378 matches
-
Remo, în aprilie 1920. Consiliul Suprem Aliat a acordat mandatele pentru Palestina și Mesopotamia britanicilor, iar cele pentru Siria și Liban Franței. Aceste aranjamente au devenit oficiale odată cu semnarea Tratatului de la Sèvres. La negocierile de pace au participat atât reprezentanții sioniștilor cât și cei ai arabilor. Cele două părți au semnat Acordul Faisal-Weizmann, care nu a fost însă niciodată pus în practică. Jurnalul oficial al Ligii Națiunilor datat iunie 1922 conține un interviu cu lordul Balfour, în care liderul britanic își
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
favoare împărțirii. El scria: „Ceea ce dorim noi nu este ca țara să fie unită ca un întreg, ci ca țara unită și întreagă să fie evreiască”. El explica în continuare că doar o armată evreiască de primă clasă ar permite sioniștilor să se stabilească oriunde în Palestina fără să aibă nevoie de aprobarea arabilor. Benny Morris afirmă că atât Chaim Weizmann cât și David Ben Gurion considerau împărțirea Palestinei ca o fază necesară în procesul de preluare a întregii Palestine. Fostul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Cisiordaniei și Ierusalimului. În 1942 a fost adoptat Programul „Biltmore” ca platformă a Organizaței Mondiale Sioniste. Programul cerea Palestina să fie transformată într-un „Commonwealth evreiesc”. În 1946, o comisie anglo-americană de anchetă, cunoscută drept „Comitetul Grady-Morrison”, constata că pretențiile sioniștilor pentru fondarea unui stat evreiesc depășeau limitele stabilite atât de Declarația Balfour cât și de prevederile legale ale Mandatului Palestinei și în plus au fost respinse de președintele Agenției Evreiești în 1932. Ca urmare, Agenția Evreiască a refuzat să accepte
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
dus la apariția mișcărilor radicale naționaliste ca, de pildă, Partidul Independenței ("Hizb al-Istiqlal"), care propovăduia boicotarea britanicilor după modelul Partidului Indian al Congresului. Cele mai radicale facțiuni ale arabilor, ca Mâna Neagră, au ales (calea acțiunilor violente împotriva britanicilor și sioniștilor. Numeroase acțiuni antibritanice au fost zădărnicite de liderii arabi aflați în slujba administrației mandatare, în special de muftiul Palestinei și vărul acestuia Jamal al-Husayni. Greva generală de șase luni din 1936 a marcat începutul marii revolte palestiniene- Intifada din anii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
1936-1938. Comisia britanică Peel împărțirea Palestinei în două state, unul arab și altul evreiesc. În Cartea Albă din 1939 a guvernului britanic, acesta și-a schimbat poziția și a încercat să limiteze emigrația evreiască. Această acțiune a fost considerată de sioniști și sprijinitorii lor ca o trădare a termenilor mandatului, cu atât mai mult cu cât prigoana nazistă contra evreilor europeni era în creștere. Pentru contracararea acestor măsuri de limitare, sioniștii au organizat "Aliyah Bet", un program de emigrare ilegală în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să limiteze emigrația evreiască. Această acțiune a fost considerată de sioniști și sprijinitorii lor ca o trădare a termenilor mandatului, cu atât mai mult cu cât prigoana nazistă contra evreilor europeni era în creștere. Pentru contracararea acestor măsuri de limitare, sioniștii au organizat "Aliyah Bet", un program de emigrare ilegală în Palestina. Grupul sionist extremist Lehi, a pus la cale o serie de atacuri armate împotriva autorităților britanice din Palestina. În schimb, Agenția Evreiască, care reprezenta principalul curent al sionismului, mai
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
lor ca o trădare a termenilor mandatului, cu atât mai mult cu cât prigoana nazistă contra evreilor europeni era în creștere. Pentru contracararea acestor măsuri de limitare, sioniștii au organizat "Aliyah Bet", un program de emigrare ilegală în Palestina. Grupul sionist extremist Lehi, a pus la cale o serie de atacuri armate împotriva autorităților britanice din Palestina. În schimb, Agenția Evreiască, care reprezenta principalul curent al sionismului, mai spera încă să convingă Regatul Unit să permită reluarea emigrației evreiești în condițiile
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
ucenic de șelar și a intrat în mișcarea de tineret „Betar”. După ce a fost recrutat în armata română, a dezertat și a fugit în Ungaria, cu speranța ca va putea emigra în Palestina. La Budapesta a contactat pe conducătorii mișcării sioniștilor revizioniști locali și cu ajutorul lor s-a încadrat într-unul din grupurile de tineri din organizația Betar care au emigrat în mod clandestin în Palestina în anul 1937. Între timp și familia sa s-a mutat în anul 1938 la
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
