272 matches
-
se întreceau în a-l urmări cît mai strîns. Cu mare dificultate a reușit să țină cîteva prelegeri de istoria religiilor, sub ocrotirea lui Georges Dumezil. O rază de speranță îi venea de la Editura Plon. Îl vizita pe Enescu, acasă, sleit și acesta, înfrigurat și flămînd, dar prilej dorit de amîndoi, pentru o oră de conversație în limba română. Mai tînărul Eliade făcea focul sărăcăcios, din cîteva surcele, și primea o supă caldă din mult-puținul marelui compozitor. În curînd a fost
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lor. Banane, ciocolata extrafină, cafeaua, whisky-ul, cacaua, vinul, carnea sunt greu de procurat în economia reală, nu și de către unul ca Florescu. Descoperă trocul ca modalitate excelentă de a face rost de orice pentru oricine. Într-o economie comunistă, sleită, din care dispăruseră toate bunurile de consum și unde apăruseră infernalele cozi la alimente, există câțiva oameni de afaceri cunoscuți care au clienții lor de vază, mai ales securiști și mahări de partid. Furtul este principala preocupare a celor care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cel Mare intervine între junii Orlando și Ranaldo, încredințând-o pe Angelica mai vârstnicului duce Namo de Bavaria (fiindcă și "moșul duce Namo, of și caină/ scotea din piept cuprins de pătimire,/ ba încă tremura cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
le venera pe ascuns, ci pentru a se împăuna și a-și pavoaza colibele. Această epocă a răposat în cele din urmă, iar peste ea a fost trasă încet lespedea grea de mormânt. Încercuită de barbari, sub loviturile lor, trupul sleit și grav vătămat al Europei antice s-a prăbușit în iarbă. Mișcări haotice și zgomotul ascuțit al tăierii aerului i-au însoțit căderea. Ultimul miros care îi umflase nările a fost cel al fumului înecăcios degajat de focul care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
caraghioslâcului său redundant, acesta a fost unul din caii de bătaie ai revistei Academia Cațavencu. Acestea sunt doar câteva pilde prin care Biserica Ortodoxă s-a descalificat: nu în zadar, Mircea Dinescu, pamfleta hâtru, în revista sus-amintită pe tema „îngerilor sleiți ai Patriarhiei” și „varieteurilor popești”. Istoria călugăriței Irina Cornici și martiriul ei provocat de un monah și alte patru măicuțe șochează și pentru că problematizează chestiunea credinței; desigur, în mod previzibil, preoții au ținut să se delimiteze de statutul monahal al
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
mersului. Se înnopta de-a binelea când intram în Alba Iulia, mai mult de-a bușilea, alții duși pe brațe de cei mai rezistenți, iar în căruța ca un car mortuar, unul peste altul erau aruncați ca sacii cei complet sleiți. La poarta penitenciarului gardienii însoțitori au predat căruța cu dosare, acoperite de trupuri. Mai bine de două ore a durat intrarea pe poartă. Intram și cădeam ca buștenii doborâți de vânt. Nu mai putea nimeni nici vorbi. Simțeam o desprindere
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care îl supunea propriul corp, ce nu mai făcea față scenei. Prestațiile sale erau din ce în ce mai slabe. Pauzele tot mai dese, vocea care nu mai avea claritatea din tinerețe, răgușelile, scăpările notelor tot mai dese din cauza oboselii și chiar trupul său sleit, nu vioi și elegant în fiecare gest, ci apăsat, bolnăvicios, făceau ca lumea să -i ocolească tot mai des spectacolele. Nici femeile nu-i mai cădeau în brațe ca altădată, soco- tindu-l un bătrân libidinos. Aventurile și poveștile romanțioase se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
s-ar putea zice că astăzi se exploatează în folosul rușilor; aceștia pun stăpânire pe mai toate recoltele, slobozind în schimb simple bonuri sau chitanțe. Autoritățile făgăduiesc într-adevăr să verse 8-10.000 galbeni în visteria care este cu desăvârșire sleită, dar acest ajutor este mult prea slab pentru a putea să mângâie...” „... Divanului Țării Românești i s-a cerut chiar acum să furnizeze 4.000 de oameni, care să lucreze (în chip gratuit) la dărâmarea forturilor Brăilei. Divanul reclamă împotriva
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
căci, zice el, spre a strânge recolta trebuitoare pentru întreținerea rușilor, lipsesc brațele...” „... Sarcinile, care apasă asupra locuitorilor acestui Principat, alcătuiesc mai mult decât oricând obiectul lamentărilor locuitorilor, căci resursele sale, care se risipeau la începutul campaniei, sunt cu totul sleite și exigențele, departe de a fi scăzut, sporesc în proporția trebuinților crescânde... Transportul bolnavilor aduși de peste Dunăre se face cu atât mai multă greutate cu cât cea mai mare parte a oamenilor rechiziționați pentru a transporta proviziuni, pe mai multe
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
nenorocită țară este condamnată să suporte aproape toate sarcinile războiului. Se pretinde chiar ca ea să furnizeze toate aprovizionările necesare armatei după ce va fi trecut Dunărea. Spre acest sfârșit se adună puținul ce a rămas în câteva județe mai puțin sleite și se transportă la Dunăre, unde, din când în când, turcii izbutesc să și-l însușească. Când boii lipsesc sau, ceea ce se întâmplă des, mor sub jug, se înjugă în locul lor țărani...” (subl. a.). „... Toate scrisorile din Țara Românească concordă
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
și în stație au început să se adune iar mulți călători. L-a ajutat un tânăr binevoitor (mai sunt și din aceștia, gândi el) să se urce în tramvaiul de întoarcere iar un adolescent i-a oferit locul. Cu puterile sleite și cu golul în suflet că nu și-a dus până la capăt îndelungata sa dorință, a început să deșire încă un fir din ghemul amintirilor... Când familia îi era întreagă, când cei doi copii erau sub aripile grijulii și ocrotitoare
