212 matches
-
dialectice, Între „individ și masă”. Ei bine, În cazul lui Breban, care se’ntorsese spre surpriza tuturor după ce protestase În Occident contra Începutului dictaturii personale ceaușiste, am fost martori, ca să zic așa, sau spectatori ai unei lupte Între un ins, singuratec, tot mai „singuratec”, și... nu cu „mulțimea”, ci cu „imaginea” ce i s-a oferit mulțimii despre el. Această „mulțime” - de colegi, dar și cei străini, „indiferenți” și care nu pot trăi cu o „enigmă umană”, cu un „revoltat”, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și masă”. Ei bine, În cazul lui Breban, care se’ntorsese spre surpriza tuturor după ce protestase În Occident contra Începutului dictaturii personale ceaușiste, am fost martori, ca să zic așa, sau spectatori ai unei lupte Între un ins, singuratec, tot mai „singuratec”, și... nu cu „mulțimea”, ci cu „imaginea” ce i s-a oferit mulțimii despre el. Această „mulțime” - de colegi, dar și cei străini, „indiferenți” și care nu pot trăi cu o „enigmă umană”, cu un „revoltat”, cu cineva care „nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Cosașu, Raicu. Foști colegi la „aventurista” și cam „bolșevica” Școală de literatură care ambiționa, după modelul marii Uniuni Sovietice, să producă pe bandă condeieri aplecați partidului. Nu am Înțeles și nu Înțeleg nici azi reproșul lui Raicu (care viețuiește cam singuratec Într-un Paris care, necesarmente, i-a rămas străin!Ă. Manolescu, cu care nu am fost apropiat În zilele mele „de glorie” și de putere administrativă, s-a apropiat de mine În ’72-’73 și mi-a propus prietenia, Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În care nu mai poți „ocoli” lucrurile, acele „lucruri” În care este amestecată și propria ta ființă, de a privi „cu ochiul dinlăuntru”, de a te scruta, urmări, „bănui”, „suspecta” și „vâna” În cele din urmă, cum o face un singuratec și Înfometat vânător cu un animal ce devine, deodată, singura sa salvare. În acele momente când orizontul, altfel larg, deschis și mereu schimbător al omului se Îngustează fulgerător și fix și el nu mai e capabil și nu mai vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Axente Sever, unde participasem cu Milly la Înmormântarea cumnatului nostru Popa Mihai, la coborârea din tren cu două geamantane mai mari și atent la Milly, care cobora prima, am pus piciorul drept pe un colț de gheață ce mai persista singuratec pe suprafața peronului curățat. Am alunecat și mi-am zdrobit rotula dreaptă. Accidentul producându-se În fața Dispensarului CFR, după o examinare sumară de către personalul de serviciu, am fost transportat cu ambulanța la clinica prof. dr. N. Georgescu, din Spitalul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Eram victime „din oficiu” și nu o dată am spus-o public, chiar și atunci, că noi, intelectualii, în comunism, umaniștii, suntem „evreii societății”, excelente ținte ale numeroșilor oportuniști, ale viguroșilor carieriști ai „perioadei”. Eram în anii aceia un individ aproape singuratec, deși făceam sport „de performanță”, câțiva ani, la clubul „Metalul”, atletism, și păstrez calda amintire a antrenorului meu, Silviu Dumitrescu, duminecile urcam dealul Patriarhiei să ascult în primul rând corul unde cântau soliști ai Operei române, primeam nu rareori vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Matei. Existau, cum sper că există și azi, grupări, grupuri de tineri, care se adună după afinități nu totdeauna clare, având în centru, în permanență, literatura și dorința de a publica. Am mai spus-o, există și tineri veleitari singurateci, dar e un fenomen mai rar, pentru un reușit debut literar e nevoie de curaj și ajutor; curaj moral, curajul consecvenței pentru a aborda o profesiune atipică, cu o evoluție de ani și de decenii, curaj dat, cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
