1,355 matches
-
bălăngănea un cordon unduitor. S-a apropiat de omul din Dudești, care îl privea ca si cum n-ar mai fi fost nimeni în toată piața. O briză leneșa i-a umflat părul că un lan răscopt, iar mâna lui osoasă a slobozit pe genunchii turistului o carte cu foi de matase. Nici n-a mai apucat să-l privească pe mesagerul topit în lumina de amiază, rămânând cu ochii pironiți pe darul neașteptat. Era o carte nu mai mare de-o palmă
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
buzunar virtual, trăia un scriitor tânăr și foarte talentat. El voia să scrie un roman de succes. Și cum în anul ăla se purtau cărțile despre homosexuali, s-a și aruncat pe subiect. Cartea a primit premii, iar criticii au slobozit cerneala în spume. Dar succesul lui n-a fost de durată. Astăzi, la doi ani, iată că alt subiect e în modă. Și alți scriitori la fel de talentați au trecut în prim-plan. Și nu este vorba doar despre cărți. Și
Tema comunismului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8413_a_9738]
-
îți înmoi un deget în aghiazmă, îl bagi în gura țevii și, ținîndu-l acolo, întorci arma și bați în pămînt cu patul de trei ori. De cîte ori bați chemi: "Samoilă! Samoilă! Samoilă!" Apoi ridici arma drept în sus și slobozi focul. Asta se face într-o vineri noaptea. Amos mai și boscorodea vreun descîntec, de care însă Toma nu-și mai aducea aminte." (Ibid.) "Samoilă", putem deduce, ar fi numele unui diavol, specializat în deteriorarea puștilor de vînătoare. Alții, implicați
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
vede lumina, începe a morăi și a se trage îndărăpt; omul îl urmează pîn' în fund și pînă să apropie lîngă el. Dobitocul înspăimîntat să ridică după obicei în două picioare; atuncea viteazul muntean, răzămînd arma în peptul lui, o sloboade, lumînarea se stinge și ursul, rănit de moarte, năvălește afară, trecînd peste omul ce se lățește la pămînt. Vînătorul iasă după el și îl găsește căzut. Această vînătoare a făcut-o poate de cincizeci ori pînă acum. Noi întrebăm acum
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
ferestre cu perdele verzi. Din trăsură se coborî un tânăr elegant coconaș, a cărui costum era după moda curții. El purta un antereu de suvaia alb, era încins cu un șal roș cu flori, din care o poală i se slobozea pe coapsa stângă,iar capitele, alcătuind un fiong dinainte,cădeau apoi peste papucii lui cei galbeni. Pe sub giubeaua de pambriu albastru blănită cu samur purta una dintr-acele scurte cațaveici, numită fermenele, broderia căria cu fir și cu tertel îi
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
pasaj din Isaia în care era scris, profetic: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați.” și, prin comentariile aduse, i-a surprins pe coreligionarii săi: „Și toți îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui și ziceau: Nu este oare Acesta fiul lui Iosif?” (Luca 4, 22
Întâmpinarea Domnului: Despre viaţa de copil a lui Iisus, copilul Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/70711_a_72036]
-
pasărea de fier pe pistă. Compania dezminte oficial, eroina poveștii neagă și ea, la fel și colegii ei. Singura care iese ca găina pe grămadă, în apărarea sclavului, e mezina prezidențială, care e ea însăși europarlamentar și, din puținătatea cuvintelor, slobozește o mitocănie pe twitter. Minciuna evidentă e demontată scurt și cu informații oficiale. Într-un final, Evenimentul zilei admite, cu jumătate de gură, că a comis-o, dar o arde pe controversă. Deci lipsa de transparență a Tarom e de
Victor Ciutacu: "Tarom, de vină că Mircea Marian e bou" () [Corola-journal/Journalistic/80852_a_82177]
-
reiese de altfel dintr-o scrisoare pe care cel de-al doilea i-o trimite celui dintîi: "Am citit cu atenție recenzia ta despre Ťmetodať lui Marin Ștefănescu și te felicit călduros pentru strașnicul duș rece pe care l-ai slobozit în capul celui mai confuz și mai umflat Tartuffe al învățămîntului nostru superior. Nu cred că săpuneala pe care i-ai dat-o îl va dezmetici; îi vor urma și alte puneri la punct și la loc, și tot nu
