81 matches
-
Tăutu, N. Roiu și I. G. Athanasiadi. Se republică și Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 de Nicolae Istrati, în care scriitorul urmărise obținerea unui comic de limbaj prin folosirea unui amestec de grecisme, slavonisme și arhaisme. Textul era însă, la 1868, anacronic și fără finalitate. B. P. Hasdeu și Cezar Bolliac sunt criticați în două articole nesemnate, primul pentru că în loc să se dedice științei face politică, iar cel de-al doilea pentru inconsecvența atitudinii. Ironiile
CLOPOTELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286302_a_287631]
-
un alt tip de mărci, mai puțin explicite: cuvintele care s-au încărcat în timp, prin uz, de conotații ironice tinzînd spre stabilizare. Acestea provin din anumite zone stilistice, marcate față de uzul standard: multe sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
vedere, motivația ei semantică ar fi putut sta în idea de modernizare sau purificare profundă, “din temelii”. În discuțiile purtate în secolul al XIX-lea în jurul cultivării limbii, termenul radical a fost folosit și cu această valoare. Dacă Negruzzi (în Slavonisme, text din 1844 devenit apoi Scrisoarea XVIII) numește liberali, conservatori și moderați trei categorii de intelectuali contemporani, definite prin atitudinile lor față de limbă, Heliade Rădulescu (Literații români) desemnează aceeași triadă prin etichetele radicali, regaliști, mijlocii. Dintre ei, radicalii (liberalii lui
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
a suferit lucrări ample de restaurare, cu care ocazie pisania originală, scrisă cu chirilice, a dispărut. Din fericire a fost totuși transcrisă și avea următorul conținut: Observăm aici numele unor urmași direcți ai întemeietorilor legendari ai satului, precum și utilizarea străvechiului slavonism sin pentru fiul lui. Prima pictură a fost executată în frescă, după canoanele bizantine, iar cea de-a doua, de după restaurare, este opera preotului C. Bârneanu, din Craiova. Biserica s-a resfințit în anul 1941, aprilie 27, de către mitropolitul Olteniei
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
27 au și valoare numerică ("slavo-cifre"). Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi greci, frații Chiril (Chirilă) Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului "ar fi putut" să se tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața misionariatului de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism). Chiril și Metodiu au conceput în acest scop "alfabetul slavonesc", supranumit "chiliric", pe care l-au folosit
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
sunt de origine slavă, adică peste 40%. Dacă adăugăm faptul că ele formează sintagme memorabile (iscusita vremii slovă, clipa milostivă, pe veci necazul și veselia deopotrivă), atunci realizăm că impactul lor stilistic se potențează considerabil. O proporție de 40% a slavonismelor era oricum neobișnuită în limba română curentă de la 1900, iar faptul că autorul provenea din Ardeal ridica atipicul la cote înalte. Care să fie explicația unei asemenea structuri lexicale distanțate de norma comună? Poetul inventează în mod atent și deliberat
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]