265 matches
-
n-audă glasul meuAm obosit să caut alinareMi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu!Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit.Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit.Am răni adânci pe mâini și pe picioareși caut să găsesc. Dar ce? Nu știu!Privesc în jurul meu cum totul moareși vreau să mă opresc.Deja-i târziu?Ajută-mă să trec Poarta Barocă! Iubite..., rupe lanțul ce mă strânge
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
în adâncuri, în cer și în ape, în sânge și inimi, în vis, în iubiri, în cuvinte. Stâlpii și ușile caselor cu sânge au fost însemnate, cu sânge de albi porumbei praguri de uși au fost însemnate. Tot mai pierdute, sleite, cuvintele pulsau epilogul secundelor stinse. O ultimă respirație, un vuiet adânc, un geamăt prelung... Și totul ESTE durere, ocean de durere! Sufocate, într-un salt disperat, cuvintele au țâșnit din cărți, din inscripții, din gânduri, din lume, spre Tabernacolul din
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
un preot mai vreau! Din sutana jegoasă, Sfetnicu-ndată pune pe masă Cutia de zaruri și-o cană cu vin, Sperând ca descântul să-i scape de chin. Se-nchină în grabă, icoana privește, Fecioara îi pare că ochii-și ferește. Sleit e de rugă, dușmanii-s la porți, Iar curtea cetății e plină de morți. - Întoarce-le popă! Îi strigă în grabă, Și peste o clipă pe cleric întreabă: „E rost de speranță ca festum fatuorum Puterea să-ntoarcă-n ostașii
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
de laur... Le-ntinse tavă cu friptură și luară toți câte-o ciozvârta, dar când o duseră la gură, doar aer gurii pot să-nvârtă... Apoi tavă cupelor cu vin și când le duceau la buze, paharul gol e din senin... sleiți cântau ca-n pantahuze... Până-n grinzi săreau vrăj’toare, huhurezi uhuiau arar; aveau aripi la picioare pe podea de sânge, oase, jar... Însuși Asmodeu zbura în dans cu Talpă Iadului bătrână; se clatină lumea-n balans și hanul se lasă
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
se mișcau în legănatul carului. Schender Pașa gândi că, într-un astfel de mers, nu vor mai ajunge la Dunăre nici într-o lună de zile. Așa că, pe ploaia aceasta torențială, făcu semn convoiului să oprească. Scoase de la jug robii sleiți de puteri și plini de nămolul drumului, înhămă șase cai, urcă prizonierii legați cu frânghii groase unul de celălalt în carele capturate, așeză ienicerii pentru paza și condusul căruțelor, și porni în galop spre Tulcea. Bogdan, mezinul în vârstă de
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
La baluri de cristal ai fost regină. Prinți, de peste mări, la ușă ți-au bătut. Râdeau în soare sânii tăi carpatici. În părul tău se alintau, în cetini, brazii. Căta și cerul ochii tăi simpatici, În poala ta, se odihneau, sleiți, nomazii. Izvoarele curgeau în veselie, Pitrocind, în iazuri, chipul tău blajin Și pâinea caldă miresma-n câmpie, Strugurii, pe dealuri, lăcrimau în vin. Te prindeau în horă fete și flăcăi. Cântau și păsări să te-ngâne-n strună. Astăzi văd
NIMENI NU TE MAI VREA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363644_a_364973]
-
cupele-alămite Din care sorb când îi mângâie luna. Indiferenți, în jilțuri aurite Sfidează un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n suflet, disperare Cozi la speranțe spulberate-n vânt Biserici înțesate și strigăte-n altare Cât mai răbda-vom pe acest pământ Atâta umilință și-a lor nerușinare? Referință Bibliografică: Revoltă / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
trecuți. Va sosi cu lumini, bucurii, colinde și mari inegalități. Ce mulți români nu vor avea un cozonac, ce mulți români vor fi singuri, în temnițe, sau bolnavi, îmbrăcați în haine necălduroase, fără jar sub plite, fără case, fără noroc... sleiți... descurajați...! Sosește Crăciunul și zace în pușcărie un om bun cu sărmanii. Dincolo de uși de fier, zăvorâte și sub ocnițe cu grătare suferă sub crucea osândei cel care e milos, cel care dăruie sărmanilor, cel care e credincios: Gigi Becali
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
eu lumii, ca să primesc ceva de la ea?! Și, mai ales, după întrebarea insinuantă: dansezi cu mine? urmează drama: ce am eu de la viață?! Nihilismul gîndirii aduse în pragul prăpastiei este, zicea Licurișca, cu vocea ei blîndă și cadențată, produsul sufletesc sleit al disperaților pierduți pe oceanul incertitudinilor existențialiste. Cei care nu au găsit alte soluții de viață, se raportează doar la propria lor disperare și fac din ea port-drapel al vieții lor inutile. Distrugem cu speranța că o să construim altceva pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
Taină a ținut mai puțin de o secundă. A fost clipă picurata dintr-o altă lume. Lume mai rea sau mai bună. Nici de data asta, femeia nu are de gand să-și pună întrebări, să-și răspundă. Se simte sleita că o fântână din bărăgane. Mâine, da. Mâine va merge la dr. Damian,- singurul tămăduitor în care, Mărțina are încredere oarbă. Doctorul o va invita pe sofaua aia verde și flori de iasomie. O va lăsa să vorbească singură, să
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-njugă toamna-n fulgii care cad, ca reci sentințe peste ruginiul troian de frunze, așteptând candriul vânt să le-ascundă sub obrazul smead al cergii de ninsoare împletite, un repetabil giulgiu peste seve sleite, sub un orbitor aieve, tronând peste destine împlinite. Același ritual de-ncoronare, alb miruind frunzișul ce se pierde murind spre a renaște-n noul verde, veșmânt de primăvară-n sărbătoare. *** Ciclul "Poezia necuvintelor" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Se
SE-NJUGĂ TOAMNA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369916_a_371245]
-
