4,151 matches
-
cînd îl secătuia dorul acela de schimbare precum o forță vlăguită. Zăcea ținînd adunate buricele degetelor mijlociu și policar și cum adormea mîna cădea din pat și el își răsfira degetele. Atunci tresărea de parcă pierduse ceva. De fapt, își pierduse sinele. Și dorința acolo era. Teribilă, neînduplecată, grea, de parcă sub povara ei începea să șchiopăteze cu piciorul drept... Sau, altădată i s-a părut că în farfuria lui plină cu varză găsise sufletul cuiva care se răsucea și din care el
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
ritmuri de îmbătrînire. Trăim conflictul dintre despărțire și regăsire. Atunci cînd triumfă despărțirea, nu trebuie să căutăm vinovați și nevinovați, ci trebuie să încercăm din răsputeri să ne reglăm conturile între noi, să regăsim echilibrul - cu părinții, cu copiii - în sinele nostru profund. Natasha și cu mine am fost atît de aproape și atît de departe unul de celălalt, ca două personalități diferite în aceeași piele. Ea vorbea despre “trista iarnă” a tinereții sale, de repetatele încercări de a deveni femeie
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
suporta un filtru cultural, infernul conștiinței și starea virginala, ascultînd „sunetul original” și muzica genezica, alimentează o gîndire lirica aflînd În rod chiar coexistența contrariilor: „perfectul rod ce-i moartea”. La „ceasul cărnii bolnave”, poetul vrea să iasă din temnița sinelui și acest ecou baladesc, de o naturalețe rafinată, Întreține vraja orfica și, În același timp, obsesia lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac cu puritatea liliala. LÎngă dulceața cîntecului de leagăn, Cezar Ivănescu Încheagă, cu virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din esență
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa este considerat (deocamdată de voci singulare) drept cel mai de seamă eminescolog al ultimelor decenii. Într-o introducere de autor, intitulată Arhetipul sinelui eminescian, acesta se află În căutarea nucleului originar activ al poetului Eminescu, pe care Îl găsește În acele cuvinte repetitive „ce exprimă totodată chintesența operei respective”. Beneficiind de largi deschideri În orizontul liricii universale, George Popa este capabil să facă
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui cel mai adânc
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
originar, iar prin titlul propus: Eliberarea dincolo de dincolo, ca și prin subtitlul incitant: Luceafărul - poem neterminat, George Popa ne propune o interpretare proprie a ultimelor concluzii ale celui mai de seamă poem eminescian. Iubirea Înțeleasă ca „aspirație supremă”, devine pentru sinele poetului modalitatea „de a se elibera de o lume neizbutită și neprimitoare”, dar și trecerea spre „radicala eliberare metafizică”. O asemenea abordare depășește hermeneutica obișnuită, ba chiar și pe cea trecută Întâmplător prin filtre filosofice sau estetice. Recepționată ca „transcendere
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
unei biserici prin alei se plimbă bolnavii tăcuți salonul numărul opt este deschis tuturor întâmplărilor un copil geme în somn și noaptea se înmulțește la geamuri sora cu cearcăne verzi nu mai are seringi dacă vrei te poți întoarce în sinele tău acum că anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
cer, acolo de unde începe Dumnezeu, Acolo unde sfîrșește tot ce știm noi despre lume. (Aici aripa interioară se izbi de gîndul care era prea material pentru o emoție așa de abstractă ca sentimentul libertății !) Fericirea că sînt eu, eu în sinele meu, depășește Orice altă fericire. Mă îmbăt de mine, de mirosul meu, de sîngele meu Ca un bețiv care stă cu luna plină în față Și dorința de a urina pe tinicheaua galbenă, în flăcări poate, Este suprema libertate: Să
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
