345 matches
-
colonel l-a luat În serios. „Și atunci de ce Ingolf a dispărut?“ „Cine-ți spune că l-au asasinat? Ingolf era sătul să mai stea la Auxerre, văzându-i numai pe farmacist și pe fiica lui cea nemăritată care se smiorcăia toată ziua. Posibil că se duce la Paris, dă o lovitură vânzând una dintre cărțile lui vechi, Își găsește o văduvioară cu care se-nțelege și-și schimbă viața. Ca aceia care ies din casă să-și cumpere țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a răspuns Hugo disperat. Probabil că nu le-am dat destul timp. Era numai o recepționeră, nici măcar o asistentă. Intrasem în panică, Alice. Hugo a tras aer în piept, luptându-se în van să-și mențină controlul. —Alice, s-a smiorcăit el, nu știu ce să fac. Sunt îngrozit. Alice s-a gândit preț de exact o jumătate de secundă. —Bine. Uite ce faci tu. Cheamă chiar acum o ambulanță. Apoi învelește-l pe Theo ca să-i fie cald. Și dă-mi adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Se transformă Într-un monument de stăpânire de sine. — Sigur că nu o să ți-l ia nimeni, spuse el pe un ton blând. Sunt veterinar și pot să-mi dau seama ce e cu el. — Ba nu, nu ești! se smiorcăi Esmé. Doar faci pe dresorul de câini la televizor. Îi pui să facă tot felul de șmecherii idioate. —Sunt și veterinar. Esmé Începu să-și tragă nasul. — Pe bune? Nu ești doar actor? Îl măsură din priviri Încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și știu că asta va fi curând, Îi voi aduce aici, În gloriosul Bagan, să ne bucurăm Împreună de răsărituri și apusuri. Heidi râse, apoi chițăi. — Vorbește despre noi! Suntem salvați! Moff o strânse În brațe de bucurie. —Doamne-Dumnezeule! se smiorcăi Wendy. Suntem salvați! Ne-ntoarcem acasă! Dă-l mai tare! spuse Moff calm, ascunzându-și emoțiile. Dwight Înșfăcă telecomanda din mâna lui Loot. Locuitorii Locului Fără Nume se Întrebau de ce erau prietenii Fratelui Alb Mai Mic atât de agitați. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din apropiere. Grup de presiune? Da, un grup de presiune primar, preistoric, autentic. Într-un final, cei doi se refugiază în autocar. Ea smiorcăindu-se, încercând să ne sensibilizeze ,,dar mi-a tras bancnota din mînă, mi-a tras banii din mână și mai vroia și alții..." Unul din șoferi și-a făcut o datorie post-factum, reamintindu-i discursul preventiv de dinainte: Și dacă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
suficiente puncte de experiență în arta persuasiunii și avea de tras. Ar fi încercat să plîngă, procedeul favorit care funcționa perfect cu ai lui. Dar nu și de față cu colegii, că ar fi rîs de el, doar fetițele se smiorcăie. Încercase odată și toți și-au bătut joc de el. Din toată treaba asta s-a ales doar cu experiența neîncrederii, pe care o uita adeseori cînd cineva se apropia de el, de aia trecuse în jurnalul de acțiune, care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
zi-i, ești bolnavă? De ce? Ca să știu, să-l tratez, că am doi copii... Fata stă chircită, băgată toată într-o ladă de citrice, cu fusta ridicată pînă la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decât casa lui. Totuși îl supărase (așa cum îi supărase pe toți) actul samavolnic al lui Alex de a vinde casa fără să-i consulte. Acum, însă, gândea că ar fi fost mai bine să se dea totul uitării. Gabriel se smiorcăia ori de câte ori se întorceau din excursii, jelind casa pierdută. Dacă excursia urmărea cumva să le arate uzurpatorilor, adică familiei Blackett, că cei din familia McCaffrey nu se sinchiseau, atunci premisa de la care se pornea era cu totul greșită. Într-un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și simțise cum controlul său asupra propriei sale făpturi se clatină. Cine era târâtoarea asta lividă? Își privise fața în oglindă și avusese impresia că își pierde mințile, că ar fi în stare să se repeadă în stradă, scheunând și smiorcăindu-se, și cerând să fie arestat și pus sub supraveghere. Porumbeii, dis-de-dimineață, repetau încetișor: „Rozanov, Rozanov“. O visase pe Stella, îi revedea adeseori în vis capul frumos, de regină egipteană. Diane îl înduioșa și-i dăruia puțin calm, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Valentina. Ascultă, nu știu ce ți-a dăruit bunica, dar oricum, te vei preface că-ți place. Ai Înțeles? porunci Emma mai amenințătoare decât ar fi vrut să fie. Valentina avea doar unsprezece ani. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin, În fața indiferenței generale. Fii atentă că eu vreau telescopul, insistă Valentina. Vreau telescopul, ca dar de Crăciun. Nu vorbi de cadouri În fața lui Kevin, Îi porunci Emma. Moș Crăciun nu există, Îi spuse Valentina frățiorului, care Însă lingea marmelada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
față, ai curajul să mă Întrebi ce fac? Antonio Îi spuse nu urla În fața copiilor. Emma țipă că ea nu urla. Ce tâmpenii, spuse Valentina și se duse să-și ia rucsacul. Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Vrei să știi ce fac? continua să strige Emma, dezlegând șorțulețul murdar al lui Kevin și aruncându-i-l În față lui Antonio. Fac totul, totul! Cine-ți face de mâncare? Cine face cumpărăturile? Cine spală vasele? Cine-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să stai zece zile să te servească mama mea. Ea ți-a spus? țipă Emma. S-o lași În pace pe mama, spuse Antonio. Așa ți-a spus ea? țipă Emma. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Mama mea e mult prea doamnă ca să se lamenteze că nora ei nu mișcă un deget, stă relaxată În salon, ca o regină, să dea audiență cumnaților, În timp ce toate celelalte dau o mână de ajutor la bucătărie, spuse Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pumn. Pleacă, ieși, spuse Emma. Pijamaua era oricum de aruncat, o cârpă, se justifică Antonio, ridicându-se. Îl prinse pe Kevin de mână, dar Kevin Își ascunse fața Între picioarele mamei. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi. De câți ani ai pijamaua asta? O văd În fiecare zi, mereu aceeași pijama de rahat. De ce nu te Îngrijești? Te-ai mai uitat În oglindă? Îți ies peri albi. Nici nu-ți mai pasă dacă te plac sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oglindă? Îți ies peri albi. Nici nu-ți mai pasă dacă te plac sau nu - și nu mai Îmi placi, de fapt. Nu asta Îți doreai? Îl Întrebă ea. Nu ești mulțumit? Mama, nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Ba ai să mergi la grădiniță, Îi spuse ea exasperată și-i aplică o palmă pe obraz. Să nu-ndrăznești să-l lovești pe băiatul meu, spuse răspicat Antonio, luându-l În brațe pe Kevin, zgâlțâit de un sughiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea grație genelor moștenite de la mama ei, În timp ce vocea o avea doar mulțumită ei. Antonio, terorizat de gândul că o pierdea cu adevărat - pentru că dacă ea pleca și avea succes, nu avea să rămână niciodată cu el -, imploră, protestă, se smiorcăi, se puse În genunchi, Îi sărută mâinile, dar Emma părea implacabilă, și chiar izbucni În râs la un moment dat, toate astea erau ridicole, iar ea se săturase și spuse că totul se sfârșise și Îl părăsi. Nu stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
baseball și chiar și acela mă respinsese. Am plâns pentru că eram genul de femeie de care râd fetele de la coafor. Am plâns, la sfârșit, de rușine că plângeam; pura stupiditate de a fi o fată bătrână care stă și se smiorcăie în dormitorul ei sâmbăta seara. N-a mai durat mult. După aproximativ cinci minute, conștiința de sine care apare la cel ce plânge singur a ajuns și la mine. Am început să-mi observ ritmul suspinelor și dungile de umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