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
arrive / dans ce monde extreme et douloureux? / Et pourquoi mes reves, au bord de cette mer, / me déchirent-ils la bouche de leur mors? / Paroi brulée par des géraniums: / mon souvenir passé a la chaux. Pe muchia albă a zidului, Dumnezeu / sloboade în pace un popor de greieri / orbiți de luna plină și de vânt. / Un plânset lung, mediteranean / țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
venind în fața mea. Unul s-a îndoit de șale, a pescuit tăblița cu porunca regelui și și-a vârât- o la brâu; celălalt m-a prins de braț, căutând să mă tragă sus în picioare. Am auzit cum brațul îmi sloboade un zgomot aspru, de parcă se frângeau oasele și mușchii de pe el. Am scos un strigăt ascuțit. Dracul care-și îndesase tăblița la brâu i-a dat un brânci celui care mă prinsese de braț, zicându-i pe tonul celui bătrân
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Picioarele-i rămaseră agățate pe creasta bombată, mâna stângă și cotul într-o încordare supraomenească sprijinite-n streașina vagonului. Fața spânzurată-n gol. Cu dreapta, ținând ștanga cu mânerul în jos, căuta să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
muzică dulce o purta. O bucurie cum nu mai cunoscuse. Totul în ea înflorea și tresălta în beția ușoară. Totul o ademenea și-o împingea înainte. Neliniștită, nervoasă,cu mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răspunderea lor, corespondența particularilor, numai dacă voiau. În Moldova, administrația poștelor purta denumirea de ,,Casa menzilurilor”. Clauza referitoare la transportul scrisorilor particulare prevedea: "Cât însă pentru particularnicele scrisori, dacă antreprenorii vor voi a se însărcina cu purtarea lor, vor fi slobozi a primi și plată, după pilda plății la poșta nemțească, rămânând siguranța purtării lor, pe a lor răspundere". În această privință, prevederile contractului încheiat la 1 ianuarie 1834 erau asemănătoare. Se putea transporta scrisori și bani de la particulari, antreprenorii fixând
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Unde, mă, șobolanilor, nu s-aude? interveni cu glas aspru domnul Nicanor. Lasă copiii mai încet, zise cu aceeași voce blîndă străinul. Nu vezi cît îs de speriați?... Ce aveți, puștilor, de nu vreți să scoateți o vorbă? Și străinul slobozi un hohot de rîs care umplu toată camera. Se ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un deget în sus, pentru a-și da mai multă importanță: eu zic să nu mai strînim iar tot satul. Mai chemăm încă cel mult doi-trei, în care să avem bază, nu niște momîi... ca Nuțu lui Răstoacă sau... Virgil slobozi un hohot nestăvilit de rîs cînd auzi de Nuțu lui Răstoacă, pentru că Nuțu ăsta era un fel de povară grasă, veșnic transpirat, rîzînd aproape tot timpul și c-o poftă de mîncare cum nu s-a mai pomenit. De felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tacă? Ridică brațele în sus și strigă cu glasul gîtuit de emoție: E for-for-formidabil, zău! Imediat după aceea însă, deși în șoaptă și adresîndu-se mai mult către Virgil, vocea Ilincăi fu auzită aproape de toți: E pîr-pîr-pîrmidabil! Tomiță fu primul care slobozi un hohot de rîs ca un strigăt de cucuvaie. Apoi se dezlănțuiră și ceilalți, inclusiv Nuțu, care nu-și prea dădea bine seama de cine se rîde. Cîteva clipe, rîsul tuturor avu un efect miraculos. Fiecare deveni altul; mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Melania nu găsea de cuviință să-i răspundă. Îi trântea ușa în nas, așa cum faci cu imbecilii care nu înțeleg lucruri dintre cele mai simple. Lucru dintre cele mai simple era, desigur, faptul că unul ca Pușkin, bunăoară, nu te slobozește cu una, cu două odată ce a pus laba pe tine. Și apoi, să fie clar, nu putea în prezența maestrului, posesor al unui inefabil surâs exotic, să se scuze idiot cu „să vedeți, domnule Pușkin, oi fi dumneata mare om
