revoluție? (Jurnalul Național, 13 august 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) În România acestui an electoral, moda pare a fi dictată de sila față de oricine, indignarea față de orice și o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de gândire democratică. Fără vigilența haitei, acest popor, demascat de ea drept unul profund reacționar, s-ar fi prăbușit de mult în mâlul istoriei. Îngrijorată de subțierea mălaiului financiar și posibila nuanțare a discuțiilor, haita încearcă să-și asigure reînnoirea sinecurilor în universități, think tank-uri, centre de taifas, case de editură, radiouri și alte oaze occidentale influente. Suficiența arogantă îl face pe dl Adrian Năstase ca, la moartea lui Eugen Ionescu, să declare că nu vede de ce România oficială ar trebui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de oameni nu le priește liniștea. Ei trăiesc din demascarea băieților răi. Unde nu există păcate, le inventează. Altfel, ar intra în șomaj. Unde există păcate, le ridică la proporții gigantice, transformând țânțarul în armăsar. Altfel, s-ar trezi fără sinecurile care le asigură o existență îmbelșugată. Un pensionar de lux al câtorva servicii de tăiat frunză la câini s-a văzut refuzat de toate instituțiile occidentale pe unde a încercat să-și mute pușcociul cu lunetă. Unui asemenea tratament surprinzător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
simpatice, bune și alese maniere tradiționale moldovenești, cam obosit, uzat și veșted acum, după o viață de ofițer de cava lerie dusă În petreceri de holtei și joc de cărți. L-am Întâlnit după război, ca „director“ - În chip de sinecură sau de contraserviciu al amabilităților lui cu toți subordonații săi În lunga-i carieră - În preaonestul și cu patină veche magazin de lucruri bune Heinrich Prager, de peste drum de poștă, În care colonelul meu părea un Îngropat de viu, alături de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
altă moșie În Teleorman, cu case mărețe În Bd. Dacia, fost șef spiritual al cercetașilor României și aghio tant al lui Vodă Carol I - și care a primit prin cumnatul său, dr. Ion Costinescu, ministru pe acea vreme (1935), o sinecură gras plătită În Loteria de Stat, unde funcționarii Îl batjocoreau la obraz adresându-i-se „domnule mareșal!“; și unde aducea noaptea, În biroul lui de director beșondru și abia târându-și târtița putedră de hemoroizi, femei de pe stradă, În hazul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceea am tot dreptul de a critica ceea ce se întâmplă astăzi în educație. În fața omului de la catedră, nu poate fi credibil nici politrucul vopsit în sindicalist și nici cel al carui șezut nu mai suportă decât fotoliile călduțe ale unor sinecuri. Sunt omul de la catedră. E ceea ce nu am încetat vreodată să fiu indiferent de funcția pe care am ocupat-o efemer”. „Nu se mai face carte că pe timpuri...asta e clar. Învățământul românesc începe să-și piardă valoarea și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
caliciei și a vorbelor; acù e om cu greutate! Consiliul de administrație n-are valoare. Se plătește doi lei de ședință, ș'atât. Doi secretari, plătiți cu câte 35 de lei pe lună, nu fac nimic. Au început a fi sinecuri și la o bancă populară, mai ales că dl. C. Teodorescu și d. Gh. Tacu sunt amici "politici" ai casierului. Al treilea secretar, plătit cu 60 de lei lunar, lucrează pentru toți. Cheltuielile de cancelarie se ridică la sume neobișnuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deasupra acestei resemnări „ideologice”, planează fraza cinică, „oscarwildeiană” a bătrînului Churchill: „Capitalismul este cea mai proastă organizare socială și economică; dar... n-avem alta!...” Da, dacă nu ești foarte bogat sau foarte celebru, azi a fi „bătrân” nu este o „sinecură”! Evident, au și „ei” unele avantaje, nu de disprețuit; În primul rând asistența medicală și cu medicamente, care le prelungește viața și le atenuează suferințele. O Întreagă industrie li se adresează; care le creează și „ideologia” aptă de a suporta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
statu-quo pentru parlamentari, nu ca să recepteze pertinent nevoile normative ale societății. Sunt spitale care există pentru ca să aibă directori și șefi de clinici, nu ca să trateze pacienți în condiții de nediscriminare și grijă. Multe agenții naționale există ca să producă broșuri și sinecuri, nu ca să preia și rezolve secvențial problemele cetățenilor și a grupurilor minoritare, mai ales a celor nedreptățiți sau aflați în dificultate. Destule universități (publice și private) există ca să aibă profesorii 3-7 norme plus status, nu ca să producă specialiști contemporani și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de ce nu alocă bani cercetării, iar tutorialele individuale (îndrumarea personală) în biroul profesorului este un vis nevisat. Consilierea directă a studenților de către profesori se acordă în pauză pe hol. Nu ne mai mirăm de ce universitatea este pentru majoritatea profesorilor o sinecură de status, o gară între două trenuri în periplul între cele 5-6 cumuluri pe întreaga hartă universitară a specializării, de ce un proiect de viață pentru o carieră universitară la una și aceeași universitate este o utopie periculoasă și o opțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
