2,989 matches
-
în condițiile în care toate elementele despre care credeam că îl definesc se dovedesc a fi relative. Dincolo de un anumit stil polemic (foarte gustat și astăzi în disputele de idei), el se poate face simțit printr-un anumit mod de situare în viața publică, un model intelectual, destul de greu de definit. Așa cum spune, în stilu-i inimitabil, Alexandru Dobrescu, "maiorescianismul ni se înfățișează, în ultimă analiză, ca o prezență generală și difuză, precum aerul pe care îl respirăm. E al tuturor și
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
comercial și, finalmente, derizoriu, un model atăt de important, și atunci a căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a cărui miză o
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
înclinație certă spre comentarea actualității, această „specializare” relativă venind din împrejurarea (extrem de norocoasă!) că a intrat (și a rămas!) în redacția Gazetei literare, devenită România literară. Dar dacă s-ar fi întîmplat altminteri? Dacă (lăsînd la o parte ipoteza unei situări extra muros, a unei imposibilități de activitate specifică!) ar fi nimerit într-un mediu „academic“, la Universitate sau la un institut de cercetări de istorie literară, ce-ar fi făcut? Răspuns semnificativ: „probabil că m-aș fi ocupat precumpănitor de
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
37 în vol. 1). Este o cât se poate de clară declarație de principiu, ca separare a culturalului de politic. Iar culturalul este echivalat cu spiritualitatea românească atemporală, sustrasă vicisitudinilor istoriei. Abia în numărul 4 Constantin Amăriuței va încerca o situare specifică a revistei, printr-o explicitare a unui program posibil. Premisa este starea de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea nu mai clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
Paris, 1951-1960), „Ethos“ (Paris, 1973-1984), ambele avându-l ca principal susținător și animator pe Virgil Ierunca, sau „Prodromos“ (Freiburg, 1965-1970), ca „foaie de gând și apropiere creștină“, unde era redactor Paul Miron. Nu sunt decât câteva exemple pentru comparație și situarea revistei „Caete de dor“ în peisajul exilului românesc. Cine ar ști ce cuprind aceste reviste altfel decât frecventând biblioteci din Paris, Madrid sau Freiburg? Iată de ce gestul Editurii „Jurnalul literar“ este unul salutar, un act cultural major, nu doar o
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
mărturisindu-se cu evlavie “fascinația” iscată de prodigioasa personalitate. Cufundarea exegetului în “privirea sa de foc” îi acordă “iluzia unei stranii pierderi de identitate”, deci ceva diferit de “starea” propice criticii. Cu atît mai vîrtos cu cît e declarată și situarea marelui predecesor “pe un soclu pentru reculegere și închinăciune”, instrument sacru al unui veritabil “cult”. Într-un fel, se poate și așa, însă întrebarea pe care și-o pune dl Guțan referitoare la cei ce-au cutezat a emite rezerve
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
teoretice fundamentale, Orfeu și tentația realului, dezvoltă subtile relații între spiritul poetic și real. Poate fi considerată chiar un manual/tratat despre nașterea realului poetic. Spiritul poetic și realul reprezintă, cum se știe, cei doi poli ai experienței poetice. Preluînd situarea fenomenologică a conștiinței, ca realitate intențională, teoreticianul definește condiția poetică prin plasarea ei în orizontul realului. Orice poezie aspiră, în ultimă instanță, spre "realism". Dar există diferite stadii ale realului. Un stadiu al acestuia e realul poetic. Realul poetic, spre deosebire de
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
a statutului meu literar; fără ostilitate la adresa celorlalți. Voi fi fost, poate, prea înțelegător cu unii și alții, vreme de decenii. Doi prieteni par a încuraja, în ultima vreme, această orientare, fără a mă împinge să-mi cultiv, doamne ferește, situarea vanitoasă. Profesorul Al. Călinescu, sosit în vizită la fiul său (care, după ce a obținut diploma unei mari școli franceze, s-a instalat la Paris unde și-a găsit o slujbă demnă de studiile sale), a trecut să mă vadă, într-
