114 matches
-
punct de vedere estetic al moralistului, discurs care se valorizează atât prin chintesența și sensul principialității asumate, nu afirmate (iată conținutul obiectului estetic în sens bahtinian), cât și prin rostire, ca formă semnificată estetic și ca expresie a mereu râvnitei singularizari artistice. Dimensiunea morală, ca obiect autonom al textului publicistic așa cum apare în cea mai mare parte a textelor cuprinse în Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ginii se sfarmă-n ruinele pustii.” Avem în aceste versuri motivația încarnării poetului coborât din stele și muzica (limba) română în formele căreia el va oglindi trecutul, prezentul, idealurile și peisajul natural ale neamului românesc. Este momentul să remarcăm acum singularizarea și însingurarea lui Eminescu. El abordează fenomenul etnolingvistic românesc prin propria simțire, îl conștientizează și exprimă fără principii învățate la școală sau preluate din cărți. Cunoscând foarte bine limba română și valorificându-i în scris resursele E. a intrat direct
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este asociată exclusiv râsului estetic. Ocupând în ierarhia sancțiunilor sociale locul al treilea, după cele juridice și morale, comicul are și un caracter punitiv difuz, ușor, platonic, acționând la nivel individual. Însă atunci când el vizează violarea unor norme colective prin singularizare, gafă, abstragere distrată etc. sau a unor cadre sociale (moravuri, conduită publică etc.), are loc un grav proces sau ritual de ,,ostracizare a pharmakosului"21 printr-o pedeapsă gravă, constând în rușinarea publică. La același regim sunt supuse și infracțiunile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Huliganii sau Lumina ce se stinge, în parte caracteristic perioadei interbelice: trăirea ca esență a viețuirii de fiecare zi, supremația faptei, fie ea și gratuită (asemenea celei de proveniență gidiană), conștiința ratării, mitologizarea erosului, sensul tragic al definirii de sine, singularizarea. În același timp, jurnalul intim, transcris fără inhibiții sau mimat, devine expresia și oglinda fracturării narative, dar și a contradicțiilor dintre aspirație și dezabuzare, consemnând îndoieli, înfrângeri și abandonare. Iubirea aprinsă, centrată pe posesiunea fizică, este o justificare a experimentului
VILLARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
comunicare prin intermediul limbii; este una dintre formele activității comunicative umane. Credem că minimum două diferențieri existente între limbă și limbaj ar putea fi subliniate: În timp ce limba este un fenomen social, care apare la nivelul societății, limbajul este un fenomen individual. Singularizarea limbajului se realizează atât în plan fiziologic prin particularitățile aparatului fonator, cât și în plan psihologic, prin manifestări individuale. În limbaj se percep diferențieri personale, chiar dacă materialul limbii este același; de asemenea, așezarea cuvintelor în frază și selectarea lor pentru
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
logicii pure: stabilirea "formei" unui domeniu alcătuit din "obiecte ale gândirii", ele însele date strict formal, sau "exclusiv prin forma conexiunilor atribuite lor", în așa fel încât teoriile aplicative să urmeze "logic" din "formele acestui domeniu, prin specificare sau chiar singularizare".46 Ideea lui Husserl este cu atât mai importantă pentru proiectul reducției judicative, construit aici, cu cât ea vizează, pe de o parte, tocmai constituirea "legitimă" de noi "forme", care pot deveni fapte de cunoaștere, ceea ce se întâmplă și prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștientizarea de norme, spre a dobândi caracter de creator. Astfel principiile își au propriul rol. Un rol bazat însă pe o serie de raporturi în care este, de altfel, circumscris. Schimbarea, sau manifestarea creației este un semn de individualizare, de singularizare, de reîntoarcere la un plan originar. Acum realizăm că omul se definește doar în sânul existenței, doar aici capătă (o) esență. Focar de contradicții, omul este în sine o manifestare a absurdului. Speranța nu îl modelează, ci îl dezintegrează. Spre
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
eșichierului cultural-politic vădește un straniu reducționism: pare că pentru memorialist există doar dreapta, nu și centru-centru dreapta; în plus, este aproape obligatoriu ca un om de dreapta să conteste automat raționalismul și revoluția franceză, alături de marxism, Ianoși neluând în calcul singularizarea marxismului ca ideologie indezirabilă. Atașamentul față de Marx merge mână în mână atât cu denunțarea nedreptăților sociale, cât și cu empatia față de minoritățile de orice fel - naționale, etnice, religioase etc. Câteodată însă apar inconsecvențe: într-un caz, Ianoși apără ferm inclusiv
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
