563 matches
-
te face să privești cu nostalgie la vremea Eforiei Spitalelor Civile sau la epoca Epitropiei Așeză- mintelor Brâncovenești, cînd entuziamul doctorilor în privința ridicării unor școli de rang european era o constantă generală. Azi? Resemnare, decepție și o nemulțumire dospind sub smalțul tăcerii. În privința limbii, discursurile au o vetustețe ce dă farmec lecturii, ochiul sastisit de clișee tresărind cu plăcere la expresii ca „în anul contenit” (pentru anul care tocmai s-a sfîrșit), „sunt nedubii prețioase la aceste procedări” (pentru exprimarea certitudinii
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
foarte mult să stau de vorbă cu acest poet chinuit și neliniștit de marile probleme ale țării și ale existenței poporului român. Talentul lui Gyr strălucea: N-auzi cum mocnesc În adâncuri,/ Răzmeriți cu nimb de feratec?.../ Cu fulger de smalț la oblâncuri/ și ropot de pegas sălbatec?... În penitenciarul din Cluj, În timpul procesului, am cunoscut camarazi din Frăția de Cruce de la Sighetul Marmației. De la ei am Învățat o poezie formidabilă a lui Radu Gyr: Stăpâne-n sângerat, Domn al luminii
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
și împreună cu serafimii hălăduiesc prin toloacele veșnice. În poemul-capodoperă „Flanela”, un ins vorbăreț (INS vine de la latinul ens-entis, desemnând însuși Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește a fi cineva cu mult deasupra a ceea ce putea părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind - altfel, cu vorbe de-ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul sub stele al Ființei este vorba aici. La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: „flanela pe care apoi am adus-o/ fluturând ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
oară În locuința lui - nu bănuiam pe atunci că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele din dreapta și mama În balcon pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit pietrele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
interior rămâne maroniu, iar la exterior negricios, rămâne porosă și pierde lichidul pusă la păstrare. Olarii au trebuit să stăpânăească toate etapele confecționării vaselor, arderea în cuptor la care au adăugat, pentru mai mare și mai bună rezistență și folosire, smalțul și unele elemente decorative. Fiecare gospodărie și fiecare comunitate producea în interior tot ce avea nevoie: oale de diferite mărimi și întrebuințări, ulcele, căni, tăvi, linguri, chiupuri de ținut alimente pe termen lung (miere, untură, carne), vase mari de ținut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
interesă tata. Simpla menționare a cifrei Îl făcu să pălească, Însă eu eram vrăjit de-a binelea. VÎnzătorul, luîndu-ne probabil drept profesori universitari de fizică, continuă prin a ne Împovăra cu o galimatie de neînțeles despre aliajele de metale prețioase, smalțurile din Orientul Îndepărtat și o teorie revoluționară despre pistoane și vase comunicante, toate acestea parte din necunoscuta știință teutonă care susținea linia glorioasă a acelui Înainte-stătător al tehnologiei grafice. În favoarea sa trebuie să spun că, deși probabil că aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
evidente. - Acesta e secretul magiei, murmură Cecco, arătând către un obiect Învelit cu o pânză roșie, greoaie. Dante se apropie, descoperindu-l cu un gest hotărât. Chipul Înfiorător și totodată fascinant al sculpturii se aprinse În lumina opaițului. Ochii de smalț parcă Îl fixau, Înzestrați cu o lumină proprie, ca și când ar fi fost pe punctul de a se redeștepta la viață. Se răsuci pentru o clipă ca să se uite la femeie. Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
său truc), chestie care vrea să sugereze pasiune, excitare și totodată singurătate, ceea ce sugerează de fiecare dată și John Wayne și Brian Keith și Richard Widmark și Henry Fonda. Cu aceleași metode, numai că lor le iese mai bine, firește. Smalțul dinților lui Hans protestează scrâșnind împotriva tratamentului brutal la care e supus mereu. Mușchii trebuie să iasă, albi, în evidență, figură care i‑a reușit întotdeauna în fața oglinzii și cu care n‑a dat niciodată greș la vreo fată. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene Te alegem viu din vântul despletitelor idei. Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului rigoare, Slava netedă și rară, stricta glorie, o ții. Neamurile iau aminte. Și pe Crai va să coboare Greu, cordonul Sfintei Ana al măreței-Împărății. BĂLCESCU TRĂIND Lui Al. Rosetti Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează cu caicul său la mal, părând, cu fălcile încleștate, ca se autoadevoră: "Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei,/ Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite,/ Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite/ Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel./ Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el." Domnișoara Hus, apelând din nou
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unei ducese. Am făcut următorul pas, cel care mă ducea în fața artei sale. Și când am văzut primele reproduceri ale tablourilor, mi-a venit să întind mâna pe ecranul coputerului și să mângâi culorile care-mi aduceau în față strălucirea smalțului de pe vasele de ceramică și am zis cu voce tare: „E un pictor încărcat de emoții profunde, un vitalist, un pictor debordant, pur și simplu dă în clocot, pictor care poate să stăpânească arta și știința creației. Abia aștept să
