324 matches
-
sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. (Gh. Pârlea) Referință Bibliografică: SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ȘASE DECENII DE VIAȚĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 825, Anul III, 04 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
alei spoite-n cer Prin pașii tăi zidiți ce-n mine nu mai pier. Duminică sfințită de toamnă-n liturghii Precum un anotimp pe când eram copii. Duminică prea tristă, slujind o depărtare În care plânge gândul înnegurând hotare. Duminică închisă, sipet în pieptul meu Cu gând de nimicire, duminică din greu! Duminică pustie, ce-n brațe umbre ține Pe umeri poart-o cruce sculptata din suspine. ACATISTIERUL UNEI NOPȚI DE DUMINICĂ Buzele tale au gustul unui fruct sălbatic (măceș, agrișa poate rachițele
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
să-ncolțească în grădina părăsită a sufletului chinuit, Dând naștere stâncilor reci și mute de granit. Doamne, Lasă-mi rațiunea liberă, lanțurile-i rupe, Nu lăsa noaptea hâdă-a inconștienței să triumfe. Oprește faptele dezlănțuite ce se succed contorsionate, Tapetând sipetul inimii, cu buruieni crescute din păcate. Doamne, Lasă-mi liniștea să mă mângâie pe frunte, Ajută-mă să merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
au încredințat adeseori pagini de arhivă inedită. O parte însemnată din aceste epistole a văzut lumina tiparului în diferite periodice, altele așteaptă să devină adevărate opere literare. Multe dintre evocările Părintelui Episcop Vicar Timotei Prahoveanul au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare preț, odor ales, toată activitatea publicistică și sacerdotală fiind un psalm închinat cu smerenie Domnului. A reprezentat Biserica Ortodoxă Română în țară și peste hotare la numeroase evenimente ce țin de Viața Bisericii ori la diferite manifestări culturale
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Noi nu murim de tot în astă lume, Păstrăm prin voi în sat un strop de viață, Lăsându-vă zălog aici un nume Și-un sipet în odaia cea din față. Noi nu plecăm la cer când bate vântul, Ci ne tocmim aici cu noimă dusul, De când e lumea noastră și pământul Amiaza ne-a hrănit mereu apusul. Noi nu plecăm de-aici cu tot cu vlagă, Lăsăm
MOŞTENITORILOR... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353137_a_354466]
-
balauri îi alungi, Cu matură de dupa ușa, Pe zmeii cu fusul îi împungi, Pe Baba-Cloanța--- rea mătușa... În visul nostru zână ești, Cu părul alb că de zăpadă Și toate tu le potrivești, Le scoți frumos că dintr-o lada. Sipetul cu povești ți-e casă, Palat, ce zânele-o transform Și flori și roade-ți pun pe masă, Cănd mă-nvelesti în timp ce dorm... Toate-anotimpurile îți sunt fiice. Ai primăvară---o mireasă, Vara cu boabele în spice, Toamna cu rod, iarna crăiasa
BUNICA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353682_a_355011]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CARTEA Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Snop de lumină, ferecat cu lacăt șăgalnic în sipetul trecerii... Și toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
Articolele Autorului Snop de lumină, ferecat cu lacăt șăgalnic în sipetul trecerii... Și toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. Referință Bibliografică: CARTEA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul II, 19 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
romantic al conacului medieval, sub care trubadurii lutieri au subjugat inima celebrei victime shakespeariene. Am intrat în acea locuință celebră care, după renumele literar și turistic, nu mi-a atins așteptările. Ceea ce m-a țintuit mai mult locului a fost sipetul de zestre al Julietei, care semăna izbitor cu oricare altul de prin gospodăriile cu fete de măritat de pe la noi. Apoi, în spațiul exterior al acestei case nobiliare, umbrit și înghesuit de zidul unui palat medieval uriaș, am putut vedea, în
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
care trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei. Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
lungul vieții unui om intervin momente ori situații ce nu se pot dezvălui, cel puțin nu oricum și oricând, ele rămânând într-un anume ungher al sufletului. Unele aduc fericirea, altele aduc nenorociri. Este bine să fie sigilate într-un sipet și acesta ascuns bine. Sunt taine și așa rămân până la sfârșitul vieții... - - - VA URMA - - - Referință Bibliografică: TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
care trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei. Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
care trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi, între care și pe acelea ale profesorilor mei.Pe atunci profesorul trebuia să ne fie „tovarăș...”, nu „domn profesor”, dar către suflet privindu-l, dincolo de meschinăria
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
acest dureros calvar, cade exact pe capul partenerului său smerit și cu bun simț, bine educat de părinți, cum a fost și el. Un șuvoi întreg de sentimente nedefinite mi-au readus în memorie o iubire sinceră, închisă într-un sipet cu multe lăcate, peste care am așezat cu grijă aproape trei decenii de rugină, pentru ca nu cumva cel viclean să poată pătrunde cu șiretenie spre a-i strica liniștea ancestrală. Prin ea, pentru că am trăit-o, îmi pot permite a
