452 matches
-
multe enunțuri narative care se presupun reciproc. SINTAGMATIC (opus lui paradigmatic) Orice obiect al cunoașterii poate fi sesizat sub două aspecte fundamentale: ca sistem sau ca proces. În opoziție cu axa paradigmatică definită prin relații de tip sau... sau, axa sintagmatică presupune relații de tip și...și. Axa sintagmatică este axa combinării, a contiguitații, a metonimiei. Sintagmaticul privește succesiunea lineară a discursului, actualizarea limbii (paradigmei). SINTAXĂ 1. În semiotică, sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
opus lui paradigmatic) Orice obiect al cunoașterii poate fi sesizat sub două aspecte fundamentale: ca sistem sau ca proces. În opoziție cu axa paradigmatică definită prin relații de tip sau... sau, axa sintagmatică presupune relații de tip și...și. Axa sintagmatică este axa combinării, a contiguitații, a metonimiei. Sintagmaticul privește succesiunea lineară a discursului, actualizarea limbii (paradigmei). SINTAXĂ 1. În semiotică, sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect și pragmaticii ca raport între utilizatorii de semne
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fi sesizat sub două aspecte fundamentale: ca sistem sau ca proces. În opoziție cu axa paradigmatică definită prin relații de tip sau... sau, axa sintagmatică presupune relații de tip și...și. Axa sintagmatică este axa combinării, a contiguitații, a metonimiei. Sintagmaticul privește succesiunea lineară a discursului, actualizarea limbii (paradigmei). SINTAXĂ 1. În semiotică, sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect și pragmaticii ca raport între utilizatorii de semne și diversele categorii de semne utilizate. 2. În
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1. Definiția semnului în semiologia lui Saussure .......................... 59 3.2. Dihotomiile saussuriene ............................................................ 61 3.2.1. Limba ca sistem social ............................................................ 62 3.2.2. Arbitrar și motivat .................................................................. 65 3.2.3. Formă și substanță .................................................................. 68 3.2.4. Paradigmatic și sintagmatic .................................................... 69 3.2.5. Sincronie/diacronie ................................................................. 71 3.3. Structuralismul danez. Contribuția lui L. Hjelmslev ................. 72 3.4. Trăsăturile caracteristice ale limbajului ..................................... 75 4. CHARLES SANDERS PEIRCE ȘI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 78 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Indicialitate ............................................................................. 97 4.4.3. Simbolizare ............................................................................. 99 PARTEA A DOUA. SEMIOTICI REGIONALE ........................... 103 5. SEMIOTICA NARAȚIUNII ..................................................... 105 5.1. Revalorizarea modernă a narațiunii ........................................ 105 5.2. Text/vs/discurs. Tipuri textuale structurale ..............................108 5.3. Narativul ................................................................................. 110 5.4. Modelul sintagmatic al basmului. Vladimir Propp .................. 111 5.5. Claude Bremond și logica povestirii ....................................... 115 5.6. A.J.Greimas și modelul actanțial ............................................. 118 5.7. A.J. Greimas și schema narativă .............................................. 122 5.8. Modelul gramatical al lui T. Todorov ............................. 125
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sosirii în tabăra lui Agamemnon sau despre revenirea lui Berseis în tabăra lui Ahile și că imaginile narează, așa cum se întâmplă în secvențele cinematografice, prin prezentarea mai multor momente. Stansbury O’Donnell analizează amfora Eleusis Polyphemos și din perspectiva combinării sintagmatice a unităților vizuale în scene care se succed secvențial pentru a genera o identitate vizuală, dar și din perspectiva combinării paradigmatice, prin asocierea unei imagini cu altele în care scene din diferite narațiuni sunt conectate tematic sau simbolic. El arată
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
sosirii în tabăra lui Agamemnon sau despre revenirea lui Berseis în tabăra lui Ahile și că imaginile narează, așa cum se întâmplă în secvențele cinematografice, prin prezentarea mai multor momente. Stansbury O’Donnell analizează amfora Eleusis Polyphemos și din perspectiva combinării sintagmatice a unităților vizuale în scene care se succed secvențial pentru a genera o identitate vizuală, dar și din perspectiva combinării paradigmatice, prin asocierea unei imagini cu altele în care scene din diferite narațiuni sunt conectate tematic sau simbolic. El arată
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sosirii în tabăra lui Agamemnon sau despre revenirea lui Berseis în tabăra lui Ahile și că imaginile narează, așa cum se întâmplă în secvențele cinematografice, prin prezentarea mai multor momente. Stansbury O’Donnell analizează amfora Eleusis Polyphemos și din perspectiva combinării sintagmatice a unităților vizuale în scene care se succed secvențial pentru a genera o identitate vizuală, dar și din perspectiva combinării paradigmatice, prin asocierea unei imagini cu altele în care scene din diferite narațiuni sunt conectate tematic sau simbolic. El arată
