643 matches
-
de aur, mai zdravăn decît ăla pe care l-ai avut de la mama", căutase să-l convingă doctorul, dar el știa că nu-i chiar așa. Nu era vorba de dintele propriu-zis, ci de primele semne ale sfîrșitului, organismul e sleit, nu mai are putere să se țină întreg și atunci cîte o bucățică, o frîntură, se rupe și se duce, ca malul care se surpă sub bătaia curentului. Unii suferă cumplit, nu fizic, ci sufletește atunci cînd iau la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să mulțumească Domnului pentru cele oferite în timpul săptămânii. Copii fiind, ei nu înțelegeau de ce trebuiau să-I arate recunoștință când El tocmai îi făcuse să ia o notă proastă sau îi aruncase într-o boală cu febră puternică, care-i sleise de puteri. Până târziu, în adolescență, fuseseră urmăriți de această îndoială a mulțumirii. Lăudau pe Domnul, cu lacrimi în ochi, când le aducea împlinirea tuturor dorințelor dar se mâniau amarnic când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care, pe lângă matematică și română, să dea examen și la fizică. Știa că la matematică era capabilă să ia un șase dar nota de la fizică îi apărea într-o ceață deasă, de nepătruns. Toate cele trei zile de testări au sleit-o de puteri. I-a fost imposibil să se detașeze de atmosfera stresantă creată de admitanți. Adunați în mijlocul curții, care mai de care mai blindat cu manuale, caiete și culegeri, discutând invariabil despre materiile de examen, palizi la față, desfigurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de serviciu care făcea asta de ani de zile. După aranjamentele de rigoare Sanda reuși s-o vadă pe Luana instalată într-una din camerele unui apartament, din nefericire aflat la o distanță cam mare de facultate. Se întoarse acasă sleită de puteri, speriată la gândul ce va face dacă Luana o va ține așa toți cei cinci ani de școală. Iașul era considerat un oraș frumos cu clădirile lui vechi, cu Parcul Copou, în care teiul lui Eminescu se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea provocase nebunia și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Și-l spală, și-l freacă, și iar îl spală, că de la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te mai oprești până-n deșertul Sahara. Pe la ferestre se prelinge din cer o lumină lichidă care se sleiește încet-încet pe geamuri și tremură ca o perdea groasă de gelatină. Văzduhul e plin de cocori. Rânduiți în unghi, cocorii își încep pribegia. Desigur, vama nu se deschide numai pentru cocori. În țările calde mai pleacă sticleții, graurii, rândunelele și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îl descumpăni. O trase spre el și ea se supuse. Cuprins de teamă o sărută stângaci, timid. Ea era inertă. Drumul până la el, teama că tot ce i se Întâmpla acum putea fi doar un exces al imaginației ei Îi sleiră puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea degete scurte și păroase, strălucind de inele? Patul era la un pas de ei. Timpul trecea și, spre disperarea ei, strânsoarea lui Începuse să slăbească. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că ne lasă pe drumuri. Nebun? Eu, nebun? N-ați spus voi că fata mea e aici? Vreau s-o văd! E copilul meu! Singurul meu copil! Voi l-ați alungat! Voi și minerii voștri! Nu mai am nimic! Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sale memorii ca Într-o gaură neagră gata să Îl Înghită pentru totdeauna. Îl cuprinse un soi de amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare ale respirației. M-am trezit pe sofa, în toiul unei vii amintiri a celei de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea obosit, prea sleit de puteri; granițele gândurilor se pierdeau deja în depărtarea creierului care trăgea încet obloanele. Trebuia să mănânc și să mă întind; restul trebuia să aștepte. Am ieșit din baie și m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie să-l găsim, și trebuie să-l obosim. Avem unelte la bord pentru a face asta. Odată ce-l vom fi sleit de puteri, poți folosi sulița. Așa cum descrise doctorul situația, părea mai mult o operațiune de rutină, să vânezi un animal care nu prea avea șanse de scăpare. Nu știu ce mi se citea pe față, dar probabil că expresia mă trădă. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gîndul să mă spînzur. Am ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
