214 matches
-
episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe care a devenit neînțelesul “Layr” și faptul că antroponimicului slavon “Iowan” îi corespunde românescul “Ioan”- s-a stabilit o identitate mai credibilă contestatului episcop. “De aceea scrie M.Păcurariu, autorul acestei demonstrații- îl socotim pe Ioan cu reserve ca primul episcop de Vad cunoscut cu numele”. Același episcop “care ridica
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
Rebrișoara este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Se află într-o zonă muntoasă. Numele așezării vine de la termenul slavon "Rebro" însemnând „coastă” sau „colină”, termen care desemnează râul care străbate regiunea și satele de pe cursul său. Râul apare în documente la 1380 sub denumirea de "Rivulus Rebre". Localitatea Rebrișoara este situată în partea central-nordică a județului, în bazinul Someșului
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
n. aprox. 1525, Polonia - d. 1588), soția domnului Țării Românești, Mircea Ciobanul, a fost fiica domnului Petru Rareș al Moldovei și nepoata lui Ștefan cel Mare. Se presupune ca s-ar fi născut, pe la 1525, în Polonia. Chiajna este numele slavon pentru Despina, însă numele ei de botez era Ana. În 1545 s-a măritat cu domnul Țării Românești, Mircea Ciobanul, cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare. Din această căsătorie au avut trei băieți și
Doamna Chiajna () [Corola-website/Science/302522_a_303851]
-
Dudești, Boian, Precucuteni, Gumelnița), epoca bronzului (culturile Tei, Monteoru, Coslogeni), epoca fierului (culturile Halstatt, Latène). Prima mențiune documentară a localității pare a fi cea din catastifele Brașovului, în anul 1529. Localitatea este atestată documentar sub numele "Eșteu" într-un pergament slavon, emis la cancelaria lui Mihnea Turcitu la 6 iulie 1585. Din acest document reiese că așezarea are vechime de câteva secole, fiind recunoscută de comercianții de chilimuri și scoarțe. Printr-un document emis la 30 septembrie 1591 voievodul Ștefan Surdul
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
Kaiser și cu goticul "Káisar". Contracția "цесарь" în "царь" a apărut pe calea scrierii rapide a titlurilor în vechile manuscrise bisericești slavone, (vezi și articolul tilo). Un asfel de exemplu poate fi văzut în cele mai vechi copii ale manuscrisului slavon Cronica anilor de odinioară (Повесть временных лет). În Europa creștină, folosirea titlului de împărat este mai mult decât o chestiune de paradă. Un rege recunoaștecă biserica îi este egală sau chiar superioară în problemele religioase, împărații se consideră superiori. Această
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
numele vechiului oraș slav "Laburus". Alții cred că provine din latinul "Aluviana" după ce orașul a fost inundat, fapt care se leagă și de înțelesul numelui german, cuvântul "Laubach" însemnând "mlaștină". O ipoteză romantică susține faptul că numele provine din cuvântul slavon "Luba" ("iubit"). Numele german al orașului este "Laibach", folosit oficial până în 1918. Conform legendei grecești, eroul Iason și argonauții săi, după ce au gâsit lâna de aur în Colchis, au luat-o spre nord navigând pe Dunăre, în loc să se întoarcă spre
Ljubljana () [Corola-website/Science/297235_a_298564]
-
considerat prima tipăritură în limba română, care nu s-a păstrat, dar se presupune că a fost folosit de Coresi pentru stabilirea textului Întrebării creștinești (1559). O bibliografie relativ mare aduce argumente complexe în favoarea ipotezei că F.M. a tipărit Tetravanghelul slavon din 1546 și mai cu seamă un Evangheliar slavo-român datat aproximativ între 1551 și 1553 și atribuit de unii lui Coresi. Tipăriturile lui se deosebesc de cele ale lui Macarie și Dimitrie Liubavici, dar și de cele ale lui Coresi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286995_a_288324]
-
cu "chirilice", și au propagat în graiuri românești idei iluministe occidentale. Lucrări asemănătoare au realizat și unii din confrații lor greco-catolici ardeleni, școliți la Roma. În același spirit, au contribuit la înființarea unor școli în limba română cu același alfabet slavon, la tipărirea de cărți și au ridicat astfel nivelul cultural al românilor din Țara Românească, respectiv din Moldova. Fenomenele de acest fel s-au amplificat în secolul al XIX-lea până în secolul trecut, când analfabetismul a fost eradicat, pentru ca să revină
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