regulă, mică, dacă nu sunt profesori universitari) și de la care au o sursă de status (peste 60% dintre profesori răspund „nu știu, nu cunosc” la majoritatea întrebărilor privind problemele din propria universitate). Pentru suficienți dintre ei universitatea pare o simplă sinecură. Este încă răspândit „turismul universitar” și, de aceea, este greu ca mediul academic să se bazeze pe profesori dincolo de ore și examene. Loialitatea și devotamentul de clică se creează pentru a suplini lipsa loialității și implicării instituționale transparente, mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
alta și dialoghează liniștiți cu veșnicia. Carierele universitare sunt, mai ales pentru cei tineri (asistenți, lectori, conferențiari), „un sport periculos” și mai ales hazardat, dacă nu au „sponsori”. Seniorii și maturii au mai multe norme, uneori în multe universități (minunate sinecuri de status!), eventual ceva funcții în politică, administrație, firme. Întoarcerile fiilor „rătăcitori”: cazul fericit Ce se întâmplă, de regulă, în condiții de deschidere optimimă a unei facultăți spre fiii „rătăciți” și mult-așteptați: vine proaspătul doctor britanic, american, spaniol, francez. Constată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mereu pauper, mereu la limita că nu fac față la plata întreținerii și cumpărarea cărților. Cel puțin așa ar trebui să trăim cu toții. Numai așa cei tineri ar opta doar pentru cariera universitară, iar universitățile nu ar mai fi simple sinecuri de status pe care le vizitezi la ore și examene, între alte 1-2 servicii sau contracte din care mai și câștigi bani. O vreme am fost membră în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare. Veneau adevărate cufere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
mediatizate 76, avea precădere asupra miniștrilor străini, în ciuda protestului corpului diplomatic și al refuzului ambasadorilor de a accepta acest protocol la ei. Alături de Marele-Maestru al Curții, dar cu o treaptă mai jos, Marele Scutier, Șeful Grajdurilor, nu avea doar o sinecură, deoarece împăratul urînd mașinile și zgomotul motorului, refuza să se servească de ele; astfel caii, la mare cinste, erau conduși și îngrijiți de o armată de vizitii și grăjdari ce se învîrteau în jurul trăsurilor a căror caroserii de un verde
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
inima, ca soarele-n livezi. Întâia oară tu acum votezi, Feciorul meu, și-o faci cu voioșie. Pe cei aleși, cu firea lor cinstită, Tu știi că-s dârji și sunt neprihăniți. Nu-s deputați de oligarhi năimiți Deprinși cu sinecură și cu mită.“ („Alegătorul“, Gazeta literară, nr. 9, 27 februarie 1958) „De-atunci în promontoriul tău mă mișc osie roșie de stea. Râvnit obelisc, Solarul tău disc Trece prin inima mea, Îmi pulsează sângele-n artere Adânc fremătândă viziune Îmi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
niciun fel - în mentalitatea subdezvoltată, minoră, a acelei categorii. Ea era, în mod structural, organic și tradițional, conformistă și obedientă cu guvernul. Oricare ar fi fost acesta. În sfârșit, detaliu deloc neglijabil, ea depindea economic integral de Stat. De salarii, sinecuri și alte avantaje. Noțiunea liberului profesionist intelectual lipsea cu desăvârșire. Pe scurt, un vid ideologic antiliberal și antitotalitar total, cvasigeneral etc. Plus ravagiile mitului situației ireversibile. Intelectualii, scriitorii și publiciștii de tip democratic-liberal, de o oarecare suprafață, puteau fi numărați
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a semnat alături de socialiști din Parlamentul Europei un Manifest pentru reintroducerea controlului piețelor, și ca urmare liberalii nu l-au mai pus pe listă la europarla mentarele următoare, să devină consilier al premierului Ponta și să obțină de la social-democrați o sinecură în cupola aceea de supraveghere a alegerilor, alături de bunul său prieten, sforarul Dan Rușanu. Atît l-a ținut liberalismul pe Dăianu, cît i-a dat funcții, după aceea și-a descoperit, tot studiind și studiind, convingeri social-democrate. Au mai fost
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cetățenii români. Și noi ne permitem să trimitem la Bruxelles un Becali care ajunge la pușcărie, iar după aceasta nu deranjează pe nimeni? Ne permitem să trimitem la Bruxelles, partide mari — rude, prieteni politici, oameni care au nevoie de o sinecură, oameni care nu au deschis o dată gura în Parlamentul European? Mergeți în stradă și întrebați românii dacă știu și pot spune șase sau șapte nume de europarlamentari care s-au remarcat pe meritul prezenței lor politice în Parlamentul European. O să
"Plătim să-l trimitem pe Becali în PE". De Ce este nemulțumit MRU by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31355_a_32680]
-
o frapantă simetrie. Rareori viața unui scriitor s-a reflectat atît de clar în arta sa precum în cazul scriitorului nostru. în ultimii ani ai vieții, cam de prin 1905, aflat în posesia unui venit modest, dar constant (o mică sinecură funcționărească), recunoscut tot mai zgomotos drept "șef de școală" de către tinerii simboliști din jurul său, poetul reîncepe călătoriile în străinătate, încearcă să se impună ca scriitor de limbă franceză, gustă din nou deliciile unei boeme tardive la Paris, între 1910 și
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
D. Anghel devenea un fel de proustian avant la lettre, un tip de creator pe care îl putem identifica astăzi, fără greș, ca aparținînd aceleiași familii de spirite cu a lui Proust din Pastiches et mélanges. La București caută diferite sinecuri pentru a putea subzista în mod decent, dar nu-și schimbă cu o iotă psihologia, dimpotrivă; încercînd să recupereze măcar o parte din timpul pierdut, Anghel începe să scrie cu oarecare regularitate poezii, apoi proze: dar ritmul înnegririi hîrtiei rămîne
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]