penibile, dar ele nu pot fi trecute cu vederea din perspectiva "istoricului grupului". Pentru mine, asemenea conflicte intestine violente au marcat moartea simbolică a fostului "grup", atât cât a existat el, prin ruperea legăturilor dintre unii dintre membrii acestuia și singularizarea fiecărui caz în parte. Consider de aceea că anchetele de opinie efectuate de Securitate și "măsurile" recomandate de aceasta partidului au contribuit la geneza "grupului" ieșean într-o mai mare măsură decât afinitățile elective dintre membrii acestuia. Din acest motiv
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
reprezentarea lui socială apare ca fiind una exterioară, mai puțin acceptată sau asumată în interior. În intervențiile publice de după 1989, puțini dintre cei nominalizați mediatic drept membrii "grupului" s-au manifestat în numele unei identități colective, n-au spus "noi", preferând singularizarea conformă excepționalității disidente (raritatea face valoarea)23. Acest lucru contrazicea însă actele de solidaritate sau demersurile convergente ale unuia sau altuia dintre ipoteticii membri ai grupului, lesne reperabile la lectura documentelor produse succesiv de Securitate. Interesul pentru "grup" s-a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
etc. (...) "Cadran" apare în miezul anului și respectul tradițiilor ne-ar cere să înșirăm la rândul nostru tot ce a adăpostit opera și cele două săli de concert în timpul stagiunii 38-39. Ne oprește să o facem nu dorința obținerii unei singularizări prea ușoare, ci faptul că nu credem în eficacitatea unei atare enumerări pentru a face să se desprindă aspectul propriu - de ar avea vreunul - al stagiunii ce a trecut"105. Textul este relevant, mai ales, pentru că se fixează care ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o tactică, o punere în scenă. Pariziana se autoînchipuie, se autoimpune și, uneori, se autoeroizează în propriile scenarii. Ea este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Analiza textelor de epocă literare și documentare permit înțelegerea mecanismului singularizării progresive a Parizienei prin multiple și originale strategii de identificare, stratageme de afirmare, tactici de reușită. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual se manifestă în diferite spații închise sau deschise. Ceea ce pare femeia pariziana, la un nivel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sînt construite în mod pozitiv, dar nu și corelativ și nu există nici o imagine care să nu intre, de altfel, cel mai adesea involuntar, în cercul celor dezmințite. Din această cauză, pentru fiecare dintre candidați, vorbim nu numai de o singularizare prin imprimarea mărcii sale, ci și de o distincție prin demarcare."55 Însă nu ar fi corect să restrîngem comportamentele strategice doar la candidați, la cei din jurul lor și la forțele care îi susțin. Mijloacele mediatice și publicul au propriile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
o parte însă pe provincialul versatil ("acela lipsit de buna cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile") sau pe cel ce este un simplu dezaxat și îl punea sub lupa microscopului pe cel "ademenit de mirajul singularizării". Măcinat, probabil, de relația individului cu absolutul, fără să agreeze monotonia concretului, a fenomenului, pe care-l respinge și-n ritmul căruia nu vrea și nu poate să-și consume existența (o atare acceptare, a "fenomenului ca singura realitate", ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
transcende realul. Numai că acest solipsism îl transformă pe provincial doar într-un visător ce își contemplă eul mizer și ireductibil, acceptînd una din cele două soluții posibile: "aceea individualistă a claustrării în eu". Același provincial însă, ispitit de mirajul singularizării, mai are la îndemînă celălalt procedeu sau remediu, radical opus față de primul: este varianta "confundării prin identificare în conștiința totală, expresia cea mai potențială a distrugerii eului". Cioran se recunoaște, mai întîi tăcut dar apoi pe față, în acest din
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și cu reprezentant în guvern) conducerea executivă a Științei, tehnologiei și învățământului"14. Evoluția progresivă continuă mai departe până la sfârșitul neprevăzut al regimului. În 1987 pentru prima dată este desemnată ca eroină. "Discursul anilor 1988 și 1989 sunt marcați de singularizarea/autonomizarea imaginii Elenei Ceaușescu în câmpul politic [...]. Elena Ceaușescu devine un politician independent, fără a submina, însă, poziția autoritară și supremă a secretarului general al partidului"15. Căci în cele din urmă, Elena Ceaușescu avea exclusivitatea controlului unui singur domeniu
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