instituționalizări, hibridizări și alte căi de ambiguizare, valorile culturilor popoarelor noi din Vest și ale culturilor esticilor europeni, majoritari de origine turanică. Minoritarii latini de o parte și de alta a Dunării s-au lăsat purtați o vreme de curentul slavonilor născuți în contact cu Bizanțul, de greci și de albanezi. Mai târziu, toți esticii au fost obligați să-și restrângă folosirea rutelor geografice și comerciale spre Vest și să se îndrepte tot mai către Est. Procesul de formare a Rusiei
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trecut progresiv de la limba slavonă (bisericească și cărturărească), moștenire a obedienței religioase ortodoxe față de Patriarhatele sud-Dunărene (Peć sau Trnovo), la limba română, până atunci doar populară și neoficială. În secolul al XIX-lea procesul s-a extins la scriere, alfabetul slavon fiind înlocuit treptat prin cel romanic. Imperiul Otoman a început din secolul al XVII-lea să desemneze domni fanarioți (adică greci creștini aflați sub control otoman și originari din cartierul Fanar al Istanbulului) atât în Moldova cât și în Țara
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
La sfârșitul manuscrisului, se arată că donatorul a fost “Binecinstitorul și de Dumnezeu iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovlahiei.” În general, istoricii noștrii s-au sfiit să traducă pe slavonescul țar cu împărat. Există, însă, un Octoih slavon, în care se menționează că: “În anii împăratului Baiazid luară turcii cetatea Chilia și cealaltă [cetate], Belgradul <Cetatea Albă>... iar împăratul Ștefan nu merse la război, ci îi așteptă la Oblucița, iar turcii fură vicleni și nu veniră la luptă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
românești să se fi servit de Dicționarul de Buda. În privința limbei românești Diez are meritul de a fi nimicit pe cale științifică toate basmele despre originea slavă a limbei românești, precum acele erau susținute cu patimă de filologi de școală veche, slavoni, și combătute în acelaș mod nedibaci de școala veche a filologiei românești. [20 iunie 1876] SERBIA ["REPREZENTANTUL RUSIEI... Reprezentantul Rusiei și-au dat în Belgrad toate silințele ca să-l oprească pe principe de la calcarea hotarălor turcești. Prințul au declarat însă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
primitiv. Max Muller spune că limba engleză, cu tot materialul de cuvinte romanice, nu are o picătură de sânge romanic înlăuntrul organismului ei. Mutatis mutandis e tocmai așa și cu limba noastră. Ea și-a asimilat așa de bine materialul slavon cum și l-au asimilat limba ungurească și, dacă cineva pe baza cuvintelor numai ar voi să deducă ceva în privința originii noastre, aceasta va fi mai mult o dovadă de neștiință din partea sa decât un argument în privirea noastră. Dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ideea pătrunderii liturghiei slave la nord de Dunăre încă din secolele X-XI, dar probele materiale - inscripții, manuscrise, referiri în cronografele bizantine - lipsesc cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Dierna sau Tierna râușor în Dacia nume pomenit de Ulpian în Digeste (L, 15, 1 § 8), de Ptolemeu (III, 8) Tabula peutingeriană și alte izvoare. Acest cuvânt n-ar fi altceva decât numele de apă atât de des întrebuințat la Slavoni: Cerna, (apă) neagră. Asupra lui Strumon observăm că rădăcina cuvântului sru sau stru este arică și înseamnă a curge. Această rădăcină s-a păstrat aproape la toate popoarele arice în forme mai mult sau mai puțin pline: Așa la Latini
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aproape identică, pentru că la Slavi zerna înseamnă bob sau mazăre și în acest caz cum s-ar explica cuvântul derivat a se zîrni, a deperi la umbră, în cazul când s-ar admite ca zîrna romănească să derive de la bobul slavon ? Din contra dacă admitem originea dacă a cuvântului, care înseamnă negru, atunci avem explicarea cuvântului a se zîrni, adică a se întuneca și din cauza întunecării, a deperi. Cerna de astăzi curgând tocmai pe acolo pe unde se află vechea Dierna
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pierd la o cercetare mai de aproape orice putere doveditoare pentru slavismul Tracilor, ce să zicem despre o sumă de alte etimologii, care de care mai fantastice ? Astfel sunt, bunăoară: Crovizii popor din Tracia ce nu ar fi decât Croații slavoni; Carpații care ar veni de la crapii, tare; Cotensii trib al Dacilor de la slavicul cît, unghiu; Timeșul de la rădăcina tim, ud; Clepidava de la Clepati, a suna; Oroles numele unui rege get de la oril, vultur; Zamolxis, profetul get de la za, după și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