energiile ducînd o viață dezordonată și autodistructivă. Cei mai mulți oameni subestimează acest lucru. Nu te poți da jos din pat într-o bună dimineață și să pornești să cucerești lumea dacă nu poți măcar să stai în capul oaselor de bolnav și sleit de puteri ce ești. Numai cei care duc o viață echilibrată știu, din proprie experiență, că trebuie să îți recuperezi energia consumată. Nu degeaba energia este considerată însăși sursa vieții. Nu este intenția mea să scriu o carte despre sănătate
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și rolul de schimbător de viteză; Va nu mai alerga pe mal ci pășea prin iarba deasă cu atenție și teamă, ferinduse cu mare grijă de racii fioroși, negri verzi. La apusul soarelui, Ochenoaia făcea un semn pe care fetele, sleite de puteri, `l așteptau de multă vreme, ieșeau la mal, culegeau peștii și racii aruncați pe mal, și după ce-i orânduiau la locurile stabilite, răsturnau cu mult interes tot peștele, găleată după găleată, Îl evaluau din ochi, și abia după
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înțeleagă prea bine semnificațiile, se petrecea nu în capul unei paciente oarecare, ci a unicului lui copil de numai trei ani. La această amintire, sudori la fel de reci ca și atunci îl năpădesc și se lasă să cadă pe o bancă, sleit dintr-o dată de puteri. Spusa de atunci a profesorului Maxim îi răsună în urechi : Am rezolvat proble-ma nervului auditiv, dar nu pot interveni în profunzime la nervul IX, e prea riscant. Închidem, altceva nu-i de făcut". A urmat voma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit, Mate Boska, că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
invulnerabile, atingându-se fără inhibiții, temeri, preocupări. Se întoarse spre casă la fel de curată cum plecase, însă ploaia murdară îi udă papucii, îi ajunse la piele. Și trupul îi rămase unul când se dezbrăcă, acasă, căci merse fără umbrelă, cu mâinile sleite de intenții sau de rost în buzunar și poșeta spânzurată de pe umăr în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă, au fumat, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
balet. Chiar cu acea ocazie furăm luați în vizor de către directorul Teatrului, care ne plăcu foarte mult. Aceea era prima noastră reprezentație de acest fel. După bal noi, balerinii, ne invitarăm prietenii la club, unde petrecusem până în zori. Cu toate că eram sleiți de puteri, dansasem tot restul nopții. Fu un party pe cinste. Plus că Angi veni să mă ia, cum am spus. Atunci mă luă din nou în brațe, numai că de data aceasta îl prinsei bine de mână și stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e să ai o boală foarte gravă!" Elevul: "De epuizare sexuală ce ziceți?" Profesorul se uită la el câteva clipe: "Asta nu e scuză, poți să scrii cu mâna cealaltă!" Soacra, pe patul de moarte către ginere: - Să repari (tușește, sleită de puteri) pendula aia de pe (tușește iar) perete... - O repar mamă soacră, o repar; dumneata concentrează-te acolo! Citește și:
BANCUL ZILEI: Cum scapi de epuizarea sexuală () [Corola-journal/Journalistic/67593_a_68918]
-
recepție ... Se apucă ei să coboare. După vreo 5 etaje, Ion vrea să zică ceva. - Lasă-mă în pace, îmi zici jos, reacționează Gheorghe, furios. Alte 7 etaje, Ion vrea să spună ceva, însă Gheorghe îl oprește enervat. Ajung ei sleiți la recepție, iar Ion se uită la Gheorghe: - Măi Gheo, tu chiar nu știi de glumă?
BANCUL ZILEI: Ion și Gheorghe, cazați în hotel la etajul 20 by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79111_a_80436]