189 matches
-
ni s-a transmis un corpus format din patru tratate și zece scrisori atribuite lui Dionisie Areopagitul (conform unora din manuscrise: episcop al Atenei); trebuie adăugate 16 manuscrise ce conțin numai unele din aceste scrieri și traducerile acestui corpus în siriană, latină, armeană, georgiană și slavă veche. Traducerea unor tratate separate e o excepție: corpusul a fost transmis întotdeuna ca un tot. Să-i parcurgem rapid conținutul. Tratatul despre Numele divine, împărțit în 13 capitole, este cel mai lung din acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decât din poezie, uneori și pentru că fuseseră traduse din siriană. E cazul imnului Ofiților, citat de Origen (Contra lui Celsus VI, 31), sau al celor care apar în Faptele Apostolului Toma și în Faptele Apostolului Filip; în schimb, altele, cum e cel pe care Isus și apostolii îl cântă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și nu se limita cu siguranță la cele ce derivau din Psalmi. Ceea ce povestește Egeria e foarte prețios pentru că ne ajută să cunoaștem liturghia Bisericii din Ierusalim și a celei palestiniene în general care pare să fie înrudită cu cea siriană: așadar, această liturghie conținea foarte multe imnuri. De aceea, se pare că mediul cultural favorabil prin excelență imnografiei creștine a fost, la început, regiunea siriano-palestiniană. Acest lucru pare să fie confirmat de mai multe elemente. Unul este faptul că cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două dialoguri, unul între Maria și Iosif, celălalt între Maria și îngerul Gabriel, sub formă de acrostih simplu (A, B, C) și dublu (AA, BB, CC); sunt construite cu omotonie finală și rimă. Ansamblul pare să fie o formă poetică siriană adaptată la limba greacă. Dialogul inserat aici este cu siguranță o interpolare, în orice caz este din aceeași perioadă cu omilia (secolul al V-lea) și ar putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
caracter pastoral și moral care are un corespondent în lumea greacă doar în omiletica lui Ioan Hrisostomul care, de altfel, era sirian. Hrisostomul a avut mare succes și în cercurile siriene și multe din omiliile sale au fost traduse în siriană. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor care se îngrijesc de suflete și de cea mai mare atenție se bucură marea temă a mântuirii și marea temă a întoarcerii Domnului care rămân și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a reluat ca și cum le-ar fi împrumutat de la un autor anume. Probabil că Roman are ceva în comun și cu omiliile în versiune greacă ale lui Efrem și ale școlii sale; se știe puțin în acest moment despre omiliile în siriană. Grosdidier de Matons conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Basilius din Seleucia și Roman. În afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi și el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întâmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al cincilea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar din Antiohia unde exercita profesia de retor (și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), purta supranumele de „Malala” care în siriană avea exact semnificația de „retor”. Această poreclă ne face să ne gândim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriene. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit în prima jumătate a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în această calitate l-a cunoscut Evagrie Scolasticul), purta supranumele de „Malala” care în siriană avea exact semnificația de „retor”. Această poreclă ne face să ne gândim că el n-ar fi aparținut populației grecești din Antiohia, ci celei siriene. Din unele indicații cu caracter autobiografic rezultă că Ioan a trăit în prima jumătate a secolului al șaselea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a avut foarte mare răspândire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la cristologie și la doctrina origeniană a apocatastazei, condamnată în acel răstimp la Constantinopol, pe care le găsim în această operă ne permit să-l plasăm pe Ecumenius în secolul al șaselea; apoi, acest comentariu a fost tradus curând în siriană în secolul al șaptelea. Așadar, scriitorul ar fi fost activ în a doua jumătate a secolului al șaselea și, așa cum este menționat într-un rezumat al acestui Comentariu, ar fi fost originar din Tricca, oraș din Tesalia. Alții susțin însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
