5,222 matches
-
Altfel spus, limbajul este literar fiindcă aparține literaturii și nu fiindcă implică o anumita normă lingvistică. Aceasta înseamnă că va trebui să descoperim în afara limbii ceea ce o face să fie literară și anume nu în particularități de ordin fonetic, morfologic, sintactic, topic și nici chiar lexical, ci în împrejurarea că e vorba de utilizarea ei în contextul literaturii. Cel mai important element al acestei perspective constă în faptul că literatura este, contractual, ficțiune, indiferent de evoluția ori de detaliile contractului cu
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
experimentul formal: explorează posibilitățile formelor fixe, încearcă noi combinații de ritmuri, construiește (adesea utilizînd cu dezinvoltura numele proprii sau cuvintele străine) rîme rare. Jocul formal se desfasoara și în spațiul pe care îl oferă raportul dintre schemă ritmica și continuitatea sintactica a frazei - respectiv în domeniul ingambamentului. În Versificația românească (Timișoara, Facla, 1980), I. Funeriu adopta, distantîndu-se de descrierile clasice și de diferențele dintre ele, o definiție practică și ușor de aplicat a ingambamentului ("scindarea unui lanț lexico-sintactic prin plasarea elementelor
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
minicontexte. "Regulile de uz" ale locuțiunii în caso di par valabile - chiar fără verificări foarte riguroase - și pentru corespondentul românesc al construcției: în caz de (că și pentru fr. en cas de... și în genere pentru toate calcurile acestui tipar sintactic). Un număr mare de contexte demonstrează că există o diferență între folosirea construcției în care substantivul caz e articulat și e urmat de un genitiv - în cazul.... - și cea nearticulata și prepoziționala - în caz de... Observația (transpusa în domeniul limbii
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
învecinează, în care elemente familiare și argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") că determinant al unui substantiv - si inversiunile de topica. Primul fenomen (despre care am mai scris aici) a devenit un adevărat tic stilistic: "vorbea la telefonu-i mobil"; "și-a purtat
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
Cand, în sfîrșit, sicriul se apropia de mănăstire, călugării ieșiră la poarta cea mare spre a-l întâmpina pe tatăl meu, scrie Liubovi mai departe care venea să se odihnească de aici înainte în mijlocul comunității lor" (p. 245); peste compuneri sintactice stranii, gîtuite teribil de virgule, ca: "(...) iar cand a murit acestuia, copilul, Alexei, scriitorul ăă făcut de trei ori semsntul crucii asupra lui și a izbucnit în plînsa" (p. 247); peste fraze ilizibile gen: "Dar aceasta judecată vine din altă
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Lingvistul, minat de fapt de irezistibila plăcere a colecționarului, își justifică mai întotdeauna minuțioasa inventariere de forme noi cu argumentul că acestea ar ilustra posibilitățile creatoare ale limbii; cîteodată, descoperind chiar motivații semantice, textuale, pentru creația lexicala sau pentru devierile sintactice. Ultimul volum, recent apărut, al lui Caius Dobrescu - Deadevă, Pitești, Editura Paralelă 45, 1998 - e din categoria celor care oferă multe subiecte curiozității lingviștilor; cu riscul, aproape inevitabil, ca analizele acestora să nu mai păstreze nimic din umorul textului. În
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
tipul "excursie" - "escursie"): "să vopsex", "sal iubeaxă", "să ne zdrobeaxă", "sîrbeaxo-tigăneaxă". Ajungem astfel la o altă trăsătură lingvistică generală a poeziilor din volum: oralitatea. Majoritatea textelor realizează o transcriere foarte plauzibilă a limbii vorbite - cu fenomenele ei tipice de fonetica sintactica: acomodări, asimilări, afereze, eliziuni. Îndrăznelile de transpunere grafică sînt fără precedent în literatura noastră (poate cu excepția unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate cu culegerile de texte transcrise pentru scopuri lingvistice, notațiile poetice se dovedesc foarte reușite, surprinzînd transformări reale
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