i s-a adăugat și Nicolae Velea, e adevărat, pe care, nu știu de ce, nu îl „număr” printre membrii grupului nostru, deși a făcut și el parte din „grup”, ca și Mircea Ivănescu, prietenul lui Matei în primul rând, un „singuratec”, dar care „alerga” cumva alături de noi, ne împărtășea adică reflexele culturale, orizontul literar, modelele, uneori și ticurile de expresie sau „poziția socială”, estetismul. Sau „tânărul” Adrian Păunescu, care „ni s-a alăturat”, trecând iute, deși era abia un „post-liceal”, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ele vreau s-o amintesc pe frumoasa și virginala Vera, ce s-a apropiat de mine fără rezervă, cu frică, dar și temerară - ea era una dintre frumusețile cert virginale ale orașului și vizitele ei la un „crai” cunoscut și singuratec ca mine puteau să-i creeze nu numai dificultăți de conștiință, dar și în familie sau față de opinia atât de tiranică a micilor orășele. Ea se pregătea să-și dea examenul de admitere la Medicină și prietenia noastră a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cine are curajul, „insolența” de a se „arăta gol”, în sensul de a trece, în oglindirea omului și a umanului, dincolo de clișeele, chiar și „artistice”, clasice, ale genului, trebuie să fie apt de a suporta „consecințele”. Cele dintotdeauna ale artistului singuratec și îndrăzneț, cele pe care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tot ce ne înconjoară și prețuim, obiectele și valorile cărora le jertfim timpul și nu rareori demnitatea noastră sunt, cu adevărat, neapărat necesare?! Am uitat oare de necesitățile reale, puținele și aceleași, printre care, unii dintre noi, disperați, nefericiți și singurateci, poate, așezăm necesitatea primă sau ultimă a celui Unic! Sensul vieții?! Unde se află acesta, dacă... el, ca o măruntă și sâcâitoare zeitate, veșnic ridiculizată, dar insuportabil de prezentă în momentele cele mai surprinzătoare, dacă... el există? Capitolul IV (Luptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de țările libere occidentale, creându-și relații, platforme economice și oameni potriviți, dovadă poziția lor astăzi ca membri ai comunității europene și cu un sistem administrativo-economic mult mai apt de a face față acestei noi și problematice situații. Un drum singuratec, al unui om care a înțeles greșit aderența largă pe care i-au creat-o actele sale pozitive și, mai ales, poziția din vara lui ’68, prin refuzul hotărât al României de a invada Cehoslovacia alături de armatele Pactului de la Varșovia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îl avea deja și pe care-l comentez, în fugă, în acest volum. El însă, Nichita, mi-a dat, singurul, curaj „să continui” deși, repet, producțiile mele literare de atunci erau total insignifiante. A simțit el, atunci, în acel post-adolescent singuratec, confuz și stângaci în ceea ce privea propria sa „adaptare socială”, a intuit el semne ale artistului veritabil?! Sau, mai știi, era doar „partea feminină a eului său”, acea „anima” a lui Jung care mă „descoperea” ca pe un partener cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecții de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturdza. Toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate. - mândria mănăstirilor și a singuratecelor schituri - astăzi nu o avem. Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești, ferecate în aur și argint, din secolul al XV-lea și al XVI-lea; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
într-un pustiu, unde până-atunci nu călcase picior de om?219 Așadar, izvorul e tâlcuit prin însăși natura lui, trebuie să fii ales/inițiat ca să-i înțelegi glasul, căci prin chiar natura lor izvoarele sunt de lume date-uitării220, sunt singuratece 221. Tocmai de aceea când îndrăgostiții se vor culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un tei222, la rându-le, ținându-le isonul, izvoare spun povești 223. Între cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunetul cornului emite unde în cercuri învăluitoare, dând senzația omenescă altfel, că moartea ca și iubirea sunt imprevizibile. Alteori, sunetul cornului ia proporții mitice, în așa fel încât totul pare bulversat în natura întreagă; animalele au presimțiri apocaliptice: Din codri singurateci un corn părea că sună./ Sălbatecele turme la țărmuri se adună./ Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii/ Și din poteci de codru vin ciutele și cerbii,/ Iar caii albi ai mării și zimbrii zânei Dochii/ Întind spre apă gâtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
