217 matches
-
intim în familiile lor, a făcut albie de câine pe nemuritorul nostru Alecsandri, necum pe alții. Și răsplata? Bene-merenti clasa I - după recomandarea ilustrului Urechia ni se pare. ["EXISTĂ ACI ÎN BUCUREȘTI... "] 2264 Există aici în București un soi de smintit de care se păzește toată lumea - sârb de neamul lui, și anume strănepotul acelui sîrbotei trădător, Macedonski, care-a vândut creștetul sfânt al lui Tudor pe mâna adunăturilor de vagabonzi ale grecului Ypsilante. Acest individ - smintit în opinia oricărui om -, deși
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alții, spunând necuviințe, beți sau nu, ori făcând toate câte astfel de oameni și le fac rău lor înșiși sau le fac altora, în vorbă și faptă. Cred că tinerii noștri nu trebuie să se obișnuiască nici să facă pe smintiții, în vorbe sau fapte. Smintiții și oamenii ticăloși, bărbați sau femei, trebuie desigur cunoscuți, dar ei nu trebuie înfățișați pe scenă și nici imitați. 13. Educația paznicilor (III): cenzurarea imitației în artele vizuale (Republica, 401b-401c) (Socrate) Dar oare numai poeților
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu, ori făcând toate câte astfel de oameni și le fac rău lor înșiși sau le fac altora, în vorbă și faptă. Cred că tinerii noștri nu trebuie să se obișnuiască nici să facă pe smintiții, în vorbe sau fapte. Smintiții și oamenii ticăloși, bărbați sau femei, trebuie desigur cunoscuți, dar ei nu trebuie înfățișați pe scenă și nici imitați. 13. Educația paznicilor (III): cenzurarea imitației în artele vizuale (Republica, 401b-401c) (Socrate) Dar oare numai poeților trebuie să le prescriem și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spunem ei însă, să nu ne învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și multe, multe alte semne ale vechii harțe dintre aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe armeni, ci pentru a le evidenția gesturile de solidaritate față de români, de vreme ce răscoala lui Hâncu a fost una antigrecească 10. Hasdeu afirmă că adversitatea românilor față de armeni nu a căpătat forme violente, rămânând, în general, cu excepția terorii dezlănțuite de „smintitul“ Ștefan Rareș, în limitele unor „glume și persiflări“, iar represiunea din vremea lui Gheorghe Duca nu a avut decât un caracter conjunctural. Hasdeu nu a insistat însă asupra cauzelor care i-ar fi îndemnat pe armeni să se alăture răsculaților
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
întru totul hotarele prescrise cunoașterii omenești. Căci, de vreme ce nici cele ce se petrec dinaintea ochilor noștri nu suntem în stare să le istorisim astfel încât povestirea noastră să fie în orice privință desăvârșită și lipsită de greșeli, cine altul decât un smintit ar cuteza să afirme că va înfățișa fără nici o abatere „fapte” care s-au petrecut cu atâtea veacuri mai înainte, între neamuri atât de barbare și de lipsite de civilizație (cum era cel otoman la începuturile sale)? Aceasta se va
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o măsoară lung din ochi. Doar n-am ajuns să mă tem de niște bieți smintiți care se folosesc de apă, aer, făclii, ligheane și mai știu eu ce alte parascovenii pentru prorociri, chipurile, răspunde după un timp cu iritare în glas. Ironizează: — Ar fi mai folositor, pentru sănătatea lor fizică și mintală, dacă și-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi tineri, care au rămas, prudenți, în cadrul ușii. Asemănarea dintre ei este izbitoare. Am urcat prin spate, preîntâmpină Toranius reproșul nerostit. — Și ce vrei acum? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți sboară c-o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie Icoana ce-a iubit. {EminescuOpI 23} JUNII CORUPȚI La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Și ca să vă ard fierea, o spirite-amețite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară, Ca să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei, Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! {EminescuOpI 152} SCRISOAREA IV Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să-l găsești pe Filip ăsta al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ales de teama care plutea în aer. Se începea, mai târziu, mâncarea. Păsările nenumărate erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să-l găsești pe Filip ăsta al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nimeni nu l-a văzut vreodată, a explodat doamna de onoare. Nici măcar eu nu l-am văzut. Au avut loc două repetiții pentru nuntă și, de fiecare dată, bietul tată al lui Muriel a trebuit să țină locul mirelui, pentru că smintitul lui de avion n-a putut decola. Marțea trecută era așteptat să se repeadă până aici într-un smintit de avion militar, dar a nins sau mai știu eu ce în Colorado, sau în Arizona, sau mai știu eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