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
politician este o modalitate de a stopa monotonia inexpresivității, sugerată de vizualizarea bustului politic, adesea asociat cu poză de buletin. Cele două configurații (categorii subordonate) pe care se axează analiza noastră sunt palmă și piramida mâinii. Vom aplica o interpretare sintagmatica sistemului gestual ales de reprezentantul democrat și vom lua în considerație trei variabile: * contextul politic: daca în 2000, Traian Băsescu ocupă poziția socială de primar al capitalei, în 2004 el candidează pentru funcția de președinte al României; * componente sintactice: localizarea
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
timp berechet eu și îngerul meu păzitor chiar priveam până privirea deveni o rază țintuit de perete ...” Sau: „priveam un ceas stăteam și ceasul acela eu și îngerul meu păzitor distrugându-se până privirea deveni o rază...” Și altfel permutarea sintagmatică în zig-zag pe textul matrice începând din stânga sus: „aveam timp berechet eu și îngerul meu păzitor distrugându-se în jurul ei urmărind schijele orei parcă între mine și păzitorul meu...” Sau, tot în zig zag cu trecere din dreapta jos: „și muream
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
este definită prin temporalitate, fiindcă întâmplările au caracter durativ și se succed pe o axă temporală. Reperele temporale multiple sunt, așadar, un indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca structură sintagmatică, cuprinzând: nucleele narative (episoade, evenimente), personajele (actanții implicați în desfășurarea faptelor) și indicii (prezentarea personajelor și a contextului situațional, a cadrului diegetic). - Este modul de expunere cel mai complex: având caracter integrator, inserează și secvențe descriptive (pauze descriptive), dialogate sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
entitățile de formă (de expresie). În consecință, cunoașterea atribuită de limba istorică (sub forma semnificației) fiecărei forme lingvistice nu se prezintă în același mod ca în cazul cunoașterii organizate pe terenul științelor și, de aceea, semnele lingvistive (și echivalentele lor sintagmatice) care sînt funcționale într-o limbă nu se pot clasifica din punctul de vedere al conținutului lor (al semnificației) într-o manieră la fel de metodică și de consecventă ca noțiunile-semnificații ale științelor. Deoarece cunoașterea științifică este organizată printr-o reflecție orientată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorul construiește discursul, în cadrul căruia cuvîntul își concretizează și își actualizează semnificația prin sens, așa cum limba își actualizează posibilitățile în vorbire. În sens, semnificația și desemnarea devin funcționale prin orientarea spre un anumit obiect și prin implicarea într-o structură sintagmatică, astfel încît, în ambianța comunicativă, semnul lingvistic își pro-bează capacitatea de nominație și își reînnoiește anvergura socială. Tot în asemenea împrejurări, cuvîntul poate căpăta însă și valențe noi de conținut, ce pot rămîne la nivelul accidențelor sau se pot socializa
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectele sau cu numele lor), precum și de valențele atribuite prin nivelul extralingvistic (desemnarea, relația cu obiectele) și prin cel intralingvistic (semnificația, statutul din limbă, relația cu alte elemente ale limbii)313. Din acest motiv, din perspectiva substantivului se clădește axa sintagmatică a discursului prin relațiile lui cu alte elemente ale limbii care-l anturează (în primul rînd verbe și adjective), în funcție de el operîndu-se selecția acestor elemente, precum și flexionarea și poziționarea lor. Discutînd despre axa sintagmatică vine în atenție, desigur, sintaxa limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din perspectiva substantivului se clădește axa sintagmatică a discursului prin relațiile lui cu alte elemente ale limbii care-l anturează (în primul rînd verbe și adjective), în funcție de el operîndu-se selecția acestor elemente, precum și flexionarea și poziționarea lor. Discutînd despre axa sintagmatică vine în atenție, desigur, sintaxa limbii, mai puțin avută în vedere în evaluarea relației dintre trăsăturile limbii și caracteristicile filozofării, dar presupusă de fiecare dată ca participînd implicit la finalizarea unei astfel de relații. La acest nivel, particularitățile cuvintelor se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individualizate. Ca atare, fiecare text filozofic original este particularizat, iar traducerea lui conduce tot la un text particularizat, printr-o echivalare de mijloace ale limbii-scop cu mijloacele limbii-sursă. Această echivalare se realizează la nivel lexical, la nivel morfologic, la nivel sintagmatic, la nivel textual și la nivel stilistic. Dintre acestea, nivelul lexical este cel mai important, fiindcă el pune și de la el pornesc cele mai multe probleme în traducere, chiar și atunci cînd se au în vedere alte niveluri. Desigur, sarcina traducerii este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în traducere, chiar și atunci cînd se au în vedere alte niveluri. Desigur, sarcina traducerii este transpunerea unui text, dar textul este alcătuit din fraze și frazele din cuvinte, încît trăsăturile semantice, flexionare, combinatorii și fonetice ale cuvintelor imprimă nivelului sintagmatic, frazal și textual un anumit aspect. Îndoielile în legătură cu posibilitatea traducerii eficiente privesc, în special, două tipuri de texte: pe cele poetice și pe cele filozofice. Limbajele stilului beletristic, îndeosebi cel poetic, valorifică în mod expres particulăritățile limbii, inclusiv pe cele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
