623 matches
-
pași pierduți în anotimp Undeva în grosul nopții bocăne a deslușire S-au stârnit războaie grele între zeii ce-n Olimp Un străin zărit-au pașnic ce venea spre nemurire. Adieri înmărmurite nu mai cad prin frunze moarte Stele înghețate sloiuri țintuite par pe veci Luna ce-a privit dezastrul a fugit așa departe Încât nu mai simte pulsul astrelor pustii și reci. Manuscrise scrise-n grabă au căzut din trupu-i mort Călătorului ce ochii țintuiește în eter Însă cerul nu
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Moartea_calatorului_ioan_grosaru.html [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
putrezite-n zbor: și-au supt într-înșii muguri - euforie cum sugi măsele-n care carii dor de plictiseală - câte un strigoi mai mută un decor spre nevăzut: dar - zău - nu merită crezut totul în lume-i să te păstrezi sloi! ...e-atâta plictiseală-n hardughie: nu-i mai plătesc lui Dumnezeu - chirie! TEATRUL LUMII e comedie: doamne cu regi se taie trebui' s-azvârli - din oameni - totul sânge; păpușa blestemată - proasta - plânge: rămâne-n scenă numai vâlvătaie! cu butoniera-n
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Contradictii_de_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
Dimineața era rouă, iar la prânz ardea soarele. Veneau ploi, furtuni, te uda din cap până-n picioare, umblai restul zilei cu hainele ude. Mai sufla uneori și câte un vânt rece, mai ales după furtună sau ploaie. Mâinile se făceau sloi de la strâns recolta prin roua rece din iarbă, te stropeau crengile ude din tufiș. Iar după ce umpleai ochi căldarea cu zmeură, trebuia s-o duci până la centrul de colectare, care era câteodată și la zece kilometri. La centrul de colectare
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Zmeurarii_viorel_darie_1387527973.html [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
Să îndulcim cu-n vers amarul, Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm, Din vise să-mblânzim coșmarul Și-apoi, cu stele, să brăzdăm Iubirea-n cea mai pură formă, Iubirea-n haine de smarald, Cea care viața îți transformă Din sloi de gheață-n suflet cald. Să investim în banca vieții Un sentiment nou apărut, Ne dăruit publicității, Născut numai dintr-un sărut, Pe care n-ai cum să-l ascunzi, Pe chipuri să stea încrustat, Fără vreun credit sau dobânzi
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Taramul_unde_piere_plansul.html [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului. Voi fi amanta acestei zile Și îmi voi alege iubitul zilei noi, Am pregătit o noapte lungă cât o viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică, deoarece acesta nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. Albastră-i durerea de neputință, Albastru-i
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/liliana_boian_terziu_1447076586.html [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
la vatră tinerețea timpului puțin rămas, dar nu pierdut. PLĂPÂNDA PLOAIE Plăpânda ploaie îmi cere-adăpost când fuge de propria-i răceală. La mine în palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din lupi alergând prin pustiuri. Mă cheamă prin ierburi s-ațâț foc de dor, când haita șireată-și dispută amurg de poveste. ENIGMATICA MARE Ascult ... și parcă tot ce-a trebuit să fie
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_jinga_hetrea_creang_cornelia_jinga_hetrea_1383294695.html [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
rușine! Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și ciripesc de tremur ca să scape. În urmă vine seara. Ziua trece. Fatalitatea albă înnoptează. Fântâna-și face sloiuri apa rece Sub geruri însăși viața-agonizează. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: E răstignită chiciura pe brazi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420526007.html [Corola-blog/BlogPost/352216_a_353545]
-
fecioară. Ea la rându-i îl cuprinse plină de grație cu palmele pe după gât. Își apropiară chipurile și buzele lor se atinseră. La început, avură o senzație plăcută de căldură și dulceață. Deodată Narcisa simți pe buze ceva asemănător unui sloi de gheață, urmat apoi de un gust amar ca fierea. Își ridică privirea și dintr-un tufiș aflat în spatele bărbatului, o fixară doi ochi de jăratic. Tresări, țipă speriată și căzu între flori. Prințul se aplecă ca s-o ajute
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1424253332.html [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
