217 matches
-
făcut? Probabil un front comun al cetățenilor urbei care pot da ușor un telefon la poliția de proximitate 307655 sau la 112. Cum smintiți de ăștia sunt în mai multe cartiere și în mai toate orașele, vă cerem tuturor, OPRIȚI SMINTIȚII ! ! (MERIDIANUL, AnVIII, nr.38(664), joi 21 septembrie 2006, Editorial) Pentru cine nu știe, pe str. M. Kogălniceanu sunt câteva haite de câini care mișună de la un capăt la... Copou ! Tot pentru cine nu știe, anul acesta este o bogată
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aparține verbului la conjunctiv, ci construcției în întregime și se datorează, în primul rând, verbului regent. Această valoare modală, mai exact amodală, a conjunctivului prezent îl face sinonim cu infinitivul, amodal prin excelență: „Iaca - începu el a răcni ca un smintit - toate lucrurile mi se arată găurite...” (I. Creangă) „Atunci împăratul a început s-o sfătuiască zicând...” (I. Creangă) „...M-am frământat cu gândul fel și chip cum aș putea îndupleca pe mama...” (I. Creangă) „Numai de un lucru era baba
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-mă înapoi.” (I. Creangă), „Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o haraba de pâine...” (I. Creangă) „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” (M. Eminescu) • adverbe-regim; situează într-un anumit regim stilistico-semantic termenii pe care îi însoțesc și care pot avea orice natură morfologică (verbe, adverbe, adjective, substantive, pronume); ele indică: aproximația (cam, aproape, aproximativ), restricția (măcar, numai, doar), identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-Ce-ai scris maestra Pitagora? -Logos divin și Numere sacre, falsificate, plagiate și însușite de Cylon, discipolul meu. -Cum ai murit?La ce vârstă? -Răzbunarea lui Cylon. Eram cu discipolii în templu la Crotona. Aveam nouăzeci de ani. O șlehtă de smintiți avându-l în frunte pe plagiator, au baricadat ușile și ferestrele templului, dându i foc. Am murit cu toții. Eram douăzeci de frați ai tăcerii. Cronometrul arăta sfârșitul celor o sută de secunde. Holograma spiritului pitagoreean, dispăru fulgerător, absorbită de spectrul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
poate chiar sectă a angajat pe cineva să îl scrie, pe unul dintre membrii săi, ca să-i inducă în eroare pe cititorii naivi, care or să creadă, astfel, că totul nu e decât imaginația vreunui scriitor, ficțiune sau creația unui smintit"97. Imediat, în capitolul următor al românului Despre eroi și morminte, atunci când Bruno încearcă să-i facă lui Martín un portret al recent dispărutului Fernando, despre care nu se știa decât că "avea legături cu spiritiști și cu oameni cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai rămas numai curajul care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prieteni. Nu acum, Ionele, lasă -mă ! Cu cine vorbești ? îl întreabă Maria Tănase. — Poftim ? Cu cine să vorbesc ? — Dumnezeule, Cristiane, îți pierzi mințile ! Vorbești cu Ionel ? ! Cu Fernic ? Cristi tace. — Fă ceva și salvează -te până n-o să ajungi un smintit, Cristiane. Din mahalale a reușit într-un târziu să se angajeze la câteva restaurante mai centrale, decente, dar totuși mici și niciodată umplute pe de-a-ntregul, așa cum mai demult trebuia din timp să -ți faci o rezervare și să cotizezi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de sălbăticie. Acum, îi dădea un aer de nebunie. M-am pomenit zâmbind bucuros, din pricina senzației de siguranță pe care mi-o dădea mașina închisă, și din pricina vitezei. Mă copleșea încrederea unei evadări reușite, îi zâmbeam lui Hartley ca un smintit. Când mașina a oprit la digul rutier, nu i-a venit să coboare. Știe că sosesc? N-ar putea să vină el aici, la mașină? — Hartley, iubito, fă ceea ce-ți spun eu. După ce am scos-o afară, Gilbert a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bănuitor, zicând: „Mă cheamă Gherasim din Tăbârcani, iar ca să n-avem vorbe mai târziu, să știi că-s antisemit“. „Ce-o mai fi și cu ăsta, măi, Costele“, l-a întrebat Vasile B. pe Constantin D. „Ne trimit nouă toți smintiții?!