loc două repetiții pentru nuntă și, de fiecare dată, bietul tată al lui Muriel a trebuit să țină locul mirelui, pentru că smintitul lui de avion n-a putut decola. Marțea trecută era așteptat să se repeadă până aici într-un smintit de avion militar, dar a nins sau mai știu eu ce în Colorado, sau în Arizona, sau mai știu eu în care din locurile astea smintite și n-a ajuns aici decât noaptea trecută, la ora unu. Și la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
umezi, În continuare. Musteau de apă, Într-un mod dezagreabil. Și Margotte Își avea plantele ei, iar Wallace era pe cale să Își deschidă o afacere cu plante. Ar fi păcat ca primele contacte ale plantelor să se producă exclusiv cu smintiții. Poate ar fi bine să vorbesc chiar eu cu ele. Domnul Sammler avea inima grea și Încerca să Își distragă atenția. Totuși, povara persista Într-un mod brutal. Reveni la subiect. În primul rând, cât de nimerit era gestul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Puteai să publici ce dorești? Să strâmbi din nas că nu-ți place Quattro Stagioni și preferi bucătăria thailandeză? Mai alegeai tu între j’de partide? Îl reclamai pe polițai că nu-ți respectă drepturile? Vai, popor, cât ești de smintit! Și substantivul comun „popor” își continuă dialogul cu nostalgia. De Oxford nu a auzit, de înjurat public își înjură, ca de obicei, rudele și vecinii, pe bodegă nu scrie Quattro Stagioni, tocana își păstrează aceiași parametri, în partide îi vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontal, diametral. Copacii rari și ninși par de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pretins un preț mai mare decît cel oferit de Coubert. Acesta n-a mușcat momeala și s-a dus Învîrtindu-se. Acum, Cabestany voia ca eu să-l localizez pe numitul Laín Coubert și să-i accept oferta. I-am spus smintitului că Laín Coubert nu exista, că era un personaj dintr-un roman al lui Carax. Că nu avea nici un interes să-i cumpere cărțile; voia să afle doar unde se aflau. Domnul Cabestany obișnuia să păstreze cîte un exemplar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
grele despre ea. Fusese, Însă, bănuit, și cu cât Încerca să se dezvinovățească, cu atât părea mai Încurcat și mai șovăitor. Nedreptatea Îi luase, aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu știe leacul. Am să mor, toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede-l pe Vecellio, smintitule. Bătrânul Vecellio cunoaște târfa asta. Sunt Tizian, ți-am spus, am 99 de ani. — Dar tabloul din colecția regelui Carol al României? se auzi iarăși întrebând, somnambulul Tolea. — Carol, bineînțeles. Din cauza lui am întrerupt portretul Papei, ți-am spus. Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un al doilea, care îi zise, plin de îndoială: — Cred că-i o chestie de-a „francezilor. Dar n-a vrut să accepte acest răspuns, pentru că, oricât de mult auzise vorbindu-se de progresele francezilor, nu-i credea atât de smintiți încât să-și piardă timpul umplând și mai mult cerul cu stele. „Trebuie să fie vreun semn ceresc, își spuse. Felul prin care Alah vrea să ne arate ceva, dar ce?“ încercă să caute un răspuns în Coran, dar Coranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu mustăcioară, la vreo douăzeci și cinci de ani, pe care nu-l știau nici măcar din vedere, nici ea și nici Velicu, cine știe ce prieten de-al prietenilor colonelului, ca atâția alții care se frecau pe acolo... I s-a năzărit prostului și smintitului de Velicu că se lasă pipăită în timp ce dansa cu ăla, vezi, și chiar așa de-ar fi fost, poate c-ar fi simțit și ea nevoia de un pic de pipăială și șușoteală îngălată la ureche, că nici nu înțelegeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta, dar știți cumva, din Întâmplare, dacă În bagajele lui Mirza Reza s-a găsit un manuscris vechi? Privirea ei se feri de a mea, tonul Îi deveni scrâșnit. — Momentul e, Într-adevăr, rău ales. Nu mai rostiți numele acestui smintit Înainte de a fi ajuns la Istanbul! — E un manuscris de-al lui Khayyam! Aveam dreptate să stărui. La urma urmei, tocmai din pricina acelei cărți mă lăsasem târât În periplul meu persan. Numai că Șirin a scos un oftat de Îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]