114 matches
-
ornată cu belșug, Credința compromisă de minciuni, Pe harnic în batjocură plătit, Fecioarele împinse la desfrâu, Dezonorat pe cel desăvârșit, Pe șchiop ținând zburdălnicia-n frâu, știința-nlănțuită de tiran, Talentul explicat de idioți, Apostrofat cel pur, ca grobian, și gardianul slugărind la hoți. Sleit de toate astea, aș pleca, Dar lumii pradă las iubirea mea. LXVIII Obrazul lui, istorie: o hartă A rozelor apuse înainte Ca pudra să urzească-o nouă artă Pe chipul mincinos; când azi morminte Se pângăresc, a
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
București". Am raportat pe cale telegrafică și prin memoriu Generalului Antonescu. [...] Am dreptul să trăiesc din meseria mea și să conduc un ziar, cu atât mai mult cu cât am urmat în viață și în carieră o linie morală, n-am slugărit la diferite persoane mai mult sau mai puțin înalte, pentru ca pe urmă să le bălăcăresc; n-am fost cules beat mort din cârciumi și n-am mâncat bătaie în grădina restaurantului "La Leul și Cârnatul" pentru faptul de a mă
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
astfel de situații? Din cauza neaprecierii sacrificiiilor pe care o femeie le face din prea multă bunătate, iubire față de familie, de către aceasta!? Si totuși, se merită astfel de sacrificii dacă în final nu sunt apreciate? Nimeni nu se naște pentru a slugări alți oameni. Eu numi cresc fetițele pentru a deveni sclavele unor “bărbați”. Doresc din tot sufletul meu de mamă, ca fetițele mele să-și trăiască viața așa cum este normal: -să se simtă iubite; -să-și trăiască copilăria cât mai frumos; -să
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
iubește copiii...” Își iubea copiii, Lavinia știa asta și i-a fost frică de dorul lui pentru ei, altfel n-ar fi suportat toată mascarada. Bunica nu a ieșit câțiva ani din casă - zicea că e bolnavă ca s-o slugărească mama -, dar luna trecută și-a pus căciulița de sobol peste conciul alb, prinzând-o cu agrafe de argint, și s-a dus la neamul ei, Cacavela, cel de ține școala de spudei, elevii lui în ale scrisului. Ce au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în timp ce bărbatu-său se ducea cu Mirela pe la vreun chef pricopsit al unor prieteni apucați pe calea adevăratei pricopseli, cu firme și marketuri, și-i dădeau și lui un os de ros ca șofer și distribuitor de marfă... Împușca francul slugărind la câte un prieten din tinerețe, cum era bunăoară Costică Cremenaru, colonelu’, coleg cândva cu Velicu la IMGB, de unde plecase-n Școala de Securitate și ajunsese ditamai colonelul, iar acum ditamai proprietarul de hotel și local de lux... Păi, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lung, cufundat în penumbră și întuneric muced, străbătut de mirosuri amestecate, de prăjeli și varză fiartă. Milică îi povestise odată că stătuse aici la un bătrân care îl luase în spațiu și-i făcuse viză de flotant, și el îl slugărise, și-l îngrijise ca pe taică-său, vreme de doi ani, până murise. Se alesese cu buletin de București și cu garsoniera asta. Stătuse în ea cu câteva femei, dintre care ultima fusese probabil aia care-l dăduse peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Războiul Stelelor și care insufla măreție. Se agăța de creier, nu mai scăpai de ea. Ți se părea că, din moment ce-o auzi, tu ești eroul, indiferent de acțiunile pe care le faci, chiar dacă aceste acțiuni înseamnă să te slugărești în fața unui client care vede fire de păr în fibrele cărnii sau o verzeală dubioasă în trupul unui castravete murat. Se cuibărea în sufletul tău alungând orice sunete inutile, cum erau cele ale radioului din pereți, iar acest lucru afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se înroșește în foc pentru a se însemna vitele. Cu alte cuvinte, președintele înfierează, în sensul originar al cuvântului, iar semnul dangalei prezidențiale rămâne bine imprimat. Așa a fost cazul cu sintagma „ziariști-tonomat“, adresată de Traian Băsescu presupușilor jurnaliști ce slugăresc diverse personalități sau partide politice. Bineînțeles că oamenii de presă nu rămân niciodată indiferenți și se reped la contraatac. Bineînțeles că, după ce președintele a aruncat cu sintagma, lumea o întoarce pe toate părțile, iar discuțiile ulterioare se întind plictisitor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
te bagă-n seamă, li se rupe-n cot de tâmpiții de felul tău care tac și-i motivează, tu nu vezi că ei profită de ideea asta cu liberalismul. Profită de ea pentru ca fraieri de felul tău să-i slugărească". Eu oftez înțelept și îi promit solemn că nu mă mai duc, că, uite, nu am cerut partidului nimic, nici măcar o repartiție pentru butelie de aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