“ Constantin D., în loc să se supere, fiindcă și el venise în birou de curând, la recomandarea primarului, a scos din sertar un atlas, ca și cum era de așteptat ca orice proiectant de rețele apă-canal să aibă tot timpul la el un atlas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Exemplaritatea de idei și de ordin etic o putem Întâlni și la intelectuali; ea nu este apanajul doar a celor „aleși”, a celor „dăruiți” (cunoaștem din istorie și din viață că sunt destui intelectuali „sfinți”, după cum și preoți sau ierarhi... smintiți). Intelectualii nu trebuie dezavuați, chiar și atunci când pe unii Îi mai ia vorba pe dinainte, se Îmbracă fistichiu sau Își pun cercei În urechi. La o adică, și ei sunt buni de ceva, și În ei zace sau se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Epitropiei era de 100.293 lei vechi și 130 parale (P. Zosin). Epitropia a încercat o reglementare a internărilor prin introducerea primului regulament pentru internarea alienaților, care s-a publicat la 15.VII.1867 sub titlul de "Intrarea și ieșirea smintiților din spitalele de smintiți". Acest regulament a fost valabil până în 1896. Prin această dispoziție se legiferează condițiile de primire în spital, care prevăd câteva articole de natură a proteja direct pe bolnav. Astfel, regulamentul prevede în articolul 3 că fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
293 lei vechi și 130 parale (P. Zosin). Epitropia a încercat o reglementare a internărilor prin introducerea primului regulament pentru internarea alienaților, care s-a publicat la 15.VII.1867 sub titlul de "Intrarea și ieșirea smintiților din spitalele de smintiți". Acest regulament a fost valabil până în 1896. Prin această dispoziție se legiferează condițiile de primire în spital, care prevăd câteva articole de natură a proteja direct pe bolnav. Astfel, regulamentul prevede în articolul 3 că fiecare bolnav trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
24 noiembrie 1853, sfatul administrativ a hotărât să se primească la Golia 40 de bolnavi. O comisie prezidată de Episcopul Meletie al Hușilor, din care făceau parte postelnicul N. Istrati și colonelul M. Kogălniceanu, a fost constituită pentru organizarea "Casei Smintiților". Situația ospiciului era în continuare foarte grea: "Bolnița smintiților la minte din mănăstirea Golia pururea s-a aflat în cea mai tristă și mizerabilă stare, atât în privința localității, cât și a tratației pătimașilor, care totdeauna i-au ținut în fiare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
primească la Golia 40 de bolnavi. O comisie prezidată de Episcopul Meletie al Hușilor, din care făceau parte postelnicul N. Istrati și colonelul M. Kogălniceanu, a fost constituită pentru organizarea "Casei Smintiților". Situația ospiciului era în continuare foarte grea: "Bolnița smintiților la minte din mănăstirea Golia pururea s-a aflat în cea mai tristă și mizerabilă stare, atât în privința localității, cât și a tratației pătimașilor, care totdeauna i-au ținut în fiare și butuci", menționa raportul comisiei amintite. Până la secularizarea averilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unde se și poată trimite câtu însă pentru propunerea Epitropiei că i s-au trimisu o femeie lipsă de minte și cu apoplexie este adevăratu, daru unde trebuie trimisă, când totul sub a ei administrare este dată Ospiciul destinatu pentru smintiți la minte? Precum Onoratu Ministeriu constatează prin Ofițiu nr. 21366 și s-ar fi lăsat pe uliți acum cu răceala de față, în o noapte sau două ar fi devenitu un cadavru". Prefectul încheie: "de aceia daru Prefectura neavând unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
alții, spunând necuviințe, beți sau nu, ori făcând toate câte astfel de oameni și le fac rău lor înșiși sau le fac altora, în vorbă și faptă. Cred că tinerii noștri nu trebuie să se obișnuiască nici să facă pe smintiții, în vorbe sau fapte. Smintiții și oamenii ticăloși, bărbați sau femei, trebuie desigur cunoscuți, dar ei nu trebuie înfățișați pe scenă și nici imitați. 13. Educația paznicilor (III): cenzurarea imitației în artele vizuale (Republica, 401b-401c) (Socrate) Dar oare numai poeților