diversele speculații sau teorii comparatiste care găseau tot felul de asemănări între limbi europene și sanscrită, prin marele conglomerat numit indo-europeana. Opțiunea pentru ebraică avea oponenți serioși, se pare, încă din Antichitate, cînd de pildă Theodoret din Cyr susținea cauza sirienei mai degrabă decît pe cea a ebraicei, în vreme ce Grigorie de Nisa se limita să conteste, vehement însă, vechimea absolută a limbii semiților. Grigorie de Nisa chiar îi ironizează pe cei ce cred că ebraica ar fi limba cea mai veche
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
192; în anii persecuțiilor declanșate de împăratul Traian și-a găsit sfârșitul [de martiră] și Simforosa, mamă a șapte copii, care fusese măritată cu Zodic, martirizat și el193; Sabina, o văduvă bogată din Hulin pe care servitoarea ei, Serapia, o siriană, a învățat-o cuvântul lui Hristos 194) și din Bizanțul evocat și mai sus (o diaconiță Olimpiada, măritată cu intendentul lui Theodosie cel Mare pentru o căsnicie care a durat douăzeci de luni; și-a petrecut apoi viața în rugăciune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în înregistrate în cărțile numite deseori „apocrife” deoarece nu au intrat în canonul biblic; din păcate, cea mai mare parte dintre ele nu au ajuns până la noi în limba ebraică sau aramaică originare, ci prin traducerea în alte limbi orientale: siriană, etiopiană, slavonă (Sacchi 1981 și 1989). În canonul Bibliei ebraice a intrat doar una dintre ele, Cartea lui Daniel (al cărei caracter apocaliptic este pus la îndoială de unii), și Cartea Apocalipsului în Noului Testament. b) Apocaliptica are multe în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
morminte cu două firide și cameră de acces comună: o înhumare în sicriu și alte trei direct pe pământ; orientarea în paralel (una la vest și cealaltă la est de camera de acces, denotă influența tehnicii constructive a mormintelor creștine siriene asupra celor din Tomis; d) criptele pentru relicve prezente la 5 din 6 bazilici; cea a bazilicii mari din sectorul vestic al orașului poate fi considerată cea mai vastă construcție cruciformă pertinentă aparținând unui edificiu de cult paleocreștin; 7) monumentele
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
îngăduință de două săptămâni, ca să pot merge să aduc omagiile mele lui Arioald și Gundepergăi, și să stau puțin cu fiul meu. Sfârșindu-se discuția, liam introdus în încăpere pe Rubiano și cei patru fii ai săi. Meșterul vorbea doar siriana și greaca, și a rostit un interminabil discurs semănat cu plecăciuni, amestecând cele două limbi. Un discurs din care Rotari nu a priceput nimic. I-am făcut eu un rezumat: îi erau recunoscători că îi scăpase de pericolul arab și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întunericului și atrage toată fauna infernală Într-un complot al cărui țel este crearea omului, purcezîndu-se la aceasta În urma unei gigantice orgii și printr-un șir nesfîrșit de Întinări. 3. Crearea omului În „urzelile sale perverse”, Marele Arhonte Saklas (În siriană Ashaqlun, În pahlavi Az, amintind de monstrul primordial al zoroastrismului - Azi Dahaka) „le-a grăit celor care Îl Înconjurau: Ce credeți voi despre Lumina aceasta mare ce se Înalță? Uitați-vă cum zguduie cerul, cum răstoarnă cele mai multe Puteri! În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o răsplată deosebită pentru efortul său” de a-1 fi combătut pe Mani: În anul 536 a fost și el anatemizat drept manihean! Omiliile sale au fost păstrate de iacobiții sirieni În două versiuni. Omilia CXXIII a fost tradusă din siriană În greacă și apoi retradusă din greacă În siriană În secolul al Vl-lea. Iacob din Edessa a revizuit traducerea În anii 700-701, utilizînd probabil textul grecesc. 3. Cumont, Recherches I, pp. 7-8. 4. Kugener, Recherches II, p. 97. 5. Traité
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi combătut pe Mani: În anul 536 a fost și el anatemizat drept manihean! Omiliile sale au fost păstrate de iacobiții sirieni În două versiuni. Omilia CXXIII a fost tradusă din siriană În greacă și apoi retradusă din greacă În siriană În secolul al Vl-lea. Iacob din Edessa a revizuit traducerea În anii 700-701, utilizînd probabil textul grecesc. 3. Cumont, Recherches I, pp. 7-8. 4. Kugener, Recherches II, p. 97. 5. Traité 1913, pp. 114-116. Sir Aurel Stein a descoperit În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Transformation of Manichaeism: A Study of Chinese Manichaean Terminology, Plus Ultra, Löberöd, 1985, p. 99. 39. Epifanius: zoon pneuma, Acta Archelai: spiritus vivens; În pahlavi mihr yazd, În chineză jing fêng, „vînt pur”. 