144 matches
-
ale Securității atinseseră apogeul. De la amenințările cu moartea la sabotarea pe față a activității Fundației Soros în România, vechii specialiști în eliminarea "dușmanului extern" ardeau de nerăbdare să se pună pe treabă. Ei bine, faimosul miliardar a coborât din avion singur-singurel, a locuit într-o cameră obișnuită de hotel, fără paznici la capetele coridorului, a mers pe stradă pe jos, s-a amestecat în mulțimea de ziariști, de oameni de afaceri, de gură-cască fără să dea semnele de anxietate citibile pe
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
că nu avem dreptul să uităm atît de repede dramele, iubirile, crimele, trădările, lașitățile, tragediile pe care le trăim, le provocăm, le suportăm. Într-o imensitate de verde crud, într-un fel de parc de la poalele unei cetăți, un bătrînel, singur-singurel, citește, pe o bancă, un ziar. Cînd ajung în dreptul lui, își ridică brusc privirea, mă pătrunde, adînc, cercetător și-mi face cu mîna, ca o păpușă automată. Mă tulbură toate acestea alcătuite într-un prolog, concret, palpabil, la spectacolul cu
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
redacție unde își aducea poeziile, și după ce le lasă, ni se adresează nouă, măi tinerilor, pe atunci, spunînd că de la vîrsta de 48 de ani ea nu s-a mai culcat cu nici un bărbat și că de atunci a rămas singură-singurică, deoarece nu mai erau bărbați adevărați, liberi, ne mai existînd decît ori turnători, ori fierari, strungari, ciocănari, făcea ea cu dispreț ne mai păsîndu-i de urechile regimului,... "ăilalți fiind toți la pușcărie", - bărbații de condiția ei. Am uitat să adaug
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
Pavel Puicuță și pe la Gavrilă Sloi, ca să văd ce gânduri au: merg la cărăușie au ba? Dacă da, atunci să-i trimit la Hliboceanu... Așa-i Dumitre? Apoi altmintrelea nu-i, Pâcule - a recunoscut moș Dumitru... * Mitruță, băiete! Am rămas singuri-singurei și trebuie să facem treburile ca la carte... Așa că, la încărcatul sacilor, tu ai să stai lângă cântar, ca să vezi cât arată cântarul și cât trece cantaragiul pe hârtiile către Aizic, iar eu voi avea grijă cum se încarcă fieacare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o minciună sfruntată, că s-a folosit de toată lumea doar ca să-și atingă scopul personal, n are rost să-ți mai bați capul. Nu e greu să ți l imaginezi chiar în clipele astea, cînd tu dîrdîi de frig așteptîndu-l, singur-singurel, în biroul său de la editură, dînd telefoane în stînga și-n dreapta, avînd la ușă un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o fi, dacă nu i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Viața ei este dovada. Își spune în sinea ei că uneori trebuie să fii băgat într-un coteț de găini ca să fii măsurat, comparat și recunoscut. * Am fugit din mariajul meu. O fată de optsprezece ani. Nu foarte educată și singură-singurică pe lume. Nici nu mai țin minte de câte zile hoinăresc din loc în loc. Am păduchi în păr și lenjeria mea de corp miroase. Mă gândesc să renunț. Aproape că o fac. În cele din urmă reușesc să dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
M-am urcat într-un tramvai și am cumpărat un bilet, ca să ajung într-un cartier de la marginea orașului. După un timp am coborât, tramvaiul s-a îndepărtat și eu am rămas singur, într-o stație de la periferie. Imaginează-ți: singur-singurel, undeva aproape de ieșirea din oraș, în stânga găinile, în dreapta traista cu de-ale gurii, bagajul în brațe și hârtia cu adresa în gură. Familia Crăciun m-a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Europa, seară de seară încerc să adorm, în singurătatea autoimpusă a patului meu lipsit de femei, cu un volum de Freud în mână. Uneori cu mâna pe Freud, alteori cu mâna pe Alex, adesea cu mâna pe amândoi. Da, zac singur-singurel în pijamaua cu prohabul descheiat și mi-o morfolesc ca un băiețel cuprins de-o reverie tembelă, mi-o întind, mi-o îndoi, mi-o frec și mi-o frământ, și-n tot acest timp