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
și acces spre literatura contemporană. Este cazul autoarei pe care o prezentăm; și caracteristica celor trei cărți ce formează o adevărată trilogie a romantismului.* Amploarea, dar și originalitatea manierei în care este tratat fenomenul se datorează aici, în primul rînd, situării lui exacte în timp și în spațiu. "Aventura semantică" a noțiunii de "romantic" este prezentată de Cornelia Cîrstea în diacronie literară, începînd cu "întîiul romantism german" de la 1800, care "a așezat literatura într-o matcă a sensibilității și a reflexiei
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
lui / pluricelular e ca un fagure: / nu-l mai ține cruce, chingi, nu-l țin / cuiele din palme, doar cununa / de albine, cea roindă,-a cărei / miere grea și ceară străvezie / carnea trupului prelins îi / este". Evidențierea lui este, prin situarea aparte și la urma întregii descrieri, subliniază existența divinității . Avem aici, așadar, un exemplu convingător că despre lucruri sfinte se poate scrie foarte bine în vers liber și chiar într-un limbaj nițel păgîn, fără ca ritualul scrisului să supere credința
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
păstrată, iar procedeele amintite anterior au darul de a-i conferi o aură specială, solară, plină de dinamism, atmosferă regăsită inclusiv în Chant-son. Nu în mod întâmplător, similaritățile dintre cele două piese sunt mari la capitolul utilizării citatului. Bifonia si situarea lui ca ultim cuvânt în cadrul piesei, timbrul și dinamica identice sunt câteva dintre aspectele comune regăsite în cele două piese analizate. Implicit, semantica atribuită lor nu poate fi alta decât cea mărturisită de compozitor în interviul menționat deja. Glasul saxofonului
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
XX, lucrurile s-au schimbat și influența muzicii provenite direct din Orient - în special prin intermediul mass-media - a modificat substanțial structura modală a repertoriului algerian, extrem de abundent în microintervale în zilele noastre. Situația Tunisiei a fost destul de diferită, în special datorită situării sale din punct de vedere geografic. Foarte expus influențelor de tot felul - otomane, orientale, evreiești - repertoriul arabo-andaluz a suferit transformări la nivelul structurii sale modale încă din secolele precedente. Astfel, micro-intervalele au pătruns în muzica andaluză tunisiană de foarte multă
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
cu umor că maniera aleasă de Liszt pentru redarea Divinei Comedii ar putea la fel de bine să reprezinte „o casă londoneză atunci când șemineul din bucătărie a luat foc”, criticând faptul că simfonia este „extrem de zgomotoasă”. La polul opus, James Hunecker remarca situarea lucrării la „apogeul puterii creative”, Dante fiind „cel mai copt fruct al acestui stil de muzică programatică”. Înfățișarea scenelor din Divina Comedie era Însă o preocupare mai veche a lui Liszt. Astfel, cu un an Înainte de conceperea simfoniei, compozitorul va
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
Improvizația nu e exclusă, dar cele originale sunt de regulă preferate. Dar nu numai sub aspectul existenței/inexistenței ornamentelor adăogate sau improvizate ne interesează problema - acceptarea necesității lor fiind o discuție departe de a fi încheiată - ci mai ales ca situare în contextul expresiv. Dinamica ornamentelor este o problemă mult mai generală. Ea se pune diferit, după cum acestea joacă un rol structural sau sunt doar accesorii ale liniei principale. Există ornamente scrise ca atare cu semne convenționale, dar se întâlnesc frecvent
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
asumarea altor renunțări : mai trebuie doar câteva. Îl urmez pe Barbu Cioculescu atunci când îl numește pe Gheorghe Grigurcu, în comentariul său, reluat în Referințele critice ale antologiei din poezia acestuia: "criticul integral și poetul deplin". Aceasta și nu alta este situarea corectă a importantului autor!