Acasa > Strofe > Amintire > TOAMNA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA În păr cu frunze ruginii Și cu petale ofilite, În haine lungi, portocalii Și cu puterile sleite, Mânată de un vânt nebun, Ciudata toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă pe cărare, Apropiați ca mamă - fiu, Uimiți de stele căzătoare ! Emoționant a
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369961_a_371290]
-
cerului senin în ritmul bâzâitului monoton de freză stomatologică ce-mi invadează cu insistența discursului electoral străfundurile creierului iritându-mă amețindu-mă și totuși vocea ei persuasivă care-mi promite că îmi va permite să mai mușc o dată din zgârciul sleit al feliei de viață îmi colorează dintr-o dată dimineața în splendida nuanță rozalie a speranței. Referință Bibliografică: ROZ / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate
ROZ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362668_a_363997]
-
Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vei fi acolo... Cu pași înfrigurați și lacrimi în priviri Pășesc peste regrete și peste amintiri... Prea mult am rătăcit prin noapte și dureri Cu inima sleită și fără de puteri Dar astăzi voi căuta al dragostei izvor Și aripi voi întinde ca pasărea în zbor, Voi șterge orice umbră de lacrimi sau suspin Și voi căuta în suflet al cerului senin... Iar tu vei fi acolo...ascuns
POEMELE IUBIRII 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353429_a_354758]
-
ține aprinși licuricii spre casă, seninul, eșarfă legată de glezna oricărei risipe, lumina-n priviri ancorată și zboru-ncordat în aripe. Și astăzi mi-e sete de tine, o sete flămândă, cumplită ce scoate tot dorul din mine, fântână, de lacrimi sleită. De când îmi ești vară și sete e-o pace în mine, ciudată și fac prin văzduh piruete iar toamna mi-e-n urmă, uitată... Referință Bibliografică: Gând însorit / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1631, Anul V, 19 iunie 2015
GÂND ÎNSORIT de AURA POPA în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352942_a_354271]
-
fântânii’’ mă atenționează grijulia mea mama.La noi, de când eram mic copil, s-a servit micul dejun, la ore matinale. Și nu cu ceaiuri și sendvișuri frugale, ci cu mâncare consistentă, gătită, si o cană de apă proaspătă din fântână sleita la timp, ‘’că e cea mai sănătoasă’’ . Câteodată taticu mai trage cate-o țuică,înainte de masă :’’ Ai, fă, ce zici îmi dai o țuică? Să-mi facă pofta de mâncare...’’. De parca așa n-ar avea pofta de mâncare! Mănâncă de
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
se ducă-n vânt cei 75 de ani pe care i-a avut. Prietenul său Neguț îl oprește: - Recunoști că toată viața ta ai iubit-o numai și numai pe Corina? - DA! A strigat cu toată convingerea din puterile-i sleite. Toată lumea a aplaudat de emoție. Ca în fața unui legământ profan, dar de o intensitate incomensurabilă. La început de decembrie, aveam un curs de Lingvistică la anul I. Amfiteatrul plin. Îmi sună telefonul. Îl închid instinctiv. Sună din nou. Îl închid
EMIL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347217_a_348546]
-
ca o piatră trecutul izgonit;/ vin amintiri din vreme și calde ca un soare,/ vin să-mi aducă liniști din Templu zăvorât./ În „cușca”unei dube ce duce viața mea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri.../ puterile-mi sleite de așteptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoțească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbușită mă ține pironit,/ stau nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
de a avut vreodată. Poate. Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi și neajutorați Aici, nu! Moartea n-are dileme: Îi urăște pe toți deopotrivă, De speculații n-are vreme, Nu pune întrebări, n-o interesează de ești puternic Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăiești, Niscai lucruri bune să făurești, De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi, De ai păcătuit ori ești neprihănit, Nimic n-o privește; E dură, căpoasă și feroce, Neiertătoare, rea și dușmănoasă
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]
-
Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru Paradisul Muzicii Sferelor Celeste.” ( ... ) „Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va fi nevoit să se
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL/NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. ----------------------------------------------------- [1] 1- EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010); 2 - EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011); 3
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie mai acătării, până ce nu apucă calea prăbușirii iremediabile - cumva întârziat (și)de o pritoceală etimologică sui generis, inadecvată fără doar și poate, dar
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O ultima dorință, o îndrept spre... Ceruri Sfârșitul, să aștepte! Viața-mi s-o trăiesc! De-ar trebui, aș da și-un ultim strop de sânge, Din inima-mi sleita, Pieirea... să gonesc! Văd cameră sterilă; albu-i mă-nfioară. Privirea-mi este goală, inima îmi plânge. C-o ultimă-ncercare îmi întorc din... Zare Sufletul bolnav ce durerea-l frânge. Întoarce-te la mine, nu ma părăsi! Trupu-mi fără ține, este
CE MICĂ E DUREREA, CÂND VIAȚA ÎMI ZÂMBEȘTE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342678_a_344007]
-
cupele-alămite Din care sorb când îi mângâie luna. Indiferenți, în jilțuri aurite Sfidează un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n suflet, disperare Cozi la speranțe spulberate-n vânt Biserici înțesate și strigăte-n altare Cât mai răbda-vom pe acest pământ Atâta umilință și-a lor nerușinare? VOCILE STRĂBUNE DIN CETATEA BOLOGA Sus, în deal, lângă Cetate
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]