144 matches
-
M-am urcat într-un tramvai și am cumpărat un bilet, ca să ajung într-un cartier de la marginea orașului. După un timp am coborât, tramvaiul s-a îndepărtat și eu am rămas singur, într-o stație de la periferie. Imaginează-ți: singur-singurel, undeva aproape de ieșirea din oraș, în stânga găinile, în dreapta traista cu de-ale gurii, bagajul în brațe și hârtia cu adresa în gură. Familia Crăciun m-a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
țară, el va fi salvat? Nu este posibil să schimbi cursul firesc al lucrurilor, pretențiile voastre sunt absurde, scandaloase, voi trebuie să mergeți în întâmpinarea acestui curs, să îl acceptați așa cum este el. Iar și iar pleca în drumeții, uneori singur-singurel, dormea în corturi, în fel de fel de locuri uitate de lume, se întorcea cu ochii strălucind, vreme de trei zile nu am întâlnit țipenie de om, îmi povestea el cu mândrie, ca și când ar fi reușit să evite în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zăpadă. Până și când ninge ele știu că, de fapt, e primăvară. O pitulice poate scoate o sută șase note în opt secunde. Serios? Da. Știați? Nu, dar cred. Am fost cu Zet pe islaz. Am văzut un cal alb, singur-singurel. Poate că aparținea țiganilor. Se tăvălea pe spate. Pe urmă, când l-a văzut pe Zet, a sărit în picioare. S-a speriat văzând un câine atât de aproape de el. Și după aceea a plecat. Un cal mare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o persoană înainte. Dar nu văd nici o... Nici nu e nevoie s-o vezi, fiindcă nu e. Dar o să fie când o să vie de unde are dânsa de venit. Io, care stau pe hol de-o oră și ceva am fost singur-singurel și n-a mai fost nimeni. Dumneata spui că nu-i, dar persoana mi-a spus că e când era. Era când era dar acum nu e. E vorba de doi timpi diferiți, nu credeți ? Cred că dumneata vrei să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o zi pe Alexa, sora Mihaelei. Rița, care era pe coridor, îi spuse cu voce tare: ― Domnișoara Deleanu e plecată în provincie și se întoarce mâine seară. Am prins cu urechea noutatea din zbor. Va să zică, draga mea se afla alături singură-singurică și eu habar n-aveam. Uite, o ocazie cât se poate de nimerită pentru o explicație între patru ochi. Nu era acasă. Nu-i nimic. Așteptăm să se întoarcă. Ce-i drept, nu m-a făcut să pierd mult timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Ma tios. Dar n-am. Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. Și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul pâ nă s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Logofătul a rămas lângă mine să pună pecetea domnească, dându-mi sfaturi cum se face ca un izvod domnesc să fie gata...Între timp, vodă, împreună cu suita, a ieșit din sala tronului. Cu ei a ieșit și logofătul... Am rămas singur-singurel la măsuța mea de scris. Mă simțeam ca o muscă așezată într un colțișor din necuprinsa sală a tronului. Tocmai am început să cercetez cum sunt întocmite și alte izvoade, ca să deprind meșteșugul, când am simțit o mișcare a aerului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
câțiva glumeți ai străzii aceleia. La începutul săptămânii se înregistrase al șaselea caz de sinucidere,în rândurile locatarilor străzii. Toți cei în cauză, trecuseră pe altă lume, prin spânzurare. Și nu-i spânzurase nimeni, din cine știe care anume cauză. Se spânzuraseră singuri-singurei, din cauze de trai greu și nenorocit, din lipsuri insuportabil de mari, din cauză de alcoolism, și de certuri și altercații din lăuntrul și din afara multor familii, totul spărgându-se,în opinia mulțimii,în capul orânduirii,în al guvernanților și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească, Doamne ferește; de la palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute țintuit locului, singur-singurel și fără să stea de vorbă cu nimeni; În cele din urmă arhitectul se apropie de el ca să-i spună că se ducea cîteva minute la un alt șantier cu inginerul. „Vrei să rămîi?“ Îl Întrebă; „eu mă Întorc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