această cerere exact în acest sens. Citatul lui Rorem, care ne oferă o perspectivă intimă a părerii sale asupra a ceea ce ar putea fi dincolo de procesul dialectic, mai precizează: „Această abandonare este, literal, un extaz în sensul ... unei distanțări de sinele nostru și de utilizările naturale afirmative pe care le conferim lui Dumnezeu. Finalul «Numelor divine» a trecut în mod explicit în revistă funcția extatică a negației în Scripturi, acest aspect putând fi observat pe tot parcursul tratatului” (Paul Rorem, op. cit
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
obține viziunea sursei inteligibilului, al singurului bine și, absorbit de impulsul iubitor, aspiră să se amestece cu el, încetând orice activitate intelectuală<footnote Există o controversă legată de condiția identității lui Unul și a sufletului la Plotin. Armstrong declară că sinele nu-și pierde identitatea în uniunea supremă, și că toate puterile și activitățile sale rămân în ființă, gata de a fi utilizate când este necesar. A se vedea Bussanich pentru o poziție contrară. A. Armstrong, Plotinian and Christian Studies, Variorum
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Aflați Într-un proces de negare continuă a valorilor pe care le primesc prin filieră religioasă, oamenii Încearcă să anihileze prezența Divinității În viața lor. Această atitudine reprezintă o formă de schizofrenie În care individul se luptă În interior cu sinele, Într-un demers de anulare a nevoii firești de a crede, iar În exterior, Într-un demers de afirmare forțată a unor idei violente ce camuflează tocmai această criză. Simptomatic este faptul că fiecare om are În structura sa morală
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
mult considerentelor de ordin estetic. Mai există o perspectivă din care poate fi analizat romanul, aceasta ținând de schimbarea punctului de focus de la viața copilului la cea a mamei. Odată cu părăsirea subiectivității se produce nu doar o nouă cunoaștere a sinelui, ci și acceptarea multiplelor fațete ale realității: mama e percepută diferit În funcție de nivelul de Înțelegere a realității, e Înstrăinată și apoi regăsită din frânturi de imagini pe care străinii din țara de departe i le oferă. Un alt artificiu ce
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
ca o „piele secundară”. Mărturisitori a două lumi diferite, Luci și Emil Își asumă pe rând funcția de personaj-narator, iar ca efect se obține o narațiune asamblată din două voci care refac trasee existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința de a oferi „ofrandă” bufnițelor, nefinalizată Însă decât parțial ori deloc sau absența afecțiunii paterne. Probabil aceste coincidențe ale destinelor lor Îi
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
modernitatea romanului prin caracterul aparent aleatoriu al retrospectivei. Aceasta surprinde doar imagini disparate prin care se refac mai multe destine. Boala și perspectiva morții apropiate asigură tonului narativ nu doar onestitate, ci și inflexiuni nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul narării și implicit al rememorării se naște din dorința subconștientă de catharsis a muribundului care, Încetul cu Încetul, țese nucleele unei istorii personale dominate de ororile celei de-a
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
Attila Bartis În regia lui Lucian Dan Teodorovici Trei singurătăți ciocnindu-se Într-un spectacol care poate fi În același timp o poveste despre frumusețea amară a existenței și despre nimicitoarea căutare a ei, despre moarte, realitate interioară, incongruență a sinelui cu ceilalți, despre artă și egoism, despre formele pe care le Îmbracă spaima și dăruirea și căutarea unei soluții și despre speranță și pasiune și cât de aproape se află toate acestea de egoism, nimicnicie, mizerie. O piesă despre Înfrângere
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
un truc al organismului prin care entuziasmul inimii ori poate emoții sufletești izvorând din dezamăgirile, neputințele, nostalgiile și lașitățile mele cotidiene, sau dorul meu de mine Însumi din acești ultimi ani, erau astfel astâmpărate, stinse, aruncate În uitare, Împăcate cu sinele acesta care asemenea unei pelicule de filmare e un martor al tuturor muncilor și zilelelor care ne trec cu fiecare ceas. În această tihnă a camerei de așteptare, tânărul meu prieten debutant și-a pus telefonul la Încărcat, iar eu
