333 matches
-
ținut de el și am plîns, că n-am vrut să mi-l dea. Mama m-a întrebat că anul trecut de ce-am vrut, dar tata i-a zis să mă lase în pace și să nu mă mai smiorcăie atîta. Mama i-a spus că unde mai vede el alți copii cu slipul pe ei, dar tata s-a pus pe burtă și a început să citească dintr-o carte. Eu am alergat la apă și am adunat scoici
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
prin bătatură, când soarele cuprinse în cercu-i de foc întreaga gospodărie a bunicului, nu mi-am mai găsit Reazemul, doar cămașa cu coțche ce-o purtase cu o seară înainte, ghioacea cu coțche de culoare maro și galben-verzui. Degeaba mă smiorcăiam prin curte și pe uliță, tata plecase cu alți amărâți într-o lume neștiută de nimeni, într-o lume în care sperau să găsească Fata Morgana și paradisul pierdut. Îmi amintesc că au zburat veri și primăveri, toamne și ierni
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
recunoști stângistul autor al ghicitorii...a bien tot cleo @ dan & multor anonimi ce e, totuși, cu indignarea asta de mahala că nu vi se răspunde la comentarii? cât tupeu trebuie să ai ca să vii pe blogul meu și să te smiorcăi că nu te bag în seamă? și că întrețin conversații frivole cu cine am eu chef? pentru că apoi să te plângi de pustietatea și de incultura care te sufocă aici pe blog. aloooooooooo!!!! va ține cineva cu forța? v-a
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
îndrăzni timid --Tată, crezi că bietul cal va... --Taci și execută! i-a retezat-o scurt moș Ion. Leagă frânghiile de bara din spate, iar noi, ăștia trei, ridicăm roțile cu dulapii și introducem tablele. --Dar se murdăresc, tată! se smiorcăi Floricel. --Taaci, puturosule! Toată vara te-am rugat să aduci câteva căruțe cu pietriș, să umpli groapa. Eu am vorbit, eu am auzit. --Asta-i treaba primarului, a sărit Vasile Curcă. E domeniu public, el trebuia s-o umple, că d-
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
orchestra sforăitorilor. Disperat, începu să-l zgâlțâie pe Mototolea: --Domnu’ Trache, domnu’ Trache, scoală dom’le! Trache...buștean. Atunci, Buhăianu îl săltă de umeri și-l lovi cu capul de masă, fapt ce-l făcu pe bietul om să se smiorcăie năucit: --Nu da, mamy, nu da, că am să fac revizia! --Hai, domnu’ Trache, ai s-o faci, dar, trezește-te! --Ce-i, ce s-a întâmplat? --Domnu’ Trache, cât ai cheltuit în noaptea asta? --Cinci milioane juma, fără doi covrigi
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
orice nerozie, care să ne-ncurce treburile. Ați văzut actele, nenorociților! Vă rog să ni le dați imediat, ca să plecăm! --Pune-i cătușele, Bârneață și „liniștește-l”! Eu îl „lucrez” pe șofer. Ia suflă aici,domnu’! Bietul Mototolea începu să se smiorcăie și să-și ceară iertare. Că „e prima dată”, că „nu mai fac niciodată”, dar un pumn în ceafă îl făcu să sufle din răsputeri. Plutonierul Gigel fluieră a uimire: --Păi, dumneata știi că ești un pericol social? Cum ți-
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
a altceva. Dacă băieții vor să lupte... n-au decât! În acest caz au dorit să se ducă în curtea școlii să joace șotronul ori să sară coarda. Orice, dar nu să lupte. De aceea, câteva au început să se smiorcăie. Văzându-le în așa hal de “lașitate”, fără niciun strop de eroism în ele, “domnul” Dode s-a enervat: - Hai, afară din cetate! La inamici cu voi! Și fetițele au zbughit-o în curte, bucuroase că au scăpat de “încrâncenata
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
-o? Întrebarea ne-a înghețat privirile și ne-a amuțit. Domnul Arsu ne-a privit... ne-a privit... . - Parcă... parcă... te-am văzut pe tine Dică. Aveai buzunarul plin. - Hââ! Nu eu, nu eu, domnu Arsu, a început să se smiorcăie Dică. Vă spun cine a început. - Spune, Dică, spune! Cine a început? Și Dică a început să toarne. După fiecare turnătură, domnul Arsu îl țintuia cu privirea pe cel turnat, șuierând: - Ieși la tablă! Cine a mai fost, Dică? Îngrozit
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
