331 matches
-
sale cu ceilalți, dar concomitent să se valorifice și pentru el Însuși, ca un act de autosatisfacție. Este o acțiune sau o suită de acțiuni prin intermediul cărora Eul organizează și rezolvă anumite situații de viață. Așa cum K. Jaspers a descris „situațiile-limită” În psihologie și psihopatologie, sunt descrise „situațiile deschise” din sfera psihologiei morale, În care apar și se manifestă mecanismele de afirmare ale Eului. Din punctul de vedere al psihologiei morale, mecanismele de afirmare ale Eului sunt complementare mecanismelor de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și se manifestă mecanismele de afirmare ale Eului. Din punctul de vedere al psihologiei morale, mecanismele de afirmare ale Eului sunt complementare mecanismelor de apărare ale Eului din sfera psihanalizei. Mai mult decât atât, mecanismele de apărare apar În cazul „situațiilor-limită”, pe când mecanismele de afirmare apar În cazul „situațiilor deschise”. Aceste două grupe de mecanisme ale Eului sunt, prin urmare, complementare și În nici un caz contradictorii. În cazurile la care facem referire, se relevă două aspecte: aă „situațiile Închise”, care Închid
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realizarea de sine, prestigiu, dominanță, autoritate, putereă. Orice persoană, orice Eu este pus de Împrejurările vieții În situații de tipul celor mai sus menționate. Persoana nu trebuie privită, psihologic, moral sau filosofic, numai din punctul de vedere al „situațiilor Închise” („situațiile-limită” ale lui K. Jaspersă, ci și din punctul de vedere al „situațiilor deschise”. Acestea sunt alternative de viață oferite persoanei. Ambele declanșează din partea individului atitudini, moduri de reacție sau conduite specifice, În raport cu conținutul situațiilor respective. Din modul de a reacționa
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Această experiență a durerii și a suferinței are o dublă semnificație: sentiment și trăire psihologică, dar și punere În valoare morală a Eului. În durere și suferință omul se descoperă pe sine, afirmă K. Jaspers. El realizează ceea ce reprezintă o „situație-limită” (K. Jaspersă. Iov este plasat Într-o situație-limită, caracterizată prin suferință și care Îi Închide existența. Dar sursa acestei suferințe, ca și cea a fericirii lui, este una singură - Dumnezeu, de care omul este inseparabil. În suferința sa, Iov este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o dublă semnificație: sentiment și trăire psihologică, dar și punere În valoare morală a Eului. În durere și suferință omul se descoperă pe sine, afirmă K. Jaspers. El realizează ceea ce reprezintă o „situație-limită” (K. Jaspersă. Iov este plasat Într-o situație-limită, caracterizată prin suferință și care Îi Închide existența. Dar sursa acestei suferințe, ca și cea a fericirii lui, este una singură - Dumnezeu, de care omul este inseparabil. În suferința sa, Iov este asistat de prietenii săi cei mai apropiați, care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a suporta durerea fără să acuze pe cineva. Cazul Iov este proba suferinței, o Încercare fizică, sufletească, morală și spirituală la care este supusă ființa umană. Ea are și un caracter inițiatic, nu numai de Încercare probatorie. Suferința este situația-limită prin care persoana este supusă unor Încercări. K. Jaspers afirmă că natura persoanei se descoperă după modalitatea acesteia de a se comporta În condițiile impuse de situațiile-limită. Atitudinea morală și sufletească a lui Iov este de acceptare a suferinței, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea are și un caracter inițiatic, nu numai de Încercare probatorie. Suferința este situația-limită prin care persoana este supusă unor Încercări. K. Jaspers afirmă că natura persoanei se descoperă după modalitatea acesteia de a se comporta În condițiile impuse de situațiile-limită. Atitudinea morală și sufletească a lui Iov este de acceptare a suferinței, ca o Încercare și ca act inițiatic, ca o altă experiență de viață. Dar cum viața este dată omului de către Dumnezeu, el știe și Înțelege că toate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
putem accepta complexul lui Oedip În Psihologia Morală. 15 SITUAȚIILE ÎNCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile Închise ale vieții corespund, Într-o mare măsură, cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Oedip În Psihologia Morală. 15 SITUAȚIILE ÎNCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile Închise ale vieții corespund, Într-o mare măsură, cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
magică pentru individ, fiind interpretată ca o pedeapsă. În cazul În care omul acceptă durerea și face eforturi pentru a o suporta, aceasta dobândește semnificația unui act de Încercare. În orice situație Însă, durerea asociată suferinței face parte din categoria situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Fiind o situație-Închisă, limitativă a vieții, omul dorește să suprime durerea, să scape de ea. El nu dorește ca medicul să-i spună adevărul despre natura și cauza durerii sale, pentru că din punct de vedere psihanalitic
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală. Persoana-limită Așa cum, prin situații-limită, Înțelegem acele situații de viață care Închid perspectivele ontologice ale individului, trebuie să acceptăm faptul că orice persoană angajată În situații Închise de viață se schimbă. Ea devine o persoană-limită, un alt fel de tip uman. Ea va simți, va
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va gândi, va acționa În strictă conformitate cu limitele care o Închid. Între persoană și situațiile vieții este o corelație directă. Orice situație de viață va marca persoana respectivă. Din acest motiv, considerăm că este incomplet să se vorbească despre situații-limită sau situații Închise ale vieții fără a se avea În vedere faptul că În aceste circumstanțe limitative ale vieții este afectată Însăși persoana umană. Situațiile-limită Închid persoana, angajând-o În totalitate În tematica situației respective, obligând-o să accepte, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va marca persoana respectivă. Din acest motiv, considerăm că este incomplet să se vorbească despre situații-limită sau situații Închise ale vieții fără a se avea În vedere faptul că În aceste circumstanțe limitative ale vieții este afectată Însăși persoana umană. Situațiile-limită Închid persoana, angajând-o În totalitate În tematica situației respective, obligând-o să accepte, dincolo de voința sa, această situație, sau să adopte o soluție de depășire a crizei. Limitele situațiilor Închise se caracterizează, În primul rând, prin faptul că anulează