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
pana și călimara decât computerul, ca un labirint prin care Minotaurul paște liber, sonetele din cel mai recent volum al poetului Theodor Răpan sunt encilopedii inegalabile. Citeși pagină după pagină și uiți că ești în secolul postindustrializării. Fascinant! Mirific! Din smalțuri de culoare și sidef lunar, cu purpură și diafane urme de lacrimi pe obrazul creatorului, așa se văd vitraliile „catedralei“ pe care autorul său a denumit-o „Fiind”! Să spun că Theodor Răpan scrie bine, ar fi lipsit de reverență
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
fel de piatră-n visu-i pe-ntinsul unei stepe [49] Și sensul lui în lume ar fi atunci nu Calul ci însăși așteptarea pân' la sfârșit de veci și se aud prin cosmos atomii cum coboară și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel de umezeală de mucegai albit crescând ca buruienile ca lichenii pe munți crește în lumea asta acoperind orașe podișurile stinse ale acestor frunți [51] Și dacă din adâncuri de patimi și de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele. Referință Bibliografică: LANUL DE GRÂU / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 171, Anul I, 20 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
cârlige - dragostea dintâi pusă la uscat ,, ,, nicio vâslire - în locul cu papură doar luna trecând ,, ,, două petale - zborul fluturelui - întors acasă ,, Fiindcă virtuozitatea acestei mici poezii deschide înălțarea poetei pe culmile meșteșugului de exprimare, încărcătura emoțională cuprinde întreaga carte lucind ca smalțurile sticloase. Cartea ,, Înfiorare ,, are o legitate internă deosebită datorită plăsmuirii ei de către poeta Maria Oprea. ,, în oglinda apei singur omul cu cerul lui ,, ,, un verde se va reaprinde sub umbrela de zăpadă,, ,, mi-s pașii plini de ape de nisip
ÎNFIORARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349890_a_351219]
-
orice estet care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își găsește refugiul în ea. Singurele desfătări îi sunt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părându-i-se mult mai frumoase decât smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă este că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rândunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
la masă și la dans. Lui Mihai tânăra mireasă i se păru o figură lascivă, o femeie diabolic de indolentă care, și când vorbea, făcea efort. Vorbea peltic și asta îi plăcu poetului, îi simțea limba cum se împiedică de smalțul dinților în efortul ei de-a pronunța corect cuvintele și, deși era nemțoaică get-beget, i se păru mai degrabă italiancă din Calabria. Veronica părea că joacă într-o feerie, era pentru prima dată la o astfel de ocazie și rămăsese
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Înmugurește alb! Din nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare ... Timpul cârpește aerul cu fum ... Privesc lumina rărindu-se ușor ... Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare ... . Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia ... O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea ca o sală de-așteptare ... Saltă, prin spațiul nins, copilăria ... Tata e sculptat în poarta așteptării ... Din crin în crin iubirea noastră trece ... Plutește-n rugăciunea-ntârziată
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
unei ducese. Am făcut următorul pas, cel care mă ducea în fața artei sale. Și când am văzut primele reproduceri ale tablourilor, mi-a venit să întind mâna pe ecranul coputerului și să mângâi culorile care-mi aduceau în față strălucirea smalțului de pe vasele de ceramică și am zis cu voce tare: "E un pictor încărcat de emoții profunde, un vitalist, un pictor debordant, pur și simplu dă în clocot, pictor care poate să stăpânească arta și știința creației. Abia aștept să
CEASUL DE TAINĂ DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351040_a_352369]
-
I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului TABLOU DE TOAMNĂ Am înmuiat penelul în azur, Din rădăcini de negru să înalț Copacul sfredelindu-se spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
ghergheful de țesut. Din partea de vest a țării vin meșteșugari din județele Hunedoara și Mehedinți. Piesele expuse de Borza Mircea și Borza Petru, Tomești, județul Hunedoara, se remarcă printr-o foarte mare simplitate. Sunt realizate după model roman, fondul de smalț, cu ornamente simple, linii în formă de zig-zag, încrustate în vas sau făcute pe roată cu ajutorul cornului de vacă în capătul căruia se pune o pană de găină. Vopseaua albă se obține dintr-o piatră specială, moale, care se macină
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
și artă, după cum demonstrează ceramiștii artiști prezenți la târg. Martin Vasilica, Sibiu, județul Sibiu, expune vase ornament tradiționale sau unicate, rod al imaginației personale, lucrate la roată sau pe placă la masă, în culori naturale de pământ, prelucrate chimic, fără smalț, pictate după ardere, date cu o rășină naturală pentru luciu. Florea Ștefan, din Craiova, absolvent al Facultății de Ceramică Tehnică și Ceramică Artistică Postuniversitară, prin obiectele de ceramică realizate în viziune proprie, își propune o aducere a tradițiilor în actualitate
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]