deci majoritatea părăsiseră Londra ca să se Însorească la Mustique sau prin alte țări calde. Pe măsură ce sosea din ce În ce mai multă lume, zgomotul devenea din ce În ce mai asurzitor. Peste muzica Latino care se auzea de la CD player, se distingeau mame care strigau, bebeluși care se smiorcăiau și copii mai mari care țipau În vreme ce dădeau ture prin magazin dărâmând pahare de punch și șterpelind personaje din sculpturile cu nașterea lui Iisus. Lucrurile erau destul de avansate când apărură Fi cu Saul, Ben și Connor. —OK, cu ce putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
IMPRESARUL: Curvo... tu, curvo. PIANISTA: Diferența în sine sacrifică fără să aleagă unități de viață întregi pentru o simplă excitare exterioară. Câți ani mai vrei tu să sacrifici, tu, copilaș cu sânge gras în poponeață, pentru o izvorâre compozitorială? CÂNTĂREAȚA (smiorcăindu-se): Spiritul meu de sacrificiu ar face toate sacrificiile din mine pentru mine. Un sacrificiu este o eliberare ca o tragere la sorți a unui om adevărat. PIANISTA (compozitorului): Dumnezeu a fost încă odată, iubitule, provocat și umplut cu sânge
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru ea”). Deși la antipodul femeii fatale - de care lumea lui Chandler e plină -, Merle exercită asupra detectivului o atracție insidioasă, de care nu pare a fi pe deplin conștient
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de caracterizare a personajului prezentă în text, justificând răspunsul printro secvență semnificativă. 7. Prezintă rolul indicațiilor scenice din textul dat. 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, următoarea secvență: GODOT (Smiorcăindu-se) No să pot trăi fără teatru... No so pot duce prea mult... În fiecare seară eram în sală, eram printre oameni, trăiam... Sufeream ca un câine, dar trăiam... Trăiam peste tot, în fiecare cuvânt... Cum deau putut face așa ceva
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
or, mama lui Lili făcea niște plăcinte cu magiun pe care nici acum nu le-am uitat (când îmi venea chef, săream pur și simplu balconul la Lili, fie ca să o trag de păr și să o aud cum se smiorcăie, fie să mănânc niște plăcinte, fie să mă uit la televizor); la etajul cinci locuia Danuta, aghiotanta mea, cu care mă plimbam până pe la zece seara pe malul Someșului, iar la miezul nopții ieșeam la fereastră, unde prelungeam discuțiile pufăind
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
precizat, nu v-ați limitat la o conversație telefonică. — Da, ne-am întâlnit, dar extrem de rar, poate că de șase ori în toți acești ani. Și vă așteptați să cred balivernele astea? — Lui James îi era milă de mine, se smiorcăi Lizzie. — N-am cea mai mică îndoială. Și v-ați întâlnit ca să discutați despre mine. — Da, dar într-un mod pe care l-aș numi foarte neutru. — Ah, foarte neutru! — Vreau să spun că Lizzie dorea să afle unde te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei soț, bunicul meu dinspre mamă, a început să plângă ușor, tăcut. Pe noi nu ne-a impresionat: știam bine că așa se întâmpla întotdeauna. Dealtfel, ca și alte dăți, nu a trecut mult și a încetat să se mai smiorcăie înfundat, fără vlagă, a băut puțin vin, apoi m-a întrebat iarăși de lucruri pe care i le povestisem puțin mai înainte. În timp ce se îndrepta spre ușă, m-a privit din prag și mi-a spus, convinsă, că eu trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum crezi că-i uriașă! Dar amuți de uimire când privi în direcția degetului arătător al fratelui ei. E uriașă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e uriașă! Ar fi bună pentru o tocănită. Și Prichinduța se aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti. Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Și prinde
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
străbătute-n fugă, ne-a ieșit În față dintr-un tufiș. — Ce dracu’ făceați de nu mai veneați? — Pe mă-ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase, se smiorcăi Laur alăturându-se fugii noastre. — ... și bagă mare, vere, până ajungem la gară o să-ți dea os prin os jelind-o pe mă-ta. — Și-a vândut chimonou’, vere, Îți dai seama? Nu-i mai Încăpea țâțele-n el de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]