citesc fascinat Contribuții la psihologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost o buluceală de evrei plină de voioșie și animație - evrei ce mâncau înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află hotelul meu, zăresc cinci tineri, fumează și stau la șuetă. Tineri evrei, bineînțeles. Pe măsură ce mă apropii de ei, îmi devine tot mai clar faptul că puștii mă așteptau anume. Unul dintre ei face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și de tărie de caracter ce nu-l lăsa să accepte compromisul ce i se propunea. Cu totul altfel se uitau bărbații, de obicei, la ea, Mirelo, îi erau cam străine mila și disprețul pe când umbla pe străzi printre ghetouri, singură-singurică prin grădina ispitelor, cu atâția bărbați întorcând capetele după ea, sorbind-o din ochi, nu, nu prea gustase din umilința asta, și totuși. Parcă i se mai întâmplase. După ce ieși din cabinet, își aminti că la fel o priveau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mari, pe clasa a șasea, a șaptea. Vorbesc urât, spun prostii, înjură... Altă dată, Cristinica a auzit-o pe tanti Roșioara că ea s-a sacrificat pentru copiii ei. I-a crescut pe toți trei în necazuri și-n greutăți, singură-singurică, da’ altă dată când tanti Roșioara nu era aici, madam Belciu s-a strâmbat că dacă ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael că multă stricăciune mai trebuie să ai în tine, Roșioaro, ca să spui asta. Am înțeles c-ați fost prietene, la care Roșioara păi, și ce mare lucru c-am fost prietene? Și porni să-și facă numărul, că ea singură-singurică și-a crescut copiii și s-a sacrificat și și-a rupt de la gură pentru ei, degeaba că lumea o mănâncă de fund că nu-i în stare să le asigure ce le trebuie și că se bucură să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bâlciul ei). Ba chiar m-am gândit la câțiva eseiști (gurmeto-gurmanzi) apți și abili să scrie, la o adică, un asemenea eseu. Firește, nu pot să nu îl pun pe cititor la încercare și să nu îl rog să bănuiască singur-singurel numele presupușilor eseiști! Dixit. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Pe drum Să fii pe drum, în mijlocul unei cărți, să te-oprești ca să-ți tragi sufletul, și-apoi să te pui iar pe mers - toate astea sunt niște ritualuri firești din viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își desfăcu un nasture de la bluză și spuse cu o voce gâtuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
întunecată mă priviră, apoi, probabil, neputând să-și rețină lacrimile zgârcite de bărbat, se ascunseră după pleoape în timp ce între sprâncene se adânci o cută îndărătnică. Imediat ce ochii i se închiseră, auzii un glas necunoscut, tânguitor. - Vadimă Tuă Dragul meuă Tu singur-singurel mă crezi. Și pentru prima dată, simțind cum mâini puternice de bărbat mă prind pe după umeri și mă strâng, pentru prima dată, lipindu-mi obrazul de obrazul unui bărbat, am spus cu glas aspru și gros: „- Vaseaă euă suntă“ Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sălii de mese, mi-a spus să intru și să aștept. Apoi a plecat cu mașina lăsându-mă fără nici o pază. Am intrat, deși aș fi putut foarte bine să ies să colind din nou ținutul. În hambarul acela dezolant, singur-singurel, așezat pe o masă sub pictura murală, se afla Zâna-Mea-Cea-Bună. Wirtanen purta uniformă de soldat american - scurtă cu fermoar, pantaloni și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea nici o armă. Și nici nu purta vreun însemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească, Doamne ferește; de la palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute țintuit locului, singur-singurel și fără să stea de vorbă cu nimeni; În cele din urmă arhitectul se apropie de el ca să-i spună că se ducea cîteva minute la un alt șantier cu inginerul. „Vrei să rămîi?“ Îl Întrebă; „eu mă Întorc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