n-am scăpat de nenorocitele de kilograme pe care le-am luat În timpul sarcinii. CÎt poți să slăbești În două luni? — Cam șase kilograme bunicele. Cu ușurință, o asigur eu. Dar trebuie să Începi să ții regim de mîine. Am slugărit la bucătărie toată după-amiaza, așa că trebuie să mănînci tot În seara asta. — OK, zîmbește ea. O să Încerc să nu mă gîndesc la bikini. — Bikini? o privesc eu Îngrozită. Glumești? N-am mai purtat bikini de cînd aveam șaisprezece ani. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și păstrătoare a identității naționale. Poate singura. Pentru că ea și numai ea ține în viață sufletul sufletului unui neam, și anume limba acestuia. De ce am spus "sinistra epocă a globalizării"? Uite de ce: "globalizarea" asta înseamnă că stăpânii la care am slugărit până acum ne cheamă, în sfârșit, la masă. Și noi ieșim bucuroși de prin magazii, de prin beciuri, de prin mizerele noastre acareturi și dăm buluc. Unde? La masă! că doar ne-au chemat și pe noi. Dăm buzna și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia lui Șerboianu, cei mai mulți dintre călugării vagabonzi fuseseră victimele nedreptăților diverșilor stareți ai mânăstirilor, chiar dacă aceștia i-au "slugărit" aproape un sfert de viață. Șerboianu acuza faptul că autoritățile cunoșteau acest lucru, însă îl ignorau în întregime 69. Asemenea luare de poziție, pe când Șerboianu nici nu împlinise 30 de ani, este demnă de remarcat, arătând, în primul rând, curajul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-ar îngîmfa, și Lina când ar auzi nu și-ar crede urechilor și ar fi încîntată de succesele Rimului, atâta e de proastă . . . N-o cred însă capabilă de rușinea de a fi geloasă. S-a deprins rău să-1 slugărească. Atâta tot! Mini ridică sprâncenele. Motivul pentru care Nory putea teroriza pe Rim îi lipsea. - Atunci? zise. - Atunci! Doctorul Rim trebuie să fie neam de cizmar neamț și eu port pantofi frumoși! râse Nory, întinzînd piciorul ei lung și foarte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ei, îi prefăcea, Mini rămânea mirată, cu fila neîntoarsă la cartea basmelor de ieri. - Da! Lenora vine la noi cu precădere și fără să mă măgulesc socot că se înțelege mai bine cu mine decât cu Lina, care o slugărește, urmă doctorul Rim. Mini simți că răbdarea-i se obosește față de disprețul neobosit cu care azi Rim copleșea pe Lina. Ar fi plecat, de nu s-ar fi apropiat sosirea chiar a Linei, pe care vrea să o vadă, o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ar întoarce acasă, dar nu știe ce-ar mai putea face cu diploma ei de inginer energetician în țară, la Suceava noastră, care nu mai are nicio întreprindere cu producție de profil industrial. Și atunci, s-a hotărât să-i slugărească în continuare pe doi bătrâni dintr-un orășel de lângă Madrid. O mai leagă de Spania și pensia de urmaș pe care o primește nepotul meu de pe urma tatălui său dispărut în acel masacru. Dar și fecioru-meu mi-a spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pământul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de‑i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cât slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ieșise la pensie, virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună ceva, fata luă farfuria cu oasele din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre mormintele egiptenilor și aztecilor și comorile fabuloase îngropate acolo, despre câte slugi au luat cu ei în moarte ca să-i slugărească și în viața de apoi, copil, crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se-ntorsese și Jancsi cu apa, și Csabi cu trei bucăți mari de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară, cam leneși și hoți, slugărind Bucureștiul, cărând tot ce lepăda orașul. Mureau de tineri, loviți de oftică. N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai deprinzi și cu alte rele, să vezi și tu ce-i pe lumea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de rachiu acolo nu se cunoștea. Negustorul închidea ochii, n-avea ce le face, muieri între muieri se știu. Sutele se adunau în tejgheaua lui de tablă, se gândea să se mai întindă. Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, îl milea și se răstea la "el, să-l învețe meserie. Câteodată, când îl mai încălzeau aburii vinului, își aducea aminte de ucenicia lui la Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
După plecarea dușmanului, domnul Vasiliu avusese câteva încurcături, dar scăpase. Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie. Mulți plecaseră, deschiseseră prăvălii și ei, ajunseseră. Mai treceau pe la el, să-i mulțumească. Fără ajutorul jupânului ar fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucru care merita să te facă să scuipi pe lumea asta de rabdă atâtea strîm-băciuni... Tot trecând el prin Cuțarida, a auzit de la unul, de la altul că la rampă ar fi locuri de vânzare. Ce s-a gândit Mielu: de slugărit, n-o să-l slugărească pe domnul Bică o viață întreagă! Dacă și-ar cumpăra și el o palmă de pământ să-și ridice cu timpul o magazie, să aibă un loc unde să pună capul și să zică: al meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]