193 matches
-
înlăuntrul fenomenelor, mereu înlăuntrul fenomenelor”, pentru ca “<sinele> să încerce din <sine> Vă iasă”, ca o “nezburată aripă”. și cum viața (o spune tot Nichita) este o „aventură a luminii”, merită această proiecție din faza de embrion, de nucleu primordial întru slobozenie, reflecție a ceea ce se poate vizualiza prin vitraliile generoase ale pântecului matern (înțelegând, geneza), iar, în final, conștientizarea acestui frumos recurs, triumf al cunoașterii de sine prin sine. Câtă frumusețe, câtă venerație, într-acest: „Pă aplec peste fântâna nașterii mele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Douăsprezece cântece înaintea nașterii înnobilează triada, precum o „cină de taină” a unei proiecții ambițioase, în douăsprezece „cântece” întru triumful seminței de foc ce va să fie în confruntarea cu sinele. Douăsprezece trepte zvâcnind întru luciditate. Odiseea unei evoluții întru slobozenie, întru lumină, precum o „fructificare” „în numele zborului” (Nichita Stănescu). Din prolog reiese accepția eului de-a se confrunta cu viața care nu este altăceva decât o aventură înflorind și înfruntând moartea cea liberatoare („Noi nu ne scriem viața, ci ne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Cine-s eu? O biată fată, ostatica lui Vodă Ștefan în Cetatea Sucevei... Nu, Voichiță, nu! protestează Alexandru târându-se la picioarele ei. Ești fiica Radului Vodă, Domnul Țării Românești! Maria va cere Domnului pentru fratele ei să-ți dea slobozenia. Îmi voi lega inelul de al tău... Și ne vom încununa fericiți stăpânitori ai mării... Că eu, Voichițo, țintesc mai departe, mult mai departe decât a fi doar un modest principe al Mangopului! Voichița mângâie cu piciorul gol spinarea câinelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domn! izbucnește revoltat. O Basarabă! Nepoata Marelui Mircea cel Bătrân! De doi ani, Vodă o ține prizonieră, împreună cu Doamna Despina, în latura de miazăzi a Cetății! E posibil aceasta?! De aceea am și luat-o pe lângă mine... Să-i dea slobozenia! Vorbește-i! Doamnă, o imploră Voichița cu lacrimi în ochi, vă rog!... O să-l rog... Dar, știu eu? clatină din cap a îndoială. Sunteți prinse de război: soața și fiica lui Radu cel Frumos, vrăjmașul de moarte al lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țării, cuvântă Maria cu iritare reținută în glas. Dacă Măria ta nu îngăduie însă... De ce să nu îngădui? Prea bine, Doamnă. Prea bine... Dar de ce "ostatice"? Să nu mai aud cuvântul aista! Te roagă... te rog și eu, dă-le slobozenia! Să plece! Să ... Și eu te rog, intervine și Țamblac. Voichița se prăvale la picioarele Domnului, dă să-i ude mâna cu buzele sărate de lacrimi și suspină: Mă... Măria ta... Slo... slobozenia... Ștefan o ridică și zâmbește din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
roagă... te rog și eu, dă-le slobozenia! Să plece! Să ... Și eu te rog, intervine și Țamblac. Voichița se prăvale la picioarele Domnului, dă să-i ude mâna cu buzele sărate de lacrimi și suspină: Mă... Măria ta... Slo... slobozenia... Ștefan o ridică și zâmbește din nou: Păsărica vrea să zboare? Oare se simte în robie la Curtea lui Ștefan Vodă? Dat-am poruncă să fiți cinstite ca oaspeții noștri cei mai de seamă. Călcat-a careva porunca?! E vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se înrudesc și cu Mahomed, și cu Alexandru Machedon... și... și nu m-ar mira să fim niscaiva rubedenii și cu neamul Paleologilor... Chiar așa, nepoțică dragă, îi întoarce Ștefan ironia. Ne-am regăsit după 6983 de ani... Voichițo, în privința "slobozeniei", spune apoi întorcându-se spre ea după câteva clipe de gândire, dac-ar fi după mine, ai putea pleca. Dar unde să te duci? Mai ai casă? Mai ai țară? Și-apoi, odraslele de domn nu o dată au înfundat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ați observat? întreabă el. S-au întors rândunelele la cuiburile lor din turnul Nebuise... Odată cu păsările călătoare, vin și turcii, spune și zâmbetul se transformă în încruntare. Turcii!... Turcii!... Mereu turcii!... oftează el și se întoarce spre Maria. Au plecat?... "Slobozenia"?... Unde să se ducă? Ea nu știe ce cere... Știai că "Frumosul Radu", la tinerețile lui, a fost "cadâna favorită" a sultanului? Știam. Era pribeag, ostatic, zălog de domnie la Înalta Poartă, tânăr, singur, părăsit, sub puterea Sultanului... "Poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă. Să te alung? De ce?! Și... și, mă rog, unde pohtește Domnița Maria Voichița să plece? Voichița își șterge obrajii cu palmele, bolborosește: A... alungă-mă... Eu... eu n-am putere să... să plec... De ce să pleci? Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mironosiță! L-ai prins în mrejele tale, munteanco! I-ai făcut farmece! Om bătrân! Și-a pierdut mințile! Prea bine știe Măria ta, spune Voichița și se ridică, recâștigându-și demnitatea, am voit să plec... Nu o dată mi-am cerut slobozenia. Am luptat cu mine... E... e mai presus de puterile mele... Îți faci iluzii că "te iubește"! izbucnește Maria într-un râs isteric, batjocoritor. Nu pe tine te iubește! Nu pe tine! Pe cealaltă! Pe aia cu care a zămislit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i ești încă, o să-i fii, zâmbește Maria, mângâindu-se cu gândul. N-ai grijă... Ca pe-o otreapă... Otreapă... Voichița, sumețindu-se, cu mândrie: De altfel, Măria ta să fie în pace. Mâine, în zori, plec! Plec! Departe! Am cerut slobozenia! M-a alungat chiar! Te-a alungat?! Foarte bine! Asta meriți! Să pleci! Să pleci! Foarte bine! Pleacă! Departe! Cât mai departe! Și să nu te mai întorci! Să fie liniștită Mărita Doamnă... Departe... Și pentru totdeauna... Cer încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimeni să ia cuvânt, numai frământă căciulile mormăind... Ștefan se încruntă, asprește glasul, repetă: Vă ascult!! Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răsuflet de ușurare, trece prin țărănime. Ștefan continuă: Unde-am ajunge, dacă oricine și-ar permite obrăznicia... Ajung și cinci! lasă el mai ieftin. Să ia aminte cum vorbește "Măritului Domn", spune apoi cu o nuanță de autoironie. Cu... cu "slobozenia", cum rămâne? întreabă Tăutu. Ștefan pare foarte mirat de întrebare: Păi... am spus doar! Nu! Nu se poate!... Un vuiet ca un mormăit disperat, străbate țărănimea... Ștefan tușește, își șterge cu palma fruntea brobonită de sudoare, vorbește rar, cu patimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tale, până la moarte să luptăm! Jurăm!! Jurăm!! strigă țăranii în cor. Ștefan tace. O sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Nu, Măria ta! strigă Șendrea. Să nu te-ncrezi! De pleacă ei... Cu cine om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna osânda! Vă slobozesc pentru două săptămâni ca să vă cercetați vetrele! Jurați că vă întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu știu dacă... nu se știe... Voichița, lipită de zid, cu ochii plecați, abia îndrăznește, în șoaptă, cu o voce spartă, hotărâtă totuși: Eu știu! Eu sunt aceea care va pleca! Am cerut Măriei tale... am cerut să-mi dea slobozenia... Eu... eu sunt aceea care va pleca, spune ea cu o voce stranie, cu capul plecat, în șoaptă. Departe... Pentru totdeauna, adaugă și înalță ochii, împreunează mâinile a rugăciune. O rog pe buna Doamnă să mă ierte... Nu, Domniță, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochii să-i ridice... Ștefan tulburat, răvășit, se oprește la fereastră. La orizont, dincolo de coline, o geană de lumină: mijesc zorile... Tăcere... Într-un târziu, vocea lui Ștefan, răgușită, obosită, privind departe, departe, șoptește: Voichițo... Mi-ai... mi-ai cerut slobozenia... Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea să întoarcă ochii. Într-o zi, poate, ne vom afla și noi odihna... Maria, în lumina tremurătoare a lumânărilor, privește fascinată reflexele rubinii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
costum și conduita socială, chiar dacă nu univocă și nici ca relație de la cauză la efect. Felul de a gândi al secolului XIX acordă însă variantei „fiziologice“ tăria locului comun, a unei convingeri extrem de răspândite. A. Russo consideră că „șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul“. D. Ralet crede și el că înlocuirea ișlicului cu pălăria a ușurat „fluturările gândului“. S-ar părea că o națiune își schimbă caracterul odată cu costumul, presupune Marie Boucher (o franțuzoaică stabilită în Moldova); „oricum