încoace,/ Ca să te văd venind ca-n vis, așa vii!255 Atunci când poetul se imaginează într-o atmosferă bucolică împreună cu iubita, fericirea-vis se derulează într-un cadru natural izolat: Vom visa un vis ferice/ Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Singuratece izvoare,/ Blânda batere de vânt256. Fericirea celor doi îndrăgostiți își găsește împlinirea în spațiul oniric: O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi !/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi !257 Singurătatea petrecută în visare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adânci, suite una peste alta, lumina cerescului împărat, și numai din când în când, sfîșiindu-se, se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpură. Apoi, încet, se risipiră în creți vineți, soarele cădea la vale și părea pe vârful bradului singuratec ca o frunte în raze pe umeri negri, apoi coborî pintre crengi de păru un cuib de rubin între ramuri, apoi, după trunchiul gros, aruncă dungi rumene pe stanurile munților și făcea ca ei să-și aprindă jăratecul de argint
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rândurile se răriră. - Înainte! țipă Ioan ca turbat. Încă un asalt, încă o repezire și dușmanii, curmați în două lături, ne deschiseră o cale largă în această luptă la lumina lunei. În momentul când ieșirăm cu fuga afară, un pistol singuratec se-ndreptă în pieptul cel gol al lui Ion. Pocni, un șerpe de foc se repezi din gura lui, dar în clipa aceea eu repezii săcurea cu tăișul în capul celui ce slobozise pistolul, astfel încît i l-am crepat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei fantasme sau ca catargul unei corăbii înecate. Din când în când se vede o cireadă de vite căutând pășune, păscute de-un om călare. Încolo nu se mai vede nici o ființă viețuitoare, doar câte o cocoară or vreun cocostârc singuratec care se leagănă într-un picior pe vro mlaștină acoperită c-o coajă de natron sau câte un uliu care sus, din aer, caută pradă. Cea mai adâncă tăcere domnește în pustiu și, dacă o-ntrerupe strigătul unui păstor sau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întâmplat apoi?” Mă făcuse foarte curios și dacă nu-mi spunea continuarea simțeam că o să plesnesc exact ca o păstaie toamna. De abia într-un târziu el spuse cu gândurile aiurea: „L-au găsit după trei zile spânzurat de stejarul singuratec, adică de stejarul ce era aici unde stăm noi acum. L-au dat jos, apoi au tăiat și stejarul, așa cum se face de obicei cu orice copac de care s-a spânzurat cineva. Dar eu zic să mergem că ne
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
jumătate din populație are abonament la bibliotecă. (...) Ei, da: Finlanda, o șansă!"517 "După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului meu, primită de la bunul meu prieten, Cătălin. E, acolo, o casă singuratecă, ițită într-un vârf de munte plin de zăpadă, din Finlanda. Presupun că în susul scandinavic nu se prinde susurul OTV și, în general, nu găsești prin zonă picior de dâmbovițean"518. Cam așa își încheia articolul Sfârșitul televiziunii Alex Savitescu
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Constantin Țoiu Față de gospodăria întinsă a lui nea Mitică, ghicitoarea ședea într-o coșmelie singuratecă, văruită într-un alb intens, că o vedeai de departe și noaptea. Un coș înalt, și el alb, se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce nu
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
atunci, liber fiind, Cui va fi nevoie să i Te adresezi, să Te rogi, dacă, într-o zi?... Deschizi fereastra ce dă spre nord, unde lumina zilei scade mai repede, și unde, fiind atent și noaptea căzând începe să sclipească singuratecă steaua, polară, a navigatorilor rătăciți sau a sufletelor chinuite... Zadarnic, vei spune... zadarnic vei trimite spre unghiul ales, tăiat de tine în Cosmos, nimeni și nimic nu te va înțelege susținând că ai fost făcut de Constructor, anume, după El
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
greu prieteni, deși am tânjit toată viața să reușesc. Aici se află, probabil, principalul meu eșec. Altele mi le pot explica și, de aceea, le suport mai ușor. Adevărul e că nu-mi ajung mie însumi, ceea ce la un lup singuratec, care nu poate sta nici în haită, nici departe de ea, e o sursă de continuă și nesuferită melancolie. Sunt timid, dar și impulsiv, vanitos, dar conștient că nu există vanitate inteligentă. N-am farmec în șuete, devin patetic când
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]