rațiuni stilistice, prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram în Gramatică pentru toți (ediția a II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Absența lui "-l", marcată de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele de sugerare a oralității, în forme citate sau imitate. Mini-contextul în care sînt reproduse, imaginate sau parodiate replicile personajelor poate fi unul tipic oral: "au
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
Ca și altor englezisme recente, cuvîntului i s-a creat cu ușurință un plural regulat; de altfel, adaptarea sa morfologică e dublată de o adaptare fonetică. Mai nouă și chiar supărătoare mi se pare însă folosirea cuvîntului într-o construcție sintactică anormală pentru română, în care se manifestă renunțarea la flexiune și copierea parțială a unui tipar de simplă juxtapunere: "polițistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
temporalității (deunăzi, mai an, anțărț, estimp - de exemplu: "fără să ne trezim că, estimp, cineva ne golește băncile" - Academia Cațavencu = AC 23, 2000, 5). "Registrul ironic" (care stabilizează inovațiile contextuale) nu se limitează însă la nivelul lexical: există chiar structuri sintactice, marcate cultural de apartenența la o epocă trecută și la un stil înalt, care se văd reluate cu intenție ironică în vorbirea curentă și familiară. Una dintre acestea e construcția cu dativul posesiv, în care pronumele apare ca determinant al
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
această indicație stilistică; poziția inversată apare chiar în dialoguri săltărețe, voit "istețe": "De cînd fumezi? - De la 15 ani. - Ai tăi părinți cînd au aflat? - Pe parcurs." (Atac la persoană, 20, 2000, 17). Aceeași tendință de utilizare ironică a unor structuri sintactice se observă în antepunerea unor adjective cu sens obiectiv sau non-calificativ: "să-ți urmeze lingvisticul exemplu" (EZ 2408, 2000, 14), "lansarea împricinatei reviste" (VIP 32, 2000, 21). Este reînviată și inversarea poziției auxiliarului, la timpuri verbale compuse: "Afla-vom în
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
specială la acel apărut, în traducere spaniolă, cu cîțiva ani înainte: "Operele sale din acești ani sînt parcă pline de absurd, de o indecisă impresie între absurd și visare și nu șovăie, ca să recreeze atmosfera, să rupă tiparele tradiționale: jocurile sintactice, neologismele, dublul înțeles. În ultimii ani, fără dubiu, Cugler intră pas cu pas în drumul către profunzimile misterioase ale sufletului. În povestirea Dos hermanas respiră cenușiul subtil al incertitudinii, ușoara descurajare care se exprimă nesigur și care pătrunde, picătură cu
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
lipsesc aici, din păcate, datele documentare necesare unei explicații exacte), de o relație inversă, de transformarea adjectivului într-o poreclă. În tratatele de gramatică, ditai, ditamai, cogeamite etc. sînt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul rînd în poziție - ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat -, și în faptul că substantivul respectiv poate avea articol hotărît: "Statele Unite ale Americii sînt ditamai
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
bec. De altfel, autoarea recunoaște cu un umor savuros, dar din păcate neintenționat, că "sub chip de prefață citind-o, poate, cititorul sigur nici nu s-ar porni a citi cartea". Poate sigur așa s-ar întîmpla! Urmează parabola cîlțoasă sintactic și stridentă ca un disc tocit de atîtea reluări a creatorului/ Dumnezeu care-și trimite creația în lume și un fel de morală finală de-a dreptul năucitoare, scurtă și cuprinzătoare, apodictitcă, așezată drept în mijlocul paginii: "Dumnezeu cu visul/ și
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
uzul curent, nu sînt doar de tip lexico-semantic (cuvinte și sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce - în funcția tipică de circumstanțial de loc sau de atribut al plasării spațiale - termenul Internet. Principalele prepoziții concurente - pentru aceeași poziție sintactică și pentru aceeași valoare semantică - sînt în acest
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce - în funcția tipică de circumstanțial de loc sau de atribut al plasării spațiale - termenul Internet. Principalele prepoziții concurente - pentru aceeași poziție sintactică și pentru aceeași valoare semantică - sînt în acest caz în și pe: "publicitate în Internet"; "oferte pe Internet". Evident, în alte tipuri de construcții cuvântul e precedat de alte prepoziții ("a se conecta la Internet"); cea care ne interesează este