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
solemnitatea negrului. Pentru mine, negrul nu înseamnă doliu și tristețe, ci noblețe și înțelepciune. V-ați întrebat vreodată de ce călugării poartă veșminte negre? Negrul este simbolul abstinenței, al plecării într-o altă lume, care te duce spre interior, spre profunzimile sinelui și universului spiritual, este culoarea tainei (s.n.), un fel de iluminare nevăzută, dar simțită. Pictura, ca și viața, trebuie să exprime adevăruri profunde, să pornească de la rădăcini. La Sucevița am lucrat pe negru și verde, pentru că peisajul era inundat de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de culoare. Începând cu data de 8 mai, Dimișcă Studio/Gallery își închide porțile. Evenimentul de vineri urmărește să transpună publicul galeriei într-un univers care cere o întoarcere la sensibilitate, la adevărata natură umană și la o descoperire a sinelui prin artă. Volumul „Încrengături” este un periplu din zbuciumul cotidian, cu încrengăturile lumești și amalgamul de sentimente specifice până la liniștea ancestrală din încrengăturile îngerești. Poetul Laurian Stănchescu o descrie pe poeta Ruxandra Stoian ca pe „materia perfectă din care cuvântul
Ultimul eveniment la Dimisca Studio/Gallery [Corola-blog/BlogPost/93837_a_95129]
-
copii peste 6 ani) și de la 8:30 la 12.30 (pentru copii de 5 ani). Școală va urmări nevoia copiilor de a experimenta și va recunoaște succesul școlar luând în considerare evoluția interioară, starea de mulțumire și echilibru cu sinele și cu ceilalți, conectarea cu propria intuiție și înțelepciune și capacitatea de a dărui și de a fi compasiv. Filosofia școlii britanice pentru copii supradotați este centrată pe dezvoltarea holistica, echilibrată, armonioasă, emoțională, intelectuală și fizica, dăruind copiilor un cadru
Copiii supradotați, liderii de mâine [Corola-blog/BlogPost/94004_a_95296]
-
întâmplă și acum când scriu aceste rânduri la primirea zguduitoarei știri, strecurată ca fapt divers pe ecranul de televiziune, despre plecarea forțată dintre noi a unui martir. Nu doar opera maestrului este mărturia peste timp a dăinuirii sale ci sacrificiul sinelui pentru dobândirea adevărului națiunii române, adesea deposedată de drepturile sale istorice. Maestrul Gheorghe Buzatu, cumintele Om din Iașul memoriei culturii românilor, a plecat în Timpul Înălțării, luând cu el propria-i Cruce. Mulți își spun istorici doar pentru că au căpătat o
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
păsării în conștiința eului liric e tulburătoare și tragică, aducătoare de vină și de angoasă. Cunoașterea, ca deschidere a ființei perceptive spre lume, are dimensiunile jertfei și ale vinovăției, în măsura în care, prin intermediul ei, ființa umană cunoscătoare iese din perimetrul protector al sinelui, din recluziunea sa benefică și ia cunoștință de dramele, neîmplinirile, fisurile, anomaliile și nedesăvârșirile firii. În viziunea Ilenei Mălăncioiu, cunoașterea presupune depășirea limitelor admise de percepția iluzorie, utopică a făpturii umane, surmontarea barierelor, a hotarelor și, implicit, găsirea căii de
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
și nu altfel", iată melancolia de a fi "unic și limitat" într-o lume "închisă în luminile și culorile ei hermetice". Personajul lui Blecher nu va putea deveni niciodată copac, cîine sau clovnul de jucărie din vitrină pentru că evadările din sinele constrîngător reclamă ritualuri inițiatice complicate, perfid inocente (Clara și Walter), leșinuri prin locuri "blestemate", aplicarea unui "tratament fabulatoriu" în lumi artificiale: bîlci, cinematograf sau panopticum, abluțiuni în noroiul izbăvitor, primordial. Corect afiliat de către Ov. S. Crohmălniceanu direcției literare Kafka, Robert
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]