evoluase nițel, se maturizase, ci fiindcă era imposibil să faci șapte băi sau douăzeci și șapte de terase pentru ceai În aceeași casă, mai ales că era vorba de stiluri atît de diferite. Nu-i spunea nimic arhitectului, dar ei singuri-singurei și sorbindu-se din ochi Își construiau zeci de case bînd gin and tonics și În fiecare găseau loc pentru vreo două-trei din barurile concepute de el și vreo patru-cinci terase visate de ea. Erau zile frumoase; sărbătorile din octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intrat în casă cu Eric, dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt, pachețelul a început, perfid, să se deschidă singur-singurel și să emane niște miasme suspecte. Și-așa a trebuit să observ că în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
cu ochii e mai bine, iar de ochi chiar am nevoie, ca să termin romanul. Dar mă ocup prea mult de mine, nu-i semn bun. Mai bine să văd de pregătiri. Împodobirea bradului îmi ia cel mai mult, o fac singură-singurică. Sunt foarte bucuroasă că vine străinul cel misterios, domnul Dan Crețu, adică sper să vină, dar o să-l trimitem pe papa după el, dacă n-apare, mai ales că, până la urmă, conu Costache se duce la ei, iar la noi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întrebă Marta, S-o părăsesc, niciodată, nici nu se pune problema, Vrei să spui c-o să faci totul singur, sapi lutul, îl frămânți, îl modelezi și-l pui pe roată, aprinzi cuptorul, îl umpli, îl cureți, scoți vasele din forme singur-singurel, îți amintesc că toate astea sunt destul de anevoioase chiar și cu ajutorul pe care ni-l dă Marçal în puținul timp pe care-l petrece aici, O să găsesc pe cineva să mă ajute, sunt destui tineri în sat, Știi foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Vorbești despre petrecerea surorii mele ! Îți dai seama... Eddie ambalează motorul, acoperindu-i vocea și Porsche-ul dispare în zare, ridicând pietrișul în urma lui și lăsându-mă singură în soarele tăcut și arzător. Așa. Deci... am rămas doar eu și Nathaniel. Singuri-singurei. Până la ora opt diseară. Cam ăsta e în mare scenariul. Ceva începe să zvâcnească înăuntrul meu. Ca un dirijor care stabilește ritmul ; ca o introducere. Mă răsucesc pe călcâie cât de nonșalantă pot și pornesc înapoi spre casă. Când trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sălii de mese, mi-a spus să intru și să aștept. Apoi a plecat cu mașina lăsându-mă fără nici o pază. Am intrat, deși aș fi putut foarte bine să ies să colind din nou ținutul. În hambarul acela dezolant, singur-singurel, așezat pe o masă sub pictura murală, se afla Zâna-Mea-Cea-Bună. Wirtanen purta uniformă de soldat american - scurtă cu fermoar, pantaloni și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea nici o armă. Și nici nu purta vreun însemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu scenografii, tăiate perfect cu cel mai bun cuțit Stanley, pictate și bibilite de nu numa’, numa’. Era incapabil să înțeleagă cum o ustensilă electrică, pe care ai folosit-o, care s-a uzat și pe care ai adoptat-o singur-singurel, poate să-ți devină la fel de familiară ca propria-ți mână. Și n-avea rost să-i explic lucrul acesta. Iau totul, da? spusei apăsat, în timp ce tăiam fâșii de bandă izolantă portocalie, cu care îmbrăcam fiecare dintre costisitoarele și mult iubitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gândurilor. —Ăăă... Hugo a simțit că i se ridică sângele la cap și asta nu numai din cauza chinurilor cu scaunul de mașină. — Nu, și nici nu sunt sigur când se întoarce. Ochii Laurei au prins viață. — Deci, te-a lăsat singur-singurel? a spus ea plimbându-și limba peste dinți într-un gest sugestiv. Să-l ia dracu’ de scaun de mașină, l-a înjurat Hugo în gând, chinuindu-se în continuare. Cât timp chingile scaunului