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Iași... Nici un negustor român!... Nici unul! EFIMIȚA: Spui drept? LEONIDA (în delir): Nici unul! La Primărie... la prefectură... la catindrală. (delir) Precum la 21....la 48, la 34, la 54, la 64, 74...după lupte seculare...47 de ani... multi si puțini... Sloboade! EFIMIȚA (contariată și indignată): Pardon? LEONIDA: Pe robul tău... (are vedenii) Galibardi... Nemuritorul Gambetta... Pestalozzi... Biela... Matei! EFIMIȚA: Iar? LEONIDA: Frate...Vremea vorbelor a trecut... EFIMIȚA: Parol!? LEONIDA: Pozitiv! Știi s-o scoți? Scoate-mi-o! EFIMIȚA: Știi cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tajul? în seara aia începuse să ne citească cum el și Tanti Justina, numiți în carte Yakul și Hâca, au făcut istoria lumii. Capitolul întâi începea așa: Când lotrul Nebunelea, zis Yakul, zări niște mogâldețe venind pe drumul Fălticenilor, odată slobozi de Yakul Hâca Mozol Aurel Vlaicu Neființă Avion la oblânc pe piticul Ghencea, care-i era șerb, și-l trimise într-un suflet să culeagă niscai bureți, câtă vreme dumnealui Nebunelea se va răfui cu neferii. — Ia aminte, cobure! îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Lucreția n-am scos-o?! Tică ia și el un gât din sticla de vodcă. Se scarpină după ureche și trage cu ochiul către stufărișul care foșnește într-o limbă necunoscută, trimițând murmure către cei doi. Vezi să nu te slobozești pe tine, Baroane. Că te dai curajos când vin fufele alea două ca să le duci la tavernă, pe banii mei. Hop și-așa, uite cărășelul, Baroane, pescar cu diplomă, aici te-am luat... Hai să-ți mai zic cu mama
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Întârziată se mai auzea.Câinii stăteau În cozi privindu-l drept În ochii, ascultându-i cântecul și oftatul. Curând avea Sâmpetru să afle răspunsurile la toate nedumeririle lui.Căci Îl află pe Dumnezeu.I se Închină.Îi Încredință viața, sufletul.Slobozi oile, caprele și măgarii, le vorbi blând, lăsă stâna pustie.Vorbi cu fiecare dintre câini În parte, Îi Îmbrățișă, strângându-le grumazul, le Împărți și ultima bucată de pâine.Se despărțeau.Câinii au Înțeles ce se Întâmplă: se despărțeau.Câinii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
amândoi? Vezi bine, ciclopul auzise că omul Îl Încalecase pe Pegas. -Eu zic că cel mai cuminte ar fi să ne facem frați de cruce, sp rămânem prieteni toata viața și să ne lasăm ochii acolo unde sunt. Baiatul zeului slobozi un țipăt de bucurie când văzu ce jucarie inteligentă are. Totuși, vru să vadă ce va face omul În preajma unui centaur.Cum Îl simți centaurul prin preajmă, se și repezi asupra omului, care abia reuși să se ferească. -Frumoasă săritură
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ferit de rele și l-au Învățat să-i respecte pe oameni și să nu uite că pe lumea asta există un Dumnezeu. Cu toate acestea, Sânt-Ilie crescuse făcând multe rele, umplânduși sufletul cu păcate mai mari ori mai mărunte.Slobozea câte o vită din pripon și o mâna câtre un lan verde, răsturna gardul vreunui sătean, fugărea copii cu jordia și câte și mai câte nu făcea. Tatăl lui, om bătrân și cumpătat, mereu Îl dojenea să se liniștească, deacum
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și se face furtuna. Dacă experiența exilului i-a folosit la ceva, naratorului ea îl face să scrie această frază tulburătoare, unică în literatura noastră. Chinuit de dorul țării, hatmanul suferă până în ziua când însuși țarul Petru cel Mare îl slobozește cu mărinimie, spunându-i lui Dimitrie: Dacă nu va să șadză, volnic să fie. Dumnezeu să-i agiute să margă unde i-i voia... O astfel de generozitate numai la marii seniori se întâlnește. Cantemir însă i se opunea. Poate
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
iar pe a Linei Ciobanu - fostă ministră a Industriei Ușoare - la un flecușteț de cincisprezece milioane. Asta într-o țară în care nivelul pensiilor muncitorești e tot în jurul sutei și cincizeci de euro. Aici trebuie căutate semnificațiile salvelor de pușcă slobozite la mormântul lui Ion Dincă "Te leagă". Dacă nu se iau măsuri drastice, vom ajunge, tot mai mulți dintre noi, să regretăm că ne-am pierdut energia și timpul pentru a vorbi despre necesitatea de a fi europeni. Din ce
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]