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și formele pe care le adoptă natura persoanei există o strânsă legătură, inteligibilă din punct de vedere cauzal. Dispariția limitelor impuse persoanei Îi redau acesteia libertatea și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
legătură, inteligibilă din punct de vedere cauzal. Dispariția limitelor impuse persoanei Îi redau acesteia libertatea și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora. Ea va rămâne marcată pentru tot restul vieții. Aceste experiențe pot
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În comparație cu intimitatea cuplului marital, bazată pe reciprocitatea și egalitatea rolurilor. În cuplul terapeutic, cel care are rolul director este terapeutul, garant al restaurării echilibrului bolnavului său. Mai trebuie spus faptul că orice act terapeutic urmărește scoaterea persoanei bolnavului dintr-o situație-limită, Închisă din punct de vedere psihomoral. Mai există o formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care este trăită de către acesta În planul intrapsihic al conștiinței sale morale. În cazul regretului, atenția individului este dominată de acțiunea anterioară, care-l proiectează Într-un anumit moment din trecutul său. Uneori, această Închidere poate lua caracterul unei veritabile situații-limită din care individul nu mai poate ieși, sau poate constitui condițiile dezvoltării unor stări nevrotice (nevroză obsesivă, stări ipohondriace, reacții ale personalității etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de manifestare umană. Ea are funcții cultural-paidetice, de readucere În actualitate, de prezentificare a unor situații-limită, sau Închise de viață, așa cum apar ele În tragedie, de exemplu (nebunia lui Ahile, Aiax, Hercule, Oreste, Medeea etc.Ă. Nebunia culturală se asociază cu tragicul existenței umane, pentru a-l ilustra Într-o manieră simbolică. În toate situațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din durata vieții și ca o trecere Într-o durată de dincolo, mai exact, de la temporal la transtemporalitatea unei realități transmundane. O poziție particulară față de moarte o Întâlnim În filosofia existențialistă a lui K. Jaspers, pentru care moartea este o situație-limită, o problemă a conștiinței. În sensul acesta, el vorbește despre sentimentul sufletesc și moral al fricii de moarte despre care vine din spectacolul morții celuilalt, resimțit ca o ruptură a comunicării, ca o despărțire definitivă. În ceea ce privește moartea mea, aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o organică simbioză cu intelectualismul, care este mai mult unul de atmosferă reflexivă, de „impresie”. Scrie nuvele și piese de teatru (Primăvara în doi, 1988, Întoarcerea lui Traian, 1990), inspirate din viața și problemele tineretului și axate pe simbol, pe situații-limită sau romantice, realul fiind perceput aici prin prisma visului și utopiei. SCRIERI: Ispita înfloririi, Chișinău, 1970; Culegători în amurg, Chișinău, 1976; Perpetuele bucurii, Chișinău, 1977; Primăvara în doi, Chișinău, 1988; Întoarcerea lui Traian, Chișinău, 1990; Orizont vertical, Chișinău, 1998. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285950_a_287279]
-
stat” din Racul, autorul încearcă explorarea unor zone tot mai largi ale realității, în efortul de a surprinde complicatele mecanisme sociale care guvernează desfășurarea istoriei. Resortul intim, de adâncime al prozei sale rămâne însă același: drama individului pus în fața unor situații-limită, în care alegerea implică înscrierea ființei umane pe orbita unui complicat proces de autodefinire și analiză interioară. Liviu Dunca, protagonistul din Păsările, revenit după o absență de douăzeci de ani în orașul natal, este un ratat superior. Și-a consumat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
zborului și gustul sportivității, relevate de scrierile lui V. I. Popa, Camil Petrescu sau Cezar Petrescu, sunt filtrate printr-o experiență directă de viață și dobândesc astfel un plus de autenticitate. Din lumea temerară a aviatorilor sunt decupate secvențe semnificative, situații-limită, cum ar fi scenele de front, în care se verifică atât curajul, cât și spiritul de camaraderie. În chip firesc, tema războiului revine cu insistență în paginile de proză ale lui L.-A.: În țara cerului (1939), Zburăm spre Răsărit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
locul potrivit, ascunzându-și sensibilitatea sub o mască de cinic. Celălalt roman, care, sub raportul formulei narative, e un ciudat amalgam între tradițional și modern, constă, de fapt, în analiza comportamentistă a reacțiilor unui grup de oameni aflat într-o situație-limită, în timpul celui de-al doilea război mondial. Constrânși să trăiască permanent în proximitatea morții, câțiva militari aflați în misiune călătoresc bezmetic într-un „tren fantomă”, tren special pornit să pună capăt cumplitelor ravagii ale unei epidemii de tifos. Existența lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
Castel 24 sau de Sábato, și cel care intră în divagații și polemici în fața transformării omului în sclav al materialului și al rațiunii sau a scindării dintre știință și arta. Acest om concret este un om în criză, care trăiește situații-limită, aflat în imposibilitatea de a-și impune trăirile personale contra rațiunii. În fața acestei disjuncții, Sábato alege să se înfrunte haosului, să nu se resemneze, să nu privească cu indiferență cum dispare "bogăția infinită a universului care ne înconjoară, cu culorile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]