o cerință psihologică a gândirii școlarului mic. Nerespectarea ei poate avea ca efect neînțelegerea fenomenului istoric fie pierderea din vedere a contextului larg (național, european, mondial) În care are loc evenimentul, ajungându-se astfel la o izolare și la o singularizare a evenimentului istoric respectiv. Mai există, de asemenea, riscul alunecării spre amănunt, prin pierderea din vedere a esențialului. d) Subordonarea materialului folosit scopului lecției. Introducerea elementului de istorie locală nu reprezintă decât o cale de a atinge scopul final al
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Loriţa Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93537]
-
obiectul unor speculații senzaționalist-jurnalistice care l-au forțat să devină o vox clamantis in deserto, adică în exil"211 (din perspectiva lui Matei Călinescu, această "ipoteză egotistă" este confirmată de însemnarea lui Eliade din ianuarie 1945, care conferă nuvelei semnificația "singularizării omului ales de Dumnezeu sau de soartă, a geniului, a sfântului, a "individului" - în sens kierkegaardin - singurătatea lui absolută, incoruptibilă, incapacitatea lui blestemată de a comunica cu semenii"212). Codul pe care îl aplică unui text pe care îl recunoaște
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
depășește, așadar, limitele esteticii și devine o marcă pentru eroul solar căruia îi este destinată. Colindele de fecior promit, prin cuvântul ritual, mireasa solară: „De frumoasă - e frumoasă,/ De-mbrăcatăe-mbrăcată,/ Ca soarele-i poleită/ Și lui Gheorghe [i] dăruită.” (Stâlpu - Buzău). Singularizarea flăcăului cu puteri fabuloase se face, odată cu desăvârșirea în plan arhetipal, prin intermediul fecioarei cu descendență astrală: „Nimeri-n lume nu s-or d-aflat,/ Numai Gheorghe, Făt-Frumos,/ El în lume s-or d-aflat,/ S-or d-aflat, s-or
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Luncile s’au noroit,/ Prin noroiu flori au ieșit;/ Fete flori au d’oblicit/ Și la ele dusu-s’or./ Tot aleg și îmi culeg,/ Numai Stanca, ochii-și negri,/ Tot alege/ Și culege,/ Și de loc nu mai alege”. Singularizarea fecioarei în grupul său constituie preambulul pentru portretul ei superlativ, ce folosește metale nobile în descrierea fizionomiei. Culesul ei este diferit prin recoltarea unitară a florilor, fără o distincție aparentă, ca o încercare de înglobare totală a puterilor estetice roditoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecioara inițiată. Palatul înalt de o mie de metri reface modelul arborelui mitic prin crearea unei legături, a unui drum pe verticală între dimensiunea sacră, cucerită de inițiat, și lumea fenomenală pentru care el a fost supus procesului de mutație. Singularizarea eroului („Șî nu s-a găsit nimini”) dă măsura dificultății și accentuează capacitățile dobândite prin șederea în sacru. Amenințarea cu anihi¬larea totală (decapitarea ucide spiritul prin distrugerea integrității corporale) vine ca urmare a eșecului de a construi verticalitatea rituală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aparență divină, fetele de măritat se mișcă după ritmuri cosmice, a căror taină este imanentă chiar trupului feminin. Toate aceste apropieri geografice vorbesc despre unitatea spirituală umană, marcată de aceleași principii eterne ce stau la baza vieții și a universului. Singularizarea imaginarului românesc pe canavaua culturală a lumii vine din capacitatea proprie de poetizare. Cristalizarea artistică a faptelor istorice și stilizarea practicilor culturale au condus la o ambiguizare ce poate induce în eroare analiza în absența instrumentelor potrivite de lucru. Lucrările
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dreptul să protesteze cu învinuirea de subiectivism, căci acesta este tocmai momentul rezervat subiectului. El poate cel mult ancheta alte subiecte reputate ca foarte sensibile esteticește (socotite capabile a emite judecățile cu validitate universală de care vorbește Kant) și constata singularizarea criticului. Dar asta nu e încă o dovadă, căci s-a văzut în istoria literaturilor ce obtuză e majoritatea. Totuși, având în vedere că în cazul Bolintineanu a trecut destul timp care să favorizeze consolidarea unei opinii, confruntarea se poate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
filozof Alfred de Vigny. Și fiindcă poezia lor nu corespundea la necesitățile noastre sufletești de atunci, acești doi poeți n-au avut nici o influență. Cineva care să-i ia ca model, numai din dorința cu orice preț de originalitate și singularizare, nu s-a găsit atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această cauză, pe vremea aceea nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
au avut nici o influență. Cineva care să-i ia ca model, numai din dorința cu orice preț de originalitate și singularizare, nu s-a găsit atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această cauză, pe vremea aceea nu puteau apărea veleități de singularizare, pentru că, neexistând încă o literatură, nu aveai în contra cui să te singularizezi. Influența au avut
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]