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu, ori făcând toate câte astfel de oameni și le fac rău lor înșiși sau le fac altora, în vorbă și faptă. Cred că tinerii noștri nu trebuie să se obișnuiască nici să facă pe smintiții, în vorbe sau fapte. Smintiții și oamenii ticăloși, bărbați sau femei, trebuie desigur cunoscuți, dar ei nu trebuie înfățișați pe scenă și nici imitați. 13. Educația paznicilor (III): cenzurarea imitației în artele vizuale (Republica, 401b-401c) (Socrate) Dar oare numai poeților trebuie să le prescriem și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spunem ei însă, să nu ne învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu gânduri alese dar vai de ei și mai sunt și multe, multe alte semne ale vechii harțe dintre aceste două. Totuși, să spunem că, dacă poezia și imitația ar vorbi cu rațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
puțină vreme comite niște istorioare teribil de sentimentale. Doar câte o bizarerie, când ici, când colo, îl anticipă pe zănatecul din prima secvență a carierei lui bucureștene. Își anunța, de altfel, o carte ce urma să se intituleze Săptămâna unui smintit. Fizionomia lui literară începe să prindă contur chiar în unele dintre textele apărute în „Clujul”, „Consinzeana”, „Tribuna nouă”, „Biruința” ș.a., precum și în „Zări senine” (Bistrița, 1925-1926), unde - împreună cu I. Munteanu-Mio, apoi cu Gallia Tudor - a fost director și redactor, ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
capului blajini - neam de oameni care trăiesc lîngă Apa Sîmbetei blană - scîndură groasă blînzie - nepricepere boandă - pieptar boașă - testicul bob - sămînță de păstăioasă bobotă - flacără mare bobotină - boboc de rață boghet - gulerat bojie - bozie, varietate de soc bolfă - umflătură bolînd - smintit bolohan - bolovan boltă - pivniță boncălui (a) - a boloncăi, a boncăi, a rage prelung bondolan - greu de cap borăncăitură - urmă borti (a) - a găuri boșorog - bolnav de hernie botă - bîtă, măciucă bou de hăis - bou înjugat la stînga boul-lui-Dumnezeu - rădașcă brabete
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar. Exemplu: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” ( M. Eminescu- Scrisoarea III) Metafora reprezintă figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Exemplu: "Și cum sub bolta lui aprinsă În smalț de fulgere
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
întru totul hotarele prescrise cunoașterii omenești. Căci, de vreme ce nici cele ce se petrec dinaintea ochilor noștri nu suntem în stare să le istorisim astfel încât povestirea noastră să fie în orice privință desăvârșită și lipsită de greșeli, cine altul decât un smintit ar cuteza să afirme că va înfățișa fără nici o abatere „fapte” care s-au petrecut cu atâtea veacuri mai înainte, între neamuri atât de barbare și de lipsite de civilizație (cum era cel otoman la începuturile sale)? Aceasta se va
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ultimul timp, o prăpastie bleagă: mă împăcasem cu T., dar acum nu mai sîntem ensemble. Nu știu de ce am putut să mă atașez în halul acesta de fata asta, mi-e tare greu fără ea. Am iubit-o ca un smintit și încă o iubesc. Habar n-am ce mi se mai poate întîmpla. Aș fi vrut așa mult s-o pot urî atît cît s-o pot uita! Dar nu se poate. E un diavol! Mîine am să mă văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
casa lui Israel, suspinînd și în dureri, prin scrisori și prin viu grai, adresîndu-se nunților de la Roma și direct lui Alexandru, Episcop al Scaunului apostolic, în privința nemaiîntîlnitei răutăți a lui Henric și a nenumăratelor nelegiuiri comise în Germania de ereticii smintiți și simoniaci conduși de Henric. După moartea lui Alexandru, domn apostolic, Scaunul apostolic a fost guvernat de Grigore, numit Hildebrand, un călugăr. Acesta, auzind strigătele și cererile îndreptățite ale credincioșilor împotriva regelui Henric și a lucrărilor sale nebunești, aprins de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să păstreze rânduielile tradiționale, afirmând că o autentică urmare a lui Cristos nu se poate realiza decât prin biserică și prin tainele ei orânduite de El. În curând mulți dintre locuitorii orașului Assisi au înțeles că Francisc nu era un smintit. Bernard de Quintavale, fruntaș al cetății, îi cere să-l primească alături de dânsul. Francisc îi deschide Evanghelia și îi repetă cuvântul lui Isus către bogatul care îl rugase să-i arate calea desăvârșirii: „Vinde tot ce ai, împarte săracilor și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]