rămâneau nelegate, el n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe el, l-a clătinat și mi-a spus: "Asta nu se pune! Dintele ăsta e crescut împotriva mea. Ar fi mai bine pentru amândoi să nu fi existat sau să cadă." Bineînțeles că o dată ce-am ajuns acasă iarăși, singur-singurel, l-am scos... Situația nu s-a îmbunătățit. Am scos și o măsea... Situația nu s-a îndreptat cu nimica. - Dar dacă ai fi dat-o în mă-sa de sănătate și ți-ai fi amputat și o mînă? i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prund Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund Și în brațele-mi întinse Să alergi pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraji. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți cadă flori de tei! Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Ingâna-ne-vor c-un
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și uitată în singurătate până când, o liniște profundă și înspăimântătoare se instală brusc. Se pomenise singur-singurel într-un spațiu total necunoscut. În jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie ea cât de mică, o musculiță, un gândăcel, nici o singură floare, nici un firicel de iarbă: nimic, nimic, nimic. Sub
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
degeaba! Bine; am să-ți spun săcretul: Fi atent la mine! Îți trebuie o mâță neagră care să nu fie atinsă de motan. Când împlinește un an, aștepți prima zi cu lună plină! Nu mănânci nimic toată ziulica! Te duci singur-singurel la capătul câmpului, aproape de cimitir, noaptea lângă foc când luna plină e pe cer! Iei cu tine o pirostrie, vreascuri cât mai multe și pregătești un ceaun mare plin cu apă clocotită, pe care să-l ții tot timpul pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iar el, din apa care îi ajungea până aproape de urechi, luptându-se cu sloiurile alunecoase ce-i fugeau de sub tălpile grele ale bocancilor încărcați din belșug cu apă și gheață, sub privirile îngrozite ale celorlalți copii, a ieșit la mal singur-singurel, neajutat de nimeni. Ud leoarcă, șfichiuit de biciul rece al crivățului care nu îl slăbea o clipă, la jumătatea drumului spre casă, s-ar fi transformat într-un sloi inert ce s-ar fi topit hăt încolo, odată cu venirea primăverii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
natură ocrotitoare (codrul, izvorul, teiul) oferind un spațiu intim iubirii și visării. Dorința împlinirii sentimentului de dragoste este exprimată și de verbul la imperativ vino, de conjuncția copulativă și care face legătura între natură și iubire, de repetiție ("vom fi singuri-singurei"). În timp ce izvorul "tremură pe prund", natura cu sălbăticia și izolarea ei amintesc de repetabilitatea mitică a contopirii dintre om și codru. Secvența a II-a (strofele II, III, IV) sugerează posibila întâlnire a celor doi, într-un joc al iubirii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai întoarce. Și el era încăpățânat. Chiar și atunci când știa că n-are dreptate. Și ce dreptate putea el să aibă că a părăsit-o, lăsând-o cu doi copii mici? O ducea greu de peste un an, de când a rămas singură-singurică doar cu băieții. O ducea greu și cu banii, însă mai ales sufletește. |i mici o bucurau, îi iubea, dar de multe ori nu avea răbdare cu ei. P'ormă avea remușcări, dar ce putea să facă? Era obosită seara
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
insuportabilă, orchestra se moleșește, conversațiile se animă, izbucnesc câteva râsete, se dau întâlniri, survine oboseala, îi urmează foamea; se merge să se supeze la restaurant și, la revărsatul zorilor, fiecare merge să se culce, " Unii cu soțiile lor, Iar alții, singuri-singurei." Acesta e tabloul exact al balurilor de la teatru; nimic mai de monoton: nu se poate compara decât cu un manej în care fiecare merge la trap în cerc fără a-și schimba ritmul. Trebuie să ai toată răbdarea și flegma
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]