fermecați aștrii cu străluciri intermitente purtați de sentimentele romantice ale iubirii. Franz îi cuprinse cu palmele mijlocul și o îmbrățișă pătimaș. Ea se lăsă lin în voia lui și închise ochii, în timp ce buzele întredeschise așteaptau sărutul cavalerului. Deodată însă un sloi de gheață i se prelinse pe coloana vertebrală. Tresări surprinsă și văzu chipul prințului ca al unei statui de marmură, rece și neclintit. Sări în picioare gata s-o ia la fugă pe aleile cu arbuști și flori. Prințul Franz
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1424253332.html [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului fă-mă doamne fir de apă să mă preling pe pământ, fă-mă lacrimă sub pleoapă, și pe buze - cuvânt, fă-mă doamne nor de ceață să plutesc pe albastrul cer, sau mă fă un sloi de gheață, la porți nalte, un ienicer, fă-mă doamne vânt de noapte să bat diminețile, fă-mă murmur de șoapte să-mi cânt tinerețile, fă-mă doamne dacă poți, fă-mă șipot de izvor, fă-mă arcadă la porți
FĂ-MĂ DOAMNE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1486288703.html [Corola-blog/BlogPost/377334_a_378663]
-
apa mării, m-am cufundat, deodată, simțindu-i gustul sărat, înmiit mai dulce-i al tau sărut, de azi, de altădat`, ce l-aș lua cu mine, pește țări și mari, ape ce curg necontenit și ... lacuri adânci, reci, ca sloiuri de gheață, topite de inima ta. M-aș cuibări, mereu și eu, acolo, lângă ea, să-mi fie cald și bine, dar n-o pot lua și eu, n-am cum, să rămân, că-s mereu pe drum, uneori, umblu
ÎNDEPĂRTATE TRISTEȚI de COSTI POP în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1481754889.html [Corola-blog/BlogPost/381340_a_382669]
-
noi l-umplem cu doruri, iubire și mister... ROMANTICĂ, SUPERBĂ ȘI CRUDĂ CĂTEODATĂ... Romantică, superbă și crudă câteodată, Împărtășind iluzii cu pufi de păpădie, Tu mă provoci, la rându-mi, să intru-n bătălie Dorind să-ndoi asfaltul de sub un sloi de fată. Iubirea ta, gândit-am, la fel cu-a mea să fie, Dar ce cântar măsoară iubirea cât arată? Scafandru-n sentimente, nu le descurc vreodată, Când mii de sori din lacuri nu-s cel de pe tărie. Căldura ta
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1483081041.html [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de insistențele acestor obraznice, se lăsă dusă cu ele. Oof! Când am ieșit din biroul directorului, parcă-mi căzuse un sloi de gheață pe șira spinării. Ce-mi închipuisem? Doar observasem și eu cum proceda tovul în toți acei ani. Devenisem o „alinare” pentru toate femeile părăsite de...,,monstrul ăsta”. Eu nu le-am reproșam nimic celor căzute-n dizgrație, de
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485170947.html [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
o bântuie cu nerușinare. Străină, voluptoasa, știe să se gudure, să i se culcușească pe sub piele, să o acapareze. Fierbe sângele ei în arterele, pe care Mărțina Herseni și le credea a fi fost demult sclerozate. Sigur nu mai este sloiul de gheață, frigida de care au fugit cei câțiva amanți, masculii pe care i-a pripășit în casă și patul ei pentru o noapte. Până azi nu a dat doi bani pentru dragoste. Acum, brusc, iubirea i-a pus gheara
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
pentru-a putea pricepe Cum vine iarna, plină de zăpadă, Cum norii vor, din nou, pe noi, să cadă, Cum e ninsoarea și de unde-ncepe. Devine toamna, repede, corvoadă, Când gerul se zorește să ne-nțepe Cu țurțuri și cu sloiuri, cu-alte țepe, Mereu e pus pe ceartă și pe sfadă. Iar anotimpul vine-n mare grabă Și își întinde toată stăpânirea, Voința noastră este tot mai slabă, Ni se topește-ncet împotrivirea. Nimic nu spune, nici nu ne întreabă
ASEDIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1479317471.html [Corola-blog/BlogPost/365421_a_366750]
-
stele, Lumina lunii o primeam, în gândurile mele. Și visele țeseam în doi, din fire de mătase, Îndrăgostiți pluteam pe-un râu, din raze albicioase. Fluturii zburau voioși, în efemere roiuri, Și n-am crezut că voi cădea, pe înghețate sloiuri. Mă tem acum de tot ce simt și culmea, chiar de mine. Liberă aș vrea să fiu, liberă de tine. 12 februarie 2017 Referință Bibliografică: Liberă de tine / Lăcrămioara Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20
LIBERĂ DE TINE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/lacramioara_stoica_1487623217.html [Corola-blog/BlogPost/364371_a_365700]
-
porumbiță zburând spre infinit... ai împroșcat chipurile în tușe groase de cenușă presărând-o , apoi, cu gesturi moi peste visele de pe pereții camerei tale dar, zeița-fulg , zeița-cuvânt, și-a încrustat adânc în zid frumusețea neucisă de visul efemer. ÎN AȘTEPTARE... Sloiuri de gheață Topesc deșertul din mine Brațele își înalță rădăcinile Când torța nopții arde Tot ce n-ar trebui uitat. Amintirea nu trăiește în vălmășagul de amintiri terorizat, timpul s-a văzut gol în oglindă și , speriat, strigă... vulturul nu