evoluase nițel, se maturizase, ci fiindcă era imposibil să faci șapte băi sau douăzeci și șapte de terase pentru ceai În aceeași casă, mai ales că era vorba de stiluri atît de diferite. Nu-i spunea nimic arhitectului, dar ei singuri-singurei și sorbindu-se din ochi Își construiau zeci de case bînd gin and tonics și În fiecare găseau loc pentru vreo două-trei din barurile concepute de el și vreo patru-cinci terase visate de ea. Erau zile frumoase; sărbătorile din octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care reîncepuse să cadă. A despachetat cele șapte conserve de slăbit și le-a ordonat în dulap, a pus cartofii și merele în frigider, iar cele șapte bucăți de ciocolată au fost plasate într-un sertar. Și acum? Sâmbătă seara. Singură-singurică într-un oraș străin. Nimic altceva de făcut decât să stai în casă și să te uiți... Abia atunci a observat că în camera ei nu exista televizor. Era o lovitură atât de puternică încât a izbucnit într-o repriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nastasiei Filippovna s-a produs totuși din acest moment o cotitură extremă. Brusc, dădu dovadă de hotărârea necesară și își dezvălui caracterul în lumina cea mai neașteptată. Fără să stea prea mult pe gânduri, își părăsi căsuța de la țară și, singură-singurică, se duse val-vârtej la Petersburg, de-a dreptul la Toțki. Acesta rămase perplex, dădu să spună ceva, dar chiar de la primele cuvinte înțelese că trebuia să schimbe stilul, timbrul vocii, fostele subiecte ale discuțiilor plăcute și elegante, de care uzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne despărțim prietenește căci și eu sunt visătoare și n-ar merge! Crezi că eu n-am visat la dumneata? Ai dreptate, de mult te-am visat, încă de pe când locuiam la moșia lui, căci cinci ani am stat acolo singură-singurică; mă gândeam, mă lăsam furată de visuri și întotdeauna îmi închipuiam că unul ca dumneata, bun la suflet, cinstit, frumos și așa de prostuț, o să vină deodată și-o să-mi spună: „Nu sunteți vinovată, Nastasia Filippovna, și vă ador!“ Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știa decât că începuse să deslușească totul limpede de-abia din clipa când Aglaia apăruse pe terasă, iar el sărise de pe canapea și pășise spre mijlocul odăii ca s-o întâmpine; asta se întâmpla pe la ora opt seara. Aglaia era singură-singurică, îmbrăcată simplu și parcă în grabă, cu un burnuz ușor. Ca și dimineața, era palidă la față, iar în ochii ei fulgera o strălucire vie și uscată; avea o expresie a ochilor pe care prințul nu i-o mai cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
țară, el va fi salvat? Nu este posibil să schimbi cursul firesc al lucrurilor, pretențiile voastre sunt absurde, scandaloase, voi trebuie să mergeți în întâmpinarea acestui curs, să îl acceptați așa cum este el. Iar și iar pleca în drumeții, uneori singur-singurel, dormea în corturi, în fel de fel de locuri uitate de lume, se întorcea cu ochii strălucind, vreme de trei zile nu am întâlnit țipenie de om, îmi povestea el cu mândrie, ca și când ar fi reușit să evite în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care o simțea căpitanul tăind doi turci dintr-o dată, spre binele nu al unei mironosițe oarecare, ci al patriei? Și-acum, poftim! El, care luptase pe mare, pe uscat, prin mlaștini, prin foc, prin glonț, prin baionete, se găsea deodată singur-singurel în fața unui front de sute de femei desfășurat pe zeci de aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii unei falange, a unui azimut... Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Încolo, spre șosea. Din calidor, văd totul; văd, sub șirul de sălcii bătrâne, scorburoase, din marginea imașului - văd, deci, mașâni-și-soldați. Știu că nu sunt de-ai noștri - fiindcă sunt de-ai lor: ruși. Pentru Întâia oară-n viața mea văd singur-singurel, cu ochii mei și, chiar dacă n-o spun, n-o gândesc, o știu: eu văd, văd eu. Și țin minte ce văd. Văd și mă mir - eu: De unde vor fi răsărit, ele, mașânile? Și ei? Pân-acum se ascunseseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]