pleci? -Băieții din ceată! Răspund, ridicându-mă de la masă. Mergem la bolindeți! Mama s-a ridicat și ea : -Nu pleci cu nici o ceată! Ai să mergi diseară cu tata, pe aici, prin vecini! Vorbele mamei mă trăsniră. Începui să mă smiorcăi, bătând din picior : -Hâââ! Ba am să mă duc cu băieții! Hâââ! Mă duc cu ceataaa! Hâââ! Așa am stabailit! -Iar eu am stabilit că mergi cu tata! Dă-ncoace traista! Îmi ia traista și se repede spre taică-meu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cap, scăpând cu năduf o înjurătură. Vlăjganii o auziseră și ei pe Lisandra și au izbucnit în hohote de râs. Unul s-a apropiat de mine, luându-mă în răspăr : -Ai făcut pe tine, mă? Cum e? Celălalt băiat se smiorcăi : -Tată, dacă acesta micu’ pute, de ce îl mai târâm după noi? Să-l lăsăm aici! Să se descurce! Eee! Lisandra a sărit să-mi ia apărarea: -Ia lăsați-mi băiatul în pace! Dacă e mic, ce-aveți cu el? Eu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mamaie! Dacă nu vreau ca voi... - Exact! Îi spuse și Alina, dacă nu vrei să ne asculți, atunci copiii, Marius și Dana nu mai vin acasă la noi, și tu nu vei mânca prăjitură, ai înțeles? Mălina începu să se smiorcăie, apoi zise strâmbându-se toată, în timp ce pe ceilalți părinți îi pufnea râsul și prietenii ei îi priveau foarte serios. - Bineee! Se resemnă până la urmă Mălina, dar atunci, hai repede acasă! Și tatăl ei o luă în brațe, apoi își îndreptă
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
la multe ședințe de lucru. Artistul și cei din grupul lui argumentau că sunt niște desene reușite, estetice și cu caracter educativ. Adél și grupul oponent susțineau că sunt niște aiureli didacticiste, urâte și fără nici o profunzime. Sora Gizella se smiorcăia că cele două desene o pun într-o postură ridicolă, deși n-are nici o vină, iar văicărelile ei au făcut bine cauzei. Directorul a hotărât să nu fie expuse la gazeta de perete, dar dacă deja existau, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
saltea, am umplut paharele până la refuz, i-am întins și lui unul și, în liniște, le-am dat pe gât. Am pus paharul jos și am izbucnit instantaneu în lacrimi. Tom m-a strâns în puloverul lui mare. M-am smiorcăit așa o vreme. Simțeam votca, siropoasă și densă, direct din frigider, arzându-mă cu ace de gheață pe gât până în stomac. Abia acolo se așeza confortabil și în timpul ăsta lacrimile mi se stingeau treptat. A fost profesoara mea la Colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios. Afară, afară, afară... Am tras pătura în jurul meu. Câteva lacrimi din milă pentru mine au început să mi se scurgă pe obraji. Tom spunea ceva, dar eram prea ocupată să mă smiorcăi în pernă ca să îl ascult. Nu pot să spun că am plâns până am adormit. Eram în stare de inconștiență înainte să se ude perna. 6tc "6" Galeria de Artă Shelley Frank se afla pe strada Devereaux, în micul labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că războiul nu-i folosește nimănui, că, dimpotrivă, e ucigător, fiind convenabil doar pentru generali și intendenți. Alții afirmau că războiul e ceva eroic, că fără războaie n-ar fi fost nici Rusia, că n-are nici un rost să te smiorcăi, trebuie să lupți. Iar alții considerau că, deși războiul e un lucru îngrozitor, pe moment el este necesar și că, dacă un chirurg care face o operație se simte dezamăgit de puterea medicinei, asta nu-i dă dreptul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
instinct sexual foarte puternic, te iubesc, te iubesc, oooh, Anni, acum, acum! Te rog, rămâi, nu pleca acum, cel mai bine ar fi să nu mă părăsești niciodată, cândva, curând, vreau să studiez medicina. Ține‑ți fleanca, tre’ să te smiorcăi așa? O să ne audă! Nu poți să‑ți dai drumul mai în liniște? Oooh, Anni, te rog, ține‑o tot așa, nu te opri, e uriașă, dacă ejaculez acum, nimeni n‑a mai trăit chestia asta așa ca mine, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de azi nimeni nu‑i nevinovat. Grenada trebuie aruncată, bineînțeles, în așa fel încât să vină în contact cu solul, fiindcă altfel nu se întâmplă nimic; dacă o arunci cum trebuie explodează imediat, la cel mai ușor impact. Rainer se smiorcăie ca un bebeluș și explică pe larg de ce el totuși nu poate s‑o facă, în primul, în al doilea, în al treilea, în al patrulea, în al cincilea rând și sub nici o formă. Pe Sophie n‑o interesează motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți să cumpere lucruri noi. Unii se poartă necolegial, fiindcă își suspectează colegii. Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng. Fete care bocesc și băieți care se smiorcăie pe coridoare, la toaletă și în sălile de științe ale naturii. Fără nici un rezultat. Se dau palme. Sophie coboară treptele și, ajunsă afară, se urcă într‑un taxi, de parcă toată ziua n‑ar face nimic altceva. Anna Witkowski scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o simțeam palpitând Înăuntrul meu ca un mic animal ascuns acolo. Ca și cum ți-ai da brusc seama că doctorul și-a uitat un instrument În adâncul corpului tău, după o operație chirurgicală. Femeia Își reveni și oam auzit-o spunând smiorcăindu-se Încetișor: — Știți de ce bărbatul ăsta v-a ales pe dumneavoastră? — Nu. — Ați vrea să auziți povestea noastră? — Da, am răspuns eu pe negândite, În timp ce celălalt eu al meu urla: „Oprește-te! Doar tu ai aruncat la toaletă restul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin minte, dar cred că-și luase deja porția de plâns, și încă foarte recent. Cum a fost cu mama Irmei Hanke? Ea a plâns? — A, nu. Aia a fost la fel de tare ca și Süss Evreul. Poate că s-a smiorcăit un pic când am apărut prima dată, dar și ei transmiteau același gen de atmosferă ca și familia Ganz. M-am uitat la ceas: — Eu cred că avem nevoie de ceva de băut. Ce zici? Am mers cu mașina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gură și-atât am auzit: Ssssssssssst! I-am întors târziul în târziu coborând numai cu Grieg. În mine se făcuse îngrozitor, chiar groaznic de frig. NU FRUNZE, CRENGI, CI RĂDĂCINI ȚI-ADUC Prihană sau ocară - cum aș putea s-o smiorcăi pe pragul Tău de psalm? În poala Ta lin, pur și calm mai doarme încă fetița umbrei de vioară. Mi-e gustul crâncen, de prin alte zodii, singurătăți ce le cunosc doar pinii. Demult mi-am smuls dintru adâncuri coroana
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
minunăție a tehnicii moderne, având dublă penetrare și jet, plus acumulatori care țineau zece ore. Cel vechi, care-i rămăsese și cam mic, se gândea să i-l dea în dar unei colege, o tocilară ochelaristă care mai mereu se smiorcăia că pe ea n-o bagă nimeni în seamă deși... Se simțea frumoasă, bună, generoasă... Era fericită! Și, precum bine știm, nimic nu contează mai mult decât asta! Referință Bibliografică: EXCURSIA DE DOCUMNETARE / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
mai propice pentru asta, că se întâmpla, naiba știe cum, stranie coincidență, ca acel copil adoptat de doctorul din Lugoj să fiu eu însumi. Poate de aia nu mi-a dat Dumnezeu urmași, comentase Cucaras, privind spre prichindeii care plecau smiorcăindu-se, după ce își văzuseră balonul luat de vânt, pentru că nu am deloc răbdare cu copiii, cândva mă bătuse gândul să înfiez și eu unul, ca doctorul de care vorbeam, poate că, dacă nu ne-ar fi evacuat, dacă nu ne-
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Crezi că ălelalte două au fost mai breze decât astea când s-au născut? Ia spune, mă, că nu mi-ai zis. Femeia ți-e bine? - Dar cine știe omule, că am plecat repede când am văzut cucuvelele alea două, smiorcăindu-se în pat. O fi bine, că doar umblă prin casă. Hai, dă-mi o răchie, nea Tase. Poate așa uit de năcazuri. Crucea mă-sii că nu-mi mai iese din cap, patru fete și nici un băiat. - De, măi
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
dialogul lor purtat cu profesorul era simplu: „Ai citit cartea?” „Nu” „Treci la loc, nota 1!” Întrebarea și răspunsul s-a repetat de șapte ori până la mine. Rămăsesem singur. Toate fetele se retrăseseră la locul lor, cu nasul în batistă, smiorcăindu-se. Stăteam stingher și mă gândeam să o iau și eu pe urma lor spre ultima bancă, unde ședeam, fără a mai aștepta să fiu chestionat, când, spre mirarea mea, întrebarea profesorului s-a modificat: „Ți-a plăcut cartea?” îl
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]