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
motor de căutare care identifică sintagme. Cu toate riscurile metodei (aceleași pagini pot să apară de mai multe ori, sînt reprezentate mai ales anumite tipuri de texte, multe din ele pot fi traduceri stîngace, unele construcții pot avea alte valori sintactice), diferența statistică e prea mare ca să nu devină semnificativă: sintagma "în Internet" apare înregistrată de 943 de ori, "pe Internet" de 3540 de ori. Exemple tipice sînt, pentru în: "Cîștigați bani în Internet"; "Cum să vă faceți propria pagină WWW
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
de 110.961 ori, dublu față de 54.380 de apariții ale celor de tip în: "in Internet", "nell'Internet". În engleză, cifrele par mai apropiate: 367.595 on, 236.127 in; nu am verificat însă, deocamdată, relevanța lor pentru funcția sintactică în discuție. Desigur că în fiecare limbă preferința pentru una din construcții e influențată de existența altor structuri asemănătoare, de utilizările specifice ale prepozițiilor. De pildă, în italiană poate juca un rol în folosirea lui su ("pe") faptul că aceasta
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul nu permite reproducerea unor citate destul de lungi ca acestea să se poată observa bine). E interesant cum - sub presiunea rimei, dar de fapt a întregului edificiu retoric - relatarea ororii cotidiene se
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
în care adjectivul mare apare de două ori, precedînd și urmînd substantivul determinat, e un caz particular de repetiție. De fapt, situațiile în care îl întîlnim evocă o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu care se anunțau spectacolele de bîlci: eficient prin insistență, comic prin
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
doilea element îl reia doar în parte pe primul, fiind de fapt un derivat (de pildă un diminutiv: "nou nouț"), sau o altă formă flexionară ("frumoasa frumoaselor"). Structura invitației la bal sau la spectacol seamănă cel mai bine cu modelul sintactic destul de puternic în înjurăturile și blestemele românești: fir-ar să fie, arză-l-ar să-l arză, ducă-se să se ducă etc.: cazuri în care o construcție sintactic încheiată își reia (aparent fără justificare) un component deja exprimat - e
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
la bal sau la spectacol seamănă cel mai bine cu modelul sintactic destul de puternic în înjurăturile și blestemele românești: fir-ar să fie, arză-l-ar să-l arză, ducă-se să se ducă etc.: cazuri în care o construcție sintactic încheiată își reia (aparent fără justificare) un component deja exprimat - e drept, cu o oarecare variație a formei. Mecanismul nu e deci al unei elipse, ci al unui adaos: formă a redundanței cu valoare expresivă tipică pentru oralitate. Ar fi
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
sintagme esențialmente orale, intervin decizii de punctuație: ca și în exemplul citat, unii autori introduc o virgulă înainte de cea de-a doua apariție a adjectivului mare: semnul nu corespunde însă unei pauze, fiind probabil folosit ca urmare a unei interpretări sintactice culte. O altă soluție e scrierea formulei ca și cînd ar fi un cuvînt compus, sugerîndu-se astfel tocmai unitatea ei și absența pauzelor: "E simplu: inventezi un mare-meci-mare, faci ceva reclamă pe televizor" (Gazeta Sporturilor, arhiva Internet; majoritatea citatelor următoare
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
așa fel încît să devină cît mai străin sau să-și păstreze legături cu transparența limbii native, dar și prin conștiința lingvistică pe care o pun în evidență: a importanței limbii în genere, a funcției unora dintre nivelurile ei (fonic, sintactic, semantic), a regulilor specifice fiecărui nivel. O descriere generală a fenomenului ar presupune o sistematizare în funcție de mai multe criterii: după cum limbilor li se atribuie sau nu un nume (glotonim) și deci o identitate imaginară extratextuală, după cum acoperă un întreg text
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]