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
mea, eram un condamnat trăind cu o para, cu un poem alături, pe-o mare de minciuni, cu stropii urii-n valuri sărindu-mi în perciuni. Și am tot mers nainte, ca Noah și Columb, într-un târziu găsindu-mi sipetul - aur scump, acea înțelepciune cu care nu te naști să nu fiu nici prea mândru și să nu fiu nici laș. Cândva credeam că poeții sunt fericiții acestui pământ, apoi am aflat că fericirea se desparte-n silabe, ca orice
DESNUDA de BORIS MEHR în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357670_a_358999]
-
le diminua rația de hrană, fapt care le spori agresivitatea, ceea ce îi fu de folos, întrucât aceștia fură la un moment dat să o sfâșie pe prințesă, de foamea ce le era. Puse astfel ban cu ban deoparte, într-un sipet pe care îl ascunse în fundul unei pivnițe la ușa căreia închise un lacăt mare a cărei cheie numai el o deținea. După ce reușea să pună mâna pe conducerea statului și să fie numit rege, avea de gând să o ia
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
Articolele Autorului MOTTO : „Sunt român și punctum” (Mihai Eminescu) *** E Patria podoabă, coroană princiară Ce-nnobilează răzășeasca-mi viță, Ea sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară Căci gata-mi e de rod întreaga mea ființă. * Mi-i Patria un sipet plin de zestre, Ștergarele împodobite cu poieni de Rai, Un lăicer țesut de două mâini măiastre Și șoapta dinspre Cer, cu blândul mamei grai. * E Patria îndemnul tatei dinspre astre, Să-i îngrijesc izvorul cel săpat de el, Ca apa
PATRIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359391_a_360720]
-
Cartea mamei” o lectură spumoasă. „Mai târziu, pe la șase anișori îmi plăcea să cotrobăiesc prin dulapurile cu lucrurile mamei, atunci când ea nu era acasă și împreună cu o prietenă scoteam rochiile, pălăriile și pantofii. Pe culoarul casei noastre se afla un sipet din lemn de chiparos. Frumusețea lui nu putea să mă facă să-mi fie teamă, si nici nu mă putea opri de la curiozitatea de a afla tot ce este în el, știind mai ales, că mama scotea de acolo lucruri
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
și ne ducem în dormitor. Își scoate rochița și rămîne în bikini. Ce sîni micuți are, ce șolduri șlefuite, ce arcuire grațioasă a pîntecului în jos, spre coapsele ei puternice, de femeie tînără, care ascund, ca într-o tainiță, acel sipet cu miracole al lumii, de unde izvorăsc viața și iubirea, visul și fericirea ... “O fată frumoasă e o închipuire ca fumul, de ale cărei tălpi, cînd umblă, s-ar atîrna țărîna și drumul.” Crisli s-a lipit de mine și și-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
se fi născut poet, căci mereu apar carți, unele foarte bune, de poezie și proză din diasporă, dintre care câteva au fost prezentate azi la Consulat. Mi s-a parut deosebit de interesantă o colecție de ziare vechi, adunate într-un sipet de bunicul și tatăl Domnului Popescu, amândoi preoți...ziare datând din 1882 încoace... unele care „ieșeau numai la zile mari”... ca să fie amintite tot la o zi mare! O doamnă doctor din Winnipeg, care se află temporar în Toronto, a
1 Decembrie 2012 la Toronto () [Corola-blog/BlogPost/339646_a_340975]
-
Cartea mamei” o lectură spumoasă. „Mai târziu, pe la șase anișori îmi plăcea să cotrobăiesc prin dulapurile cu lucrurile mamei, atunci când ea nu era acasă și împreună cu o prietenă scoteam rochiile, pălăriile și pantofii. Pe culoarul casei noastre se afla un sipet din lemn de chiparos. Frumusețea lui nu putea să mă facă să-mi fie teamă, si nici nu mă putea opri de la curiozitatea de a afla tot ce este în el, știind mai ales, că mama scotea de acolo lucruri
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
acest dureros calvar, cade exact pe capul partenerului său smerit și cu bun simț, bine educat de părinți, cum a fost și el. Un șuvoi întreg de sentimente nedefinite mi-au readus în memorie o iubire sinceră, închisă într-un sipet cu multe lăcate, peste care am așezat cu grijă aproape trei decenii de rugină, pentru ca nu cumva cel viclean să poată pătrunde cu șiretenie acolo, spre a-i strica liniștea ancestrală. Prin ea, pentru că am trăit-o, îmi pot permite
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
și împrejurările sunt altele: “M-a vizitat în noaptea asta Christ / și L-am lăsat să scrie-n locul meu - / eu sunt doar scrib, El este Dumnezeu, / ce eu aștern El îmi presară-n suflet - / să fie scrisul meu vrăjitul sipet, / năstrapa / nevăzută ce se cerne / ca spre evlavie să ne îndemne - / să fim toți temple luminoase, - aprinse, / prea bucuroase suflete, nu-nvinse” (M-a vizitat în noaptea asta Christ). Tot autoarea este conștientă de nevrednicia omenească: noi nu suntem vrednici
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
le atârnăm pe un suport, de unde să poată fi privită? Sintagma din titlu este foarte îndrăzneață și autorul dorește să exprime, prin prozele din acest volum, că secundele pot avea memorie și chiar miez și ele pot fi tezaurizate în sipetul inimii fiecăruia. Prozele de față fac parte din subspecia amintiri evocatoare, cu tentă memorialistică, relatări ale unor întâmplări reale cărora autorul, le dă o semnificație, o nuanță și un temei, în primul rând în biografia proprie, apoi capătă o valoare
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]