1,060 matches
-
altceva. Ce, altceva? În unele cazuri prostie; în altele nebunie; în altele, și în altele, câte altceva. Dar, în cazul marelui vostru viceacademician? Medicii și procurorii de la forul de analiză vor afla, poate, ceva. Deocamdată, analizează. Pentru că, în noaptea trecută, Smarald al nostru, sărit, brusc, din somn, și, în pijama, cum era, s-a dus într-o magazie, a apucat barda, uitată acolo de cine știe când, a venit, repede, în dormitorul părințior, și a tăiat gâtul tatălui. Apoi, la fel de infrigurat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vreau să spun.) Umblă zvonul cum că familia Blount deține mai multe obiecte de artă decât Guggenheim, mai multe proprietăți imobiliare decât lanțul McDonald’s și că seifurile cu bijuterii ale mamei lui Lauren sunt motivul pentru care rezervele de smaralde ale Columbiei sunt În scădere. Trecuseră doar trei săptămâni de la divorțul lui Lauren, dar, de atunci, ieșise Întruna În lume. O amuza să se gătească În rochia Chanel pe care o purtase la cina de după repetiția pentru nuntă, rochie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că e hilar? remarcă Glamela, pe când mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cuptor la ceai. Cred că prăjiturile și ceaiul au constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce proaspătă. Prăjiturile erau Însoțite de sporovăieli romantice, neimportante. Conversațiile noastre la ora ceaiului constau În principal din frazele rostite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
altele strălucesc în argintiu și alb. Iar Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn de chestii galbene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este deschisă pe scaunul de-alături. — Și unde anume se află Altețea Sa Regală în acest moment? zice, și scrie un nume sub data de astăzi. Zice în telefon: Spuneți-i domnului Drescher să-mi cumpere cerceii cu topaze și smaralde. Într-un alt ziar, Cleveland Herald-Monitor, pe pagina de timp liber e un anunț care zice așa: În atenția clienților lanțului de magazine de îmbrăcăminte Apparel-Design „ Dacă ați contractat un herpes genital la cabinele de probă, vă rugăm să apelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care acoperă ani și ani. Și, spre sfârșitul cărții, mai sunt ani și ani de zile, file albe care așteaptă să fie umplute de Helen. Când ajunge la mașină, Helen vorbește la telefon. Zice: — Nu, vreau acvamarinul cu tăietură tip smarald care i-a aparținut împăratului Zog. Mona se urcă în spate, zicând: — V-a fost dor de noi? Încă un descântec a ajuns în veceu. Și Stridie își strânge picioarele, zicând în telefon: — Spuneți-mi, erupția sângerează? Helen pocnește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz care acoperă toate geamurile mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și-l înfoaie, zicând: — Unde suntem? În mintea unora, cunoașterea încă mai înseamnă putere. Îi spun că habar n-am. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deranjeze. Și mergem ținându-ne de mână. Și e plăcut. Mai are doar vreo câteva inele mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
coș, îmi atinge nasul. Tivul fustei lui Helen începe să se ridice, și ea îl prinde și-l ține în jos cu mâna, între picioare. Continuă să citească, și șireturile pantofilor mei dansează în aer. Cerceii lungi, din perle și smaralde, plutesc în dreptul urechilor ei. Șiragul de perle îi plutește în jurul feței. Îi levitează deasupra capului, ca o aură imponderabilă de perle. Helen ridică ochii spre mine și apoi continuă să citească. Geaca mi se ridică la subsuori. Helen se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sistemului ceaușist prin propagandă literar-artistică, o rudă a lui Adrian Păunescu. La începutul carierei sale, el a făcut acest lucru explicit. Prima poezie din primul său volum, Sensul iubirii (1960Ă, se încheia așa: Cu timpu-acesta bolții îi supun/ rubine și smaralde, ametiste/ și cărămida trupului mi-o pun/ la ridicarea lumii comuniste. Ca să nu lase loc vreunei umbre de îndoială, N.S. își dedica poeziile cui trebuia: Internaționala - la aniversarea lui Vladimir Ilici (Va fi o judecată neînduplecată/ iar numelui ei poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
adunam floricele de pe podeaua de la Rialto, am găsit un inel de aur. Avea forma a doi șerpi Înlănțuiți. În partea de sus a inelului, capetele ce priveau În direcții opuse erau lipite unul de celălalt. Ochii erau alcătuiți din mici smaralde. Deși aș fi putut pune inelul Într-un loc În care să fie găsit de femeile de serviciu, n-am făcut asta. Adevărul adevărat e că l-am furat fără nici cea mai mică remușcare. Cu mult timp În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului J.L.B. Matekoni i se tăie răsuflarea. Inelele aveau monturi cu diamante: o piatră mare la mijloc înconjurată de altele mai mici. Câteva inele aveau și alte pietre - smaralde și rubine - iar sub fiecare era un mic cartonaș. — Nu vă luați după etichetă, le șopti bijutierul. Ofer reduceri importante. Mma Ramotswe se uită atent la raft. Apoi își ridică privirea și clătină din cap. Acestea sunt prea mari, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă fața lui avea să fie În continuare aceeași și să-l denunțe. Era un om Însemnat, orice-ar fi făcut, sărac sau bogat, umil sau puternic, și nici dacă s-ar fi acoperit cu o mască de aur și smaralde n-ar fi scăpat de tragicul destin pe care i-l rezervaseră zeii din Olimp cu nouă luni Înainte de a se naște. - Ce poate face un om pe care-l Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar purta un compleu negru de cocteil cu fustă de satin cu tiv asimetric și un corset fără bretele de Rei Kawakubo. Umerii și mânecile ar fi de șifon simplu, negru. Evie, știi, în poșeta neagră fără baretă are bijuterii, smaralde uriașe pentru ochii ei prea verzi și-un schimb de accesorii, așa încât mai târziu să poată purta tot costumul ăsta la dans. O urăsc pe Evie. Cât despre mine, eu putrezesc în rochia asta de concubină, târfă travestită în Suzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele alea cu nestemate tip Ducesa de Windsor prinse de costume: leoparzi scânteind de diamante și topaze. Colibri cu corpuri bătute-n smarald. Cât despre mine, eu vreau doar ca Shane să fie fericit. M-am săturat să fiu eu însămi, odioasa de mine. Dă-mi ușurare. M-am săturat de lumea asta a aparențelor. Porci care doar par grași. Familii care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
făcuseră toate celelalte. Livianu, secondat îndeaproape de un alt băiat antrenat în a ține fetele la distanță de prietenul lui, n-a dansat. A fumat câteva țigări, rotindu-și ochii verzi prin toată sala. O fracțiune de secundă, privirea de smarald a căzut și asupra piticului blond, ghemuit pe locul în care fusese uitat. În noaptea aceea Luana a scris frenetic. Personajul avea un chip, iar scriitoarea sufletul marcat de puternice impresii. CAPITOLUL III Din nou, aplauze! Intră la liceu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari iar irisul lui răscolitor, de smarald, o ardea. Spune-mi! Tu ai scris asta? Să nu mă minți. Ea mișcă doar capul. Nu-mi vine să cred! Ai scris despre mine... Se întâmpla ceva cu timpul în momentul acela, pentru că nimic nu mai avea formă. Livianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]