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/magda_harabor_1455291653.html [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
mulțimea de păcate s-a săturat de atâta vânat se odihnește acum pe o piatră de hotar s-a războit destul cu sângele și-a dușmănit destul carnea s-a lăsat străpuns de săgeți stă în așteptarea îngerului... soarele topește sloiul de gheață torța naște flacăra vie - izvor de lumină în mine. TE-AM CĂUTAT Te-am căutat cu înfrigurare în locuri unde nu te-aș fi putut găsi ca să te păstrez neîntinată, te-am căutat în încrucișarea a două fulgere
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/magda_harabor_1455291653.html [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
e rău prin ce ne este bine Și binele ne strânge uneori, Când tâmplele iubirii au patine Cu tenta de-mpărțit in loc de ori. Dar nimeni nu-i răspunzător de roiuri Criogenate-n zborul lor lumesc, Când laptele spre iarbă poartă sloiuri Din ce-a-nsemnat odată, te iubesc. Referință Bibliografică: Dintr-odată / Crinu Sorin Leșe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1495, Anul V, 03 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Crinu Sorin Leșe : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DINTR-ODATĂ de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 by http://confluente.ro/Crinu_Sorin_Le%C8%99e.html [Corola-blog/BlogPost/377149_a_378478]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > UN SINGUR RÂND Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 735 din 04 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Priviri pierdute, ochii moi Plini pe afară și pe-năuntru goi. Suflet care arde în inimile sloi Nefericiți cu toții, nefericiți și noi. Închiși între eșecuri, minciuni și disperare Închiși în mintea noastră, sârmani fără scăpare Imagini negre, sumbre ne facem din nimic Și mari și grele piedici dintr-un obstacol mic. Uscată stă să cadă petala de
UN SINGUR RAND de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Un_singur_rand_angheluta_lupu_1357284672.html [Corola-blog/BlogPost/345199_a_346528]
-
caloriferele și simțeai imediat cum te trec fiori. La geamuri, zăpada forma un strat gros, cerul era vânăt de nori și eu scriam cursurile cu mănușile în mâini. Zăpadă... ce frig îmi e. Deschid apa rece și am senzația că sloiuri de gheață mi se revarsă pe mâini. M-am trezit târziu în dimineața aceasta, este imposibil să mai ajung la timp la serviciu, nici o șansă deci, să încălzesc apă pe aragaz. Îmi fac curaj și mă spăl cu apă rece
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Fierbinte_si_murdara.html [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
oprește un bărbat puternic cu o mustață mare, ochi de vultur și o față aspră. Pare un caracter ferm cu care nu este de glumit. Contele îl studiază din cap până în picioare, iar Paloș simte că se topește ca un sloi de gheață sub văpaia acelor priviri. PRINȚESA: Tată!... Adică domnule Conte... Contele îl privește fix pe tânărul a cărui privire se pironise în podea. CONTELE DRACULA: (cu voce dură) Știu, îmi prezinți ginerele! PALOȘ: (murmură ridicând o privire speriată către
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_i_sce_ion_nalbitoru_1386102075.html [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
o azvârl cu biciul pe fereastră!” În fine, baba FRIGUROASA era înfofolită cu șapte broboade peste care mai avea o căciulă cu urechi. Din broboade abia își făcea loc un nas borcănat, cu brumă la nări, iar la gură două sloiuri de gheață. Avea pe ea nouă cojoace, de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele împărăției le țesea Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor armatelor sale, de care ascultau
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
alunecă flancând-o. Cu trecerea timpului, cei mici simt apa mai rece... Devin mai înceți... Pe neștiute o capcană de sfârșeală îi trage la somn. Ursoaica pricepe și-i îndeamnă prin rugătoare strigări. Chiar se-oprește agățată de câte-un sloi și-i așteaptă... Apropierea mamei îi împuternicește, o clipă iuțesc ritmul... Dar cu vremea, mezinul dă semne că vlaga-i e dusă, abia se mai ține deasupra... E cu totul slăbit, cântărește ursoaica atunci când micuțul se-agață de blana ei
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459667175.html [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1473834943.html [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]