putut oferi sugestii și mijloace traducătorilor ulteriori. Spre deosebire însă de traducerile de la 1930 și de la 1969, care au fost definitivate, acest text nu prezintă o formă definitivă și, de aceea, conține unele inconsecvențe în redarea termenilor și în organizarea sintagmatică, însă prin aceasta este mai relevant în ceea ce privește soluțiile avute în vedere de traducător. Se poate astfel realiza o instructivă comparație între aceste soluții și ceea ce s-a propus în traducerile de mai tîrziu. Printre altele, se poate observa, de exemplu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spiritual al artei, menit să dea acesteia fundamentarea de esență și consistența comprehensivă. Pe de altă parte, filozofia însăși trebuia să se apropie de poezie, împrumutînd de la ea elemente care să-i desăvîrșească capacitatea inovatoare în construcția textuală, la nivel sintagmatic. Se explică în acest mod de ce operele care conțin idei filozofice sînt particularizate intens din punctul de vedere al modului de alcătuire a discursului, deși fundamentarea rațională a filozofiei nu-i impunea acest lucru. Cercetînd problema printr-o interpretare a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Fiind dominat de personalitatea autorului, textul filozofic poate fi scris frumos, antrenînd elemente care se adresează sentimentului și imaginației, iar nu numai rațiunii, sau, mai exact, se adresează rațiunii indirect (și) prin intermediul sentimentului și imaginației (Construcția metaforică sau structurile terminologice sintagmatice sînt cele mai evidente în acest sens.). Un asemenea text poate fi apreciat deci ca fiind literatură, dar el nu ilustrează arta literară ca atare 350, fiindcă sînt împrumutate numai o parte dintre trăsăturile artei literare, fără ca opera să devină
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
destul de complex, ținînd cont, pe de o parte, de conceperea filozofiei ca un complementar al științei și de predispoziția de a antrena în structura textului filozofic, alături de împrumuturi neologice, un mare număr de cuvinte vechi și populare, deseori în structuri sintagmatice care le conferă nuanțe conotative. Deși poet și deși opera sa filozofică lasă impresia unei frecvente utilizări a metaforicului, teoretic el constată (și susține) necesitatea unei depline delimitări între artă și filozofie sub aspectul alcătuirii discursului. După Blaga, gînditorii cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
terminologia filozofică curentă, încetățenită în perioada de formare a limbii române literare moderne, îi este proprie, fără încercări de a o prelucra în vreun fel, încît împrumutul neologic reprezintă latura determinantă. Dar, atunci cînd creează termeni (de obicei de factură sintagmatică) pentru a denumi noțiuni structurate în propriul său sistem de gîndire, recurge la unele îmbinări cu aspect metaforic, precum cenzura transcendentă, cunoaștere luciferică, cunoaștere paradisiacă, Marele Anonim, timpul havuz, timpul cascadă, timpul fluviu etc. Procedeul nu este nou și nici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cunoaștere luciferică, cunoaștere paradisiacă, Marele Anonim, timpul havuz, timpul cascadă, timpul fluviu etc. Procedeul nu este nou și nici neobișnuit în secolul al XX-lea (el este cultivat în parte de gînditori precum Jacques Derrida și Hans-Georg Gadamer), dar îmbinările sintagmatice realizate îi sînt pro-prii și îl individualizează. De altfel, procedeul se poate înscrie și în conceperea filozofiei ca o continuare a teoriei științifice în general și a teoriei lingvistice în special, printr-o trecere în alt registru al interpretării realității
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui, a posibilităților de combinare cu alte cuvinte și a rolului lui în activitatea umană" [9, 165]. Dintre tipurile de raporturi pe care se bazează o stare de limbă, evidențiate de F. de Saussure [11, 135], dicționarele rețin explicit raporturile sintagmatice în situațiile de exemplificare a uzajului unui sau altui cuvînt. Există însă, după părerea lui F. de Saussure, două forme ale activității mentale, indispensabile vieții limbii, care se reflectă în două tipuri de relații: sintagmatice și asociative. Relațiile sintagmatice țin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
135], dicționarele rețin explicit raporturile sintagmatice în situațiile de exemplificare a uzajului unui sau altui cuvînt. Există însă, după părerea lui F. de Saussure, două forme ale activității mentale, indispensabile vieții limbii, care se reflectă în două tipuri de relații: sintagmatice și asociative. Relațiile sintagmatice țin de activitatea de discurs, în care "cuvintele contractează între ele, în virtutea înlănțuirii lor, raporturi bazate pe caracterul linear al limbii, care exclude posibilitatea de a pronunța două elemente în același timp" [Idem]. În afara discursului, arată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]