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a vremei sale întru cultivarea ei. Și chiar de n ar avea încă nimică bun, tot ar trebui s-o ocrotească ca să producă macar în viitor. Geniul se află în toate națiile și în tot pământul, are trebuință numai de slobozenie, ocrotire și prilejuri ca să se arate.“ (D.A. Demidoff în Moldavia, în Dacia literară, 1840) Același Kogălniceanu, editând mai apoi Propășirea, îi scria lui Ion Ghica la 22 august 1844: „Trimite-mi articole și cât mai repede, căci am rămas complet
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Roma)”. Interpretând cuvântul folosit de Ovidiu în versurile: „Ghieții țineau într-o vreme, acum Flaccus ține Râpa scump-a Dunării, el singur cu sine” (în traducerea lui Miron Costin), Cantemir consideră că poetul latin a folosit aici pe flaccus „din slobozenie poeticească, decât din trebuința adevărului”, vrând să arate că singularul pentru plural poate însemna că este vorba de un nume etnic și nu de o persoană. Acest lucru rezultă limpede din traducerea lui Eusebiu Camilar: „Când comandase Flaccus aicea la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în 2 februarie, adică la 40 de zile după naștere. La acest termen, orice femeie care a născut trebuie să meargă la biserică sau să cheme preotul acasă ca să-i citească slujba de molitvă și să primească în acest fel slobozenia sau dezlegarea, intrând astfel în rândul celorlalte femei, având dreptul să facă treburi ce-i fuseseră interzise până acuma. În acest timp nănașii, cum li se spune pe la noi celor ce i-au cununat cândva pe părinții pruncului, se îngrijesc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
învățătură", iar "cei ce se socotesc că au săvârșit învățătura" trebuiau să dea un examen cu Vlahovici. Dacă erau găsiți "vrednici de preoție", urma să li se elibereze fiecăruia câte un atestat. Pe baza acestuia, Consistoriul cerea autorităților Guberniului Galiției "slobozenie ca să se sfințească aceia cu darul preoției"142. Cei care doreau să urmeze școala clericală trebuiau să fie absolvenți, cu atestat, ai școlii normale 143. Acest seminar ce a funcționat la Suceava până în anul 1790, când a fost transferat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
maselor din această provincie de graniță a monarhiei. În general, mesajele transmise de Administrația districtuală prin intermediul circularelor Episcopiei Bucovinei îndemnau pe "poporeni" să nu dea ascultare acelor care ar căuta "a ridica pe locuitori spre tulburare" și ar vorbi de "slobozenie și de sminteală din toate datoriile și dăjdiile stăpânești" 141. Or aceasta reprezenta un îndemn la încălcarea principiului tradiției și al legitimității pe care autoritatea ecleziastică și cea laică le apărau cu strășnicie, în spiritul conservatorismului politic austriac, parte integrantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de frică am fugit”. În 1847, locuitorii satului Boțești (ținutul Fălciu) s-au revoltat împotriva arendașului și au refuzat să-i are pământul, ceea ce a determinat o nouă reclamație către autorități, la 24 noiembrie 1847: „luând o obraznică îndrăzneală și slobozenie, calcă peste legiuitele lor datorii ... și nu se supun cătră nici una din acele”. Nesupunerea țăranilor aduce mare supărare arendașului: „lasând locurile de arătură s-au apucat de arat pe a unele și pe unde le tună în cap fără să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor... oastea română - se arăta în Manifest - nu dorește altceva decât ca, prin rânduiala și liniștea ce aduce, să vă dea putința să vă statorniciți și să vă desăvârșiți autonomia și slobozeniile voastre, precum veți hotărî voi singuri...”. Refuzul Guvernului român de a accepta “pacea” dictată de Centrali, anihilarea tentativei de lovitură de stat de la Iași, înlăturarea pericolului ocupării Basarabiei de armata roșie și de sugrumare a procesului de auto-determinare început la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]