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
unei biografii românești substanțiale, la aceste întrebări a căutat răspunsuri în textele cunoscute și mai puțin cunoscute, I. Necula, profesor de filosofie care nu se află la prima sa carte despre Cioran. Tema cărții, identitatea popoarelor, presupune delimitări delicate și situarea voită într-o discuție care, profitînd de beneficiile multiculturalismului, și-a reconfigurat premisele și modul de abordare. I. Necula se limitează însă la a analiza opiniile lui Emil Cioran, cît mai aproape de text, cu trimiteri la epoca scrierii lor pe
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
franceze), fiecare din capitolele dedicate unui popor (francez, englez, spaniol, german, maghiar, rus, evreu și român), atinge și alte teme sau direcții ale gîndirii cioraniene, sau ale vieții sale. Astfel, discuția despre specificul francez o generează inevitabil pe aceea a situării lui Cioran față de țara și limba sa de adopție (poziția sa de metec), Spania aduce subiectul misticii, Germania pe acela al filosofiei și universității, Ungaria pe cel al xenofobiei și relațiilor lui Cioran cu Codrescu, evident specificul evreiesc duce la
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
noi, cucerind câteva femei de toate categoriile, între care unele bine situate social. Descoperă însă că instinctul erotic rămâne mai prejos decât cel politic, în pofida faptului că-i înlesnește plătirea unor polițe, atunci când își dă seama că își datorează buna situare intervenției unei dintre femei pe lângă un activist autoritar. Prezentul îl găsește pe tânărul acum maturizat, după treizeci de ani, ca obscur, dar incoruptibil, anchetator de delincvenți minori, într-un fund de provincie și în dispută cu autoritatea locală. Totul îi
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
timpuri uitate și până acum, între două extreme: idealistul sărac, atașat de oameni și de locuri, care luptă să realizeze cât mai mult în condițiile date, și pragmaticul exasperat, care suportă înstrăinarea și care luptă pentru condiții adecvate lucrului intelectual. Situarea între aceste două extreme nu a fost decât în mică măsură o alegere personală. Istoria, cum spune Mircea Eliade, nu i-a lăsat pe oamenii de cultură în pace. Sute de ani de neliniști au făcut să existe multe începuturi
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
trăiesc împătimite de artă sau de credința în divinitate, ceea ce le îngreunează inserția în real, făcînd din ele niște inadaptați. Inapți să trăiască în realitate, inapți să-și trăiască iubirile pămîntene, apți numai pentru sacrificarea acestor porniri în numele unui ideal. Situarea artistului în răspăr cu lumea (e vorba aici despre un pictor, Theo, a cărui existență ne este povestită de Daniel, tînărul hotărît să se dedice bisericii și lui Dumnezeu) capătă nenumărate justificări. Prilej de reflecție experiențele descrise creează o lume
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
critici și literați a ieșit de sub mantaua lui G. Călinescu. După dispariția lui Eugen Lovinescu s-a închegat pe coordonatele trasate de "posteritatea lui Titu Maiorescu", o pleiadă de comentatori ai culturii excelent pregătiți, scrupuloși în analiză și cutezători în situări pe plan larg european, cu un orizont de cugetare remarcabil. Alături de G. Călinescu îi voi evoca pe Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, pe Perpessicius, Vladimir Streinu. Între ei autorul Bietului Ioanide se distingea prin spectacolul personalității sale. Chiar dacă nu toate diagnozele
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Părere împărtășită și de Mircea Iorgulescu în cronica primei ediții a acestei antologii: "Mai curând contestatar decât nonconformist, e iconoclast din disperare. Din neputință. Teribilismul eventual este o soluție de supraviețuire, poate disperată, nicidecum o poză ... Insurgența provine dintr-o situare în lume și traduce un impas existențial." Delimitarea între literatura de tinerețe și cea de după 1960 devine astfel mult mai vizibilă. În acest punct intervine o altă problemă și legată strict de această antologie. De la Aș putea să arăt cum
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
din consecințele mutărilor, în masă, a bucureștenilor, de Sf. Gheorghe și Sf.Dumitru (cele atât de pomenite de Caragiale). Un alt fragment, cu câteva impresii din Argeș, e semnificativ pentru obiceiul danezilor de a întreba lumea întâlnită în călătorii în legătură cu situarea geografică a Danemarcei; era, pare-se, o adevărată obsesie a călătorilor danezi din secolul al XIX-lea, dornici să-și afirme țara drept altceva decât o „provincie germană"; o scenă nu mult diferită de cea a lui Nyrop apare inclusiv
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
p. 50), cea din Craii... peste toate cele patru anotimpuri ale unui an întreg (dar patru alternează cu trei în Craii... , această alternanță fiind la originea enigmelor numerologice propuse de roman). Importantă în construcția temporală a nuvelei Remember și în situarea naratorului din Craii..., ficțional identic cu acela din Remember, e cifra "șapte". De notat că acțiunea Crailor... începe trei ani după 1907, deci în 1910, și se termină cu patru ani după 1907, deci în 1911. Speculațiile numerologice, pe care
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]