a mutat în anul 1938 la București, ulterior emigrând și ea în Palestina. În Palestina, el a adoptat numele ebraic de familie Giladi și s-a alăturat „Organizației militare naționale ”, cunoscută pe scurt ca Etzel sau Irgun, organizația subterană paramilitară sioniștilor revizioniști, de sub conducerea lui David Raziel. Giladi a ajuns la conducerea secției Etzel în localitatea Nes Tziona. Când în anul 1940 organizația Etzel a scindat, Giladi a făcut parte din gruparea disidentă Lehi condusă de Avraham Stern, care a hotărât
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
Legi și Justiție. De asemenea, în perioada 30 mai 1962 - 26 iunie 1963, a îndeplinit funcția de ministru adjunct al finanțelor în guvernul condus de către David Ben Gurion. Ulterior, a îndeplinit și funcția de secretar general al Uniunii Mondiale a Sioniștilor Laburiști (1964-1979). A avut un fiu pe nume Dani Koren (născut la 12 februarie 1945 la Tel Aviv), care a fost și el pentru o scurtă perioadă deputat în Knesset (2006). Începând din anul 1994 el este președintele Asociației “Casa
Yitzhak Coren () [Corola-website/Science/311037_a_312366]
-
În zilele 30 și 31 decembrie 1881, la Focșani s-a deschis primul congres sionist al Uniunilor Sioniste din România. Scopul sioniștilor era recolonizarea teritoriilor din Țara Israel. La congres au participat 56 de delegați care au reprezentat 33 de organizații sioniste locale, organizații care reprezentau aproximativ 70.000 de activiști evrei, o treime din evreii români. Președintele congresului a fost Samuel
Congresul sionist de la Focșani, 1881 () [Corola-website/Science/305921_a_307250]
-
nou ansamblu de teatru numit „Do Re Mi” pe care l-a condus, cu unele întreruperi,între anii 1952-1961. O parte din spectacole ale sale au avut loc la sala Alhambra din Jaffa, altele în grădina de vară a Casei Sioniștilor Americani - Beit Zioney Amerika (ZOA House)- din Tel Aviv, care număra 500 locuri. Producțiile realizate de Val au fost costisitoare, de amploare, folosind un dansatori, un ansamblu muzical inclusiv cor și orchestră, și decoruri impunătoare. Între artiștii care s-au
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
scrise. Doi presupuși martori oculari - și - au fost și ei arestați și interogați folosind tortura. ÁVH pregătea un proces-spectacol pentru 1953, cu scopul de a demonstra că Wallenberg nu fusese mutat în Uniunea Sovietică în 1945, ci fusese victima unor sioniști cosmopoliți. Aceasta se întâmpla după , când un grup de lideri comuniști predominant evrei au fost executați în 1952 într-un moment când sovieticii puneau la cale un mare proces-spectacol antisemit la Moscova, „”. Ei au acuzat medici evrei de un complot
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
un complot de a ucide lideri sovietici. Numeroși evrei sovietici se temeau, aflând că planul sovieticilor era de a deporta un număr mare de evrei în Siberia după posibila execuție a doctorilor. Ideea că „criminalii lui Wallenberg” ar fi fost sioniști din Budapesta a fost susținută în principal de liderul comunist maghiar , așa cum demonstrează o notă transmisă de el primului secretar . Procesul-spectacol urma să fie ținut la Moscova. După moartea lui Stalin la 5 martie 1953 și după execuția lui Lavrenti
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
evreiești sioniste”". Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor londonezi Chaim Weizmann și Nahum Sokolow. Ei ceruseră reconstituirea Palestinei ca singurul cămin național evreiesc. Declarația Balfour s-a situat din punctul lor de vedere mult sub așteptările sioniștilor Declarația Balfour a fost mai târziu incorporată printre prevederile Tratatului de la Sèvres dintre puterile aliate învingătoare și Imperiul Otoman și în Mandatului britanic pentru Palestina. Originalul documentului este păstrat la British Library. Ziua de 2 noiembrie este comemorată cu fast
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
of Zionism (1600-1918)”. Sokolow a reprezentat Oraganizația Sionistă la Conferința de Pace de la Paris. El a explicat delegaților că obiectivul organizației este crearea unui cămin național pentru evrei în Palestina. El a adăugat că, dacă dușmanii evreilor pretind că scopul sioniștilor este crearea unui „stat evreiesc independent”, aceasta nu a fost niciodată un obiectiv al programului organizației. „Der Judenstaat” a fost titlul lucrării lui Herzl, care a atras atenția publicului asupra problemei și i-a obligat să se gândească la rezolvarea
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Lordul Milner. Versiunea finală efectivă a fost publicată în numele Secretarului pentru Afaceri Externe, dar autorul real a fost Lordul Milner”. Unul dintre susținătorii cei mai importanți ai căminului evreiesc din Palestina a fost Chaim Weizmann, principalul purtător de cuvânt al sioniștilor britanici. Weizmann a fost un chimist care a conceput un proces de sinteză al acetonei prin fermentație. Acetona este un material necesar în industria militară pentru producerea corditei, un explosiv fără fum, folosit la fabricarea munițiilor. Germania deținea în acea