la număr la Divan și ei aveau datoria să „aducă la divan pe cei pârâți, care nu se arătau la vedere, și să împlinească datoriile de la datornicii răi de plată". Despre o astfel de funcție se menționează într-un ispisoc slavon de la Vasile Vodă din anul 1644, dar și într-o rezoluție a vel-logofătului din anul 1815: „Velvornicul za Aprodi. Să se aducă pe 2-3 dintre pârâți, cu înadinsu aprodu". Deci aprozii erau sub ordinile vel-vornicului de aprodi, care mai înainte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ă) pl. = plural pol. = polonez(ă) pop. = popular port. = portughez(ă) prov. = provensal(ă) ret. = retoroman(ă) rom. = română, românesc rus. = rusă, rusesc scr. = sârbocroat(ă) sd. = sard(ă) sec. = secol(ul) s.f. = substantiv feminin sg. = singular sic. = sicilian sl. = slavon slov. = slovenă slv. = slovacă s.m. = substantiv masculin s.n. = substantiv neutru sp. = spaniol(ă) subl.n. = sublinierea noastră subst. = substantiv sued. = suedez(ă) tăt. = tătară, tătăresc tc. = turcă, turcesc top. = toponim tosc. = toscan ucr. = ucrainean(ă) v. = vechi (înaintea denumirii unei
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
prin intermediar, și în limba română: Desiderosus sau Drumul către dragostea lui Dumnezeu. Din polonă, romanul alegoric a fost tradus în slavona de redacție rusă și tipărit în anul 1688 la Moscova. Cea mai veche copie manuscrisă cunoscută a textului slavon se găsește într-un miscelaneu din prima jumătate a secolului al XVIII-lea de la schitul Poiana Mărului, alături de scrieri originale ale starețului Vasile, dar și de alte copii ale unor scrieri mai vechi. Deosebit de interesantă este așezarea unui îndrumar alegoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
de traduceri ale unor vestite îndreptare ascetice răsăritene. Lucrul nu este neobișnuit, de vreme ce Ignațiu de Loyola enumera printre maeștrii săi spirituali pe Ioan Klimax (Scărarul), iar lui Nicodim Aghioritul nu-i erau deloc străine „exercițiile” lui Ignațiu de Loyola. Miscelaneul slavon de la Poiana Mărului a circulat apoi la mănăstirile Neamț, Probota, Vorona, Dobrușa, Călărășanca și - la sfârșit - în Iași. D. a fost tradus în limba română, s-ar părea, de însuși Paisie Velicikovski, bine cunoscutul ucenic al starețului Vasile. Textul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
circulat apoi la mănăstirile Neamț, Probota, Vorona, Dobrușa, Călărășanca și - la sfârșit - în Iași. D. a fost tradus în limba română, s-ar părea, de însuși Paisie Velicikovski, bine cunoscutul ucenic al starețului Vasile. Textul românesc este amplificat față de textul slavon, cuvintele mai rare sunt explicate și localizate, termenii de spiritualitate occidentală sunt redați prin termenii tradiționali românești, totul conferind prelucrării un farmec aparte. Modul de transmitere prin copii manuscrise dovedește că la Poiana Mărului, deși exista doar un schit, era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
Iisus, Maica Domnului a blestemat caii, care au răvășit așternutul Pruncului, să nu se sature decât într-o zi din an și doar o singură oră. Acea zi este ziua de Ispas, denumire populară a zilei de Înălțare, provenită din slavonul „supasu” care înseamnă Mântuitor. Tot acum, vitelor li se taie păr din vârful cozii care se îngroapă în mușuroiul de furnici, rostinduse: „Să fie atâția viței și vaci câte furnici sunt în furnicar”. De Înălțare se fac și farmece cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nu va fi niciodată singur, în singurătate, nici străin de soțietate". Și adaugă câteva rânduri mai jos: "el nu va căuta de a doborî pe concurenții (râvnitorii) săi în a sa cale"24. Neologismul, concurent, pregătește deja înlocuirea vechiului cuvânt slavon, râvnitor, fără totuși să renunțe la temele sale. Ceea ce ține laolaltă această societate literară e una dintre componentele importante ale modelului emulației: invidia. Ea structurează coprezența, îi determină pe literați să meargă alături și să facă aceleași gesturi. Dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Românești (Macarie, 1508-1512), BOR, 1958, 10-11; Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie tipograful, STD, 1963, 2; Virgil Molin, Observații și opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie (1508-1512), MM, 1967, 5-6; Ist. lit., I, 245-247, 253; Tit Simedrea, Epilogul din „Octoihul slavon” (m. Dealu, 1510) și identitatea de tipograf a lui Macarie din Țara Românească (1508-1512) cu Macarie din Muntenegru (1493-1496), MO, 1970, 7-8; Dicț. lit. 1900, 526-527; Păcurariu, Dicț. teolog., 237-238; Dicț. scriit. rom., III, 3-5; Ursu, Contribuții, 155-164. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]