40. Aug. C. Faust. XV. 5-6; În siriană sefath ziwa. 41. Acta Arch. VIII, p. 13 Beeson; Cumont, Recherches I, pp. 69-75. 42. Augustin recapitulează astfel (C. Faust. XV.6; cf.XX.10); „Splenditenentem magnum sex vultus et ora ferentem micantemque lumine, et alterum regem honoris angelorum exercitibus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suspendere” (Aug., C. Faust. XV. 5; cf. XX.9). Vezi Cumont, Recherches I, p. 28. 53. Aug., De haer. 46. 54. Aug., De nat. boni 44. 55. Aug., C. Faust. XV.6 56. Lat. Tertius Legatus (Evodius, De fide 17); siriană: izgadda; gr. presbytes ho tritos. 57. Formula de abjurare Îl/o numește ho parthenos tou photos. 58. Ten arrheniken parthenon, he ton phixtos legomene thygater: Theodoret din Cyr I.26. 59. Masculofemina: Filastrius, De haer. 61 60. Virtutes la Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
două puteri. Încă de la crearea emiratului Transiordaniei în 1922, autoritățile tutelare britanice au încurajat discret dinastia hașemită de la Amman să emită pretenții de domnie și asupra teritoriului Siriei, fapt ce va sta la baza cronicizării istorice a relațiilor tensionale iordaniano siriene până în zilele noastre. Menținerea îndelungată sub hegemonie franceză a teritoriului Djibouti a urmărit același scop de păstrare a controlului Franței asupra unui cap de pod într-o regiune cu prezență predominant britanică (Yemen și Somalia britanică). Ciadul a reprezentat decenii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
platouri înalte) dețin doar 3,5% (2.332 km.) din lungimea totală a frontierelor și liniilor de demarcație. Acestea cuprind câteva segmente de frontieră din aria munților Atlas (30% din dyada frontalieră algeriano-marocană), din aria munților Antiliban (70% din dyada siriano libaneză), din munții Kurdistanului (95% din dyada turco-irakiană și 40% din frontiera irakiano-iraniană), din munții Asir (10% din frontiera saudito-yemenită) și din Podișul înalt etiopian (60% din frontiera Eritreanoetiopiană). Prin urmare, majoritatea statelor arabofone nu dispun de segmente frontaliere orografice
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
kmp. și o populație de cca. 39.000 locuitori (majoritatea druzi), adică 2/3 din suprafața totală a înălțimilor Golan ca unitate geografică - 1.800 kmp. Din restul de 600 kmp. (cu o populație de 79.000 locuitori - potrivit statisticilor siriene), 500 kmp. se află sub autoritatea Siriei, nefiind ocupați niciodată de Israel, iar 100 kmp. au fost ocupați în 1967, dar au fost retrocedați Siriei în 1974 (foto 26 și foto 27). Așadar, este un areal viu disputat încadrabil brâului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
1990, sunt angrenate numeroase facțiuni rivale libaneze creștine, musulmane sunnite, musulmane șiite, druze, ale palestinienilor refugiați în Liban, ș.a., fiecare susținute de diferite centre de putere din exterior, la care se adugă intervenția directă a trupelor israeliene (în sudul țării), siriene (ce devin în anii ’90 arbitrul situației interne din Liban), ale forțelor arabe de descurajare și ale forțelor sub drapel O.N.U. Practic, teritoriul libanez a devenit poligonul înfruntărilor indirecte ale tuturor actorilor mari și mici, interesați strategic în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
care poartă astăzi numele Sfanțului Vasile constituie opera personală a acestui Sfânt Părinte. De la el sau din epoca să provine numai partea cuprinsă între lecturile biblice (Apostol și Evanghelie) și rugăciunea amvonului, parte care reprezintă elementul originar, de provenința antiohiană (siriană) și capadociană în Liturghia noastră. Partea de la inceput (până la Apostol) și cea de la sfârșit, precum și unele cântări și rugăciuni din partea centrală a Liturghiilor Ortodoxe de astăzi (că imnul Unule-Născut, Sfinte Dumnezeule, Heruvicul, Simbolul credinței și Axionul, precum și ritualul Vohodului cel
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
alte părți să revină drapată după 1989, în gesturi și îndemnuri periculoase. De la masacrele celor peste 70 de oameni din Oslo și de pe insula Toya în iulie 2011, la miile de morți și marile distrugeri provocate de "primăverile islamice" nord-africane, siriene din 2011 încoace, iar de aici, la prelungitele demonstrații antiguvernamentale și antiprezidențiale din iarna lui 2011-2012 în capitală și în orașele românești, nu se ajunge la "bine". Drumul către servitute descris în 1940 de Friederich Hayek (1899-1992) își schimbă doar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]