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ar putea ajuta să ne omorîm foamea pentru cîteva zile și poate chiar să ne Împăneze cu un sol sau doi. Așa că am părăsit Huancallo aproape fără să fi văzut nimic din el, motivați de strigătele nerăbdătoare ale stomacurilor noastre sleite. Prima bucată de drum a fost minunată, trecînd printr-un mic grup de orășele, dar pe la șase seara am Început o coborîre periculoasă pe un drum extrem de Îngust, lățimea lui permițînd trecerea vehiculelor pe rînd, unul cîte unul. De obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lac, să lese pe malul lui semn din haine, căci dacă lacul nu va fi curat, să nu se prin dă de cel care bea nimic, fiind în loc semnul. Copilului nou-născut i se dă de băut apă dintr-un clopoțel sleit, ca să fie cîntăreț mare. Cînd bei apă sau vin dintr-un vas descoperit, să sufli peste fața lui și să verși oleacă, pentru că noaptea dracul se bagă în apă, vin etc. Se crede că sara apa-i necurată; aducînd cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Marx), într-un tangou fără pauză cu miturile pe care le susține (ori mai degrabă care îl susțin, căci relația e la fel de ambiguă ca în zorii civilizației). Dacă Gilbert Durand considera că secolul XX a alunecat treptat de la un "prometeism sleit" (pozitivismul) la miturile decadente ale lui Dionysos, "pentru ca în cele din urmă să reînvie o vastă mitologie hermetistă"336, Angelo Morretta se apropie de romantismul eliadesc: "lipsindu-ne umilința mitului, iată-ne pradă unei sete de putere care ne chinuiește
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pune o șa dură, inflexibilă, pe spinarea tuturor celor care dețin fie și o fărâmă de răspundere în sectorul economic. Dar schimbarea celor doi se produce într-un moment de mare dificultate, în care resursele țării sunt aproape în totalitate sleite și în care, drept consecință firească, au început să apară proteste și manifestări semnificative. Astfel, măsura de a se distribui pâine în București pe bază de buletin de identitate a provocat în cartierele muncitorești manifestări violente: spargerea vitrinelor unor centre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai facă bandiții cîte o pauză la furat, ca în România. Se sparg capete, se omoară bățos și unii spală Putina, adică fug la ruși, la Putin. Ceilalți n-au unde fugi și preiau puterea. Și ce dacă țara este sleită? Mai este loc de supt încă. Cei cu Putin au arme, au armată excelent dotată, au petrol, au gaze, au ruși la fața locului. Mai au și gură mare: Bă nesimțiților, v-am dat Bucovina, v-am dat sudul Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
împreună cu doi frați ai mei și fără judecată și cercetări am fost puși în fiare și rău tratați... În vârstă de 28 de ani am intrat în slujbă, iar astăzi părul mi-e cărunt, trupul istovit de boli și puterile sleite, iar tot ce mi-a rămas din această slujbă, la fel ca și fraților mei, mi-a fost luat și vândut până la ultima cămașă, în lipsa mea, spre marea mea necinstire". (op. cit.,p.316). Revenit din cea de a patra și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți se spărsese, cei mai mulți s-au dus la Dunăre să înoate, dar ei doi au apucat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
erupției unui vulcan intrat brusc în acțiune, gelozia își înălță strigătul de lavă până la ceruri, lăsându-l apoi să se prăvălească peste tot și peste toate în râuri incandescente de foc care ardeau totul în calea lor, fără nici un discernământ. Sleit, fără să fi închis ochii toată noaptea, odată cu zorile am început să număr clipele până când aș fi putut pleca... Mânat de un vânt de nebunie, fără să mai aștept ora stabilită, m-am smuls din culcuș, am adunat, cuprins de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poate că neîndrăznind să mă privească În ochi. Cine spunea că În țara românească nu se poate compromite nimeni? ÎNTÂIUL NUMĂR DIN IDEEA EUROPEANĂ A IEȘIT LA 22 iunie 1919. Era În zilele tulburi de după război, când țările de cultură, sleite, suspinau după noi idealuri, iar țara [românească] pus tiită, cu toate că acum Întreagă, nu știa unde să pună mai Întâi mâna. Pacea adunase laolaltă câțiva prieteni și apropiase pe unii străini. Intelectuali toți, ei se simțeau răs punzători de orice clipă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
femeile prea urâte sau cele trecute de vârsta canonică, dar Încă neînrăite, pe care Încercam să le salvez cu un cuvânt amabil, cu o privire și un surâs din ungherul cel mai Întunecos al salonului unde ascultam, cu false și sleite zâmbete de parti cipare, sporovăielile și glumele nesărate ale bărbaților atenți numai cu cucoanele frumușele, tinerele și prea mulțumite de ele. Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și reci de orice afecțiune ale celibatului sau ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
străin. Dinții le clănțăneau ca un burghiu în plină funcțiune, riscând ca la un moment dat să-și piardă hainele. Acele ghețarilor de pe râu le furnicau tot corpul, aducându-i aproape de inconștiență, blocându-le aproape toate simțurile. Unul dintre ei, sleit vizibil de putere și de frig dădea semne de disperare, mormăind ceva printre dinți, ceva ce nu se putea înțelege. Alin murea de nerăbdare să ajungă dincolo de fâșia interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau scântei de frig strigând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viață și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]