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
în Uganda, (în acea perioadă protectorat britanic), în loc de Palestinei. Weizmann a consemnat în memoriile sale: Profesorul de istorie specializat în istoria Orientului Mijlociu James L. Gelvin citează a mai multor motive pentru care guvernul britanic a ales să sprijine aspirațiile sioniștilor. Publicarea Declarației Balfour s-a bucurat de sprijinul a doi dintre consilierii lui Woodrow Wilson, Louis Brandeis și Felix Frankfurter, care erau la rândul lor sioniști înfocați. Gelvin amintește că guvernul britanic avea greutăți să-l abordeze pe Wilson în privința
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
citează a mai multor motive pentru care guvernul britanic a ales să sprijine aspirațiile sioniștilor. Publicarea Declarației Balfour s-a bucurat de sprijinul a doi dintre consilierii lui Woodrow Wilson, Louis Brandeis și Felix Frankfurter, care erau la rândul lor sioniști înfocați. Gelvin amintește că guvernul britanic avea greutăți să-l abordeze pe Wilson în privința căminului național evreiesc, convingerea președintelui american fiind aceea că singura modalitate de încheiere a ostilităților era ca ambele tabere să accepte „pacea fără victorie”. Guvernul britanic
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
de arhaismul și accesibilitatea restrânsă pe atunci a ebraicei, mai ales a celei în stil biblic difuzată de mișcarea Haskala, și a simțit curând nevoia de a scrie în idiș, (denumit cu dispreț și „jargon” de către unii dintre maskilim și sioniști, și mai ales, de către asimilaționiști). Idișul era, realmente, un jargon de sursă germană medievală amestecat cu cuvinte și sintagme ebraice, o limbă savuroasă, vie, folosită în viața de zi de zi de marea masă a evreilor așkenazi din răsăritul Europei
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
iar mărfurile au fost confiscate. Evreii au fost înscriși în registre de către autoritățile sovietice, un mare număr dintre ei au fost declarați "exploatatori" și "paraziți" și deportați în Siberia la 13 iunie 1941. De aceeași soartă au avut parte și sioniștii, denunțați autorităților de către comuniștii evrei . Toate organizațiile și sinagogile evreiești au fost desființate. La 4 iulie 1941, Armata Română a reintrat în orașul Storojineț, în următoarele două zile fiind împușcați aproximativ 200 de evrei, care pactizaseră cu ocupantul sovietic. Cei
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
revizionist „Hayarden” (Iordanul) care a apărut la Ierusalim în anii 1933-1934, până ce a fost interzis de autoritățile mandatare britanice. După ce nu a reușit să-l convingă pe Itamar Ben Avi, fiul lui Eliezer Ben-Yehuda să-și pună ziarul sub auspiciile sioniștilor revizioniști, Netanyahu a înființat în 1931 cotidianul Haam, (Poporul), care, și el, a fost închis după câteva luni de către britanici. După buletinul „Hayarden”, în 1938, Netanyahu a înființat ziarul Hamashkif (Observatorul). În anii 1935-1940 Netanyahu a fost și redactor la
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
pentru scurtă vreme, secretarul personal al lui Jabotinsky, care se află în exil și caută un suport american pentru sionismul revizionist. După moartea lui Jabotinsky în acel an, Netanyahu a fost director executiv al „New Zionist Organization of America” (Noii Sioniști din America), mișcare rivala a Organizației Sioniste din America, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1948. A depus eforturi de convingere a multor personalități din rândurile evreilor și ale oamenilor de vază din Statele Unite - senatori, congressmeni, scriitori, politicieni etc
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
noiembrie 1947 Benzion Netanyahu a semnat în New York Times o petiție împotriva acestuia. În 1949 s-a întors în statul evreiesc recent întemeiat, stabilindu-se în cartierul Talpiot din Ierusalim.A încercat să intre în politică, însă a eșuat. Ca sionist revizionist și deci, din opoziția naționalistă, Netanyahu avea mai puține șanse de a obține o poziție de profesor în establishmentul academic al Israelului din primii ani de existență. Nefiind acceptat la Universitatea Ebraică, la recomandarea mentorului sau, Yosef Klausner, el
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
Mordehai Scheinerman a fost fiul unui „cantonist”, adică al unui evreu luat la oaste, care a slujit 25 ani în armata țaristă, pentru care a dobândit un lot de pământ la eliberarea din serviciul militar. Mordehai Scheinerman a devenit un sionist înflăcărat, unul din fondatorii organizației sioniste locale din orașul Brest Litovsk. El a fost bun prieten cu coorășeanul Zeev Begin, tatăl liderului sionist revizionist și viitor prim ministru al Israelului, Menachem Begin. Atât bunicul lui Sharon cât și tatăl lui
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]