87 matches
-
pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care le
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită și el știa că e foarte liniștită pentru că nu înțelege și totuși n-avea nici o vină și n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Profira Sadoveanu va consemna în memorialistica sa informații care vor fi preluate de toți aceia care s-au interesat de perioada ieșeană a viitorului muzician. Din informațiile oferite de Profira Sadoveanu aflăm că „Sergiu Celibidache, subțire și vioi, cu chip smolit și păr sumbru și creț, dădea din mâini, bătea step pe cerdac, susținând că numai muzica sincopată e interesantă, că nu-l mai atrag clasicii, că niciodată n-are să-i mai cânte...neobosit și îndărătnic, demonstra matematic că numai el
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Profira Sadoveanu va consemna în memorialistica să informații care vor fi preluate de toți aceia care s-au interesat de perioada ieșeana a viitorului muzician. Din informațiile oferite de Profira Sadoveanu aflăm că „Sergiu Celibidache, subțire și vioi, cu chip smolit și păr sumbru și creț, dădea din mâini, bătea step pe cerdac, susținând că numai muzică sincopata e interesantă, că nu-l mai atrag clasicii, ca niciodată n-are să-i mai cânte...neobosit și îndărătnic, demonstra matematic că numai el
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
în balanța minții practice a căminarului. În pașaportul eliberat la data de 16 august 1857 sunt trecuți: Șerban, Neculai, George și Elie Eminovici, dar și Mihail, care iaste de 7 ani: statul crescători, părul negru, ochii mari, nasul potrivit, fața smolită, având și acesta a urma studiile; pașaportul a fost eliberat pi zăbavă de 11 luni. Se trage, deci, concluzia că e vorba de anul școlar 1857-1858. Granița au trecut-o pe la zastava Mihăileni 48. Numai că în anul școlar pomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
n-a știut, să le spunem că în 1939, România a participat în S.U.A. la un festival, alături de alții, unde fiecare s-a dus cu ce avea specific. Noi ne-am dus cu sarmale, mititei, iu-hu-hu pe dealul morii, taraf smolit, voie bună și Maria Tănasă. După 60 de ani, în 1999 am fost iar în S.U.A., și iar mititei, lăutari, meșteri populari, ouă încondeiate, taraf albit, tot tacâmul, mai puțin Maria Tănasă, asta ca să-ți dai seama cât de afurisită
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îmi iese cu plin. Tocmai pune de mămăligă. “Întrebați-l pe nea Nicu Diaconescu, pentru că el știe câte-n lună și-n stele. Ultimu’ haiduc!...” Viitura Cu o pălărie lăsată spre rădăcina nasului, de sub care țâșnesc ochi iuți, oblici și smoliți, ca de veveriță, cu mustață pezevenghe, nea Nicu Diaconescu nu cunoaște astâmpărul. Despică aerul cu nasul, privește stânga-dreapta, ca la ieșirea din vizuină, și arată spre partea cealaltă a Corbenilor. “Uite, aici e satu’ nou, Antonești. Noi așa-i zicem
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Lille. Exact ca la noi, aceeași viermuială, când vine cineva „de la Centru” (din Est sau Sud-Vest, nu contează) și se instalează scena mobilă în piața guvernului din Chișinău. Și fizic, copiii ăștia seamănă izbitor de mult cu ai noștri: slăbuți, smoliți, doar că au poate ceva mai mulți cercei în urechi și, sprâncene și vorbesc franțuzește (basarabenii sunt francofoni doar din oficiu). Mă strecor cu dificultate, încercând să-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
De-o corăbioară/ Mică, gălbioară” (Titești - Argeș). Fata de măritat coase într-un pat amplu la rădăcina unui copac și are în câmpul vizual domeniul marin: „Pă mare-mi privește,/ Departe-mi zărește,/ Departe pe mare,/ Neagră corăbioară,/ Neagră și smolită,/ De prunturi trântită,/ De valuri bătută” (Grădiștea - Ialomița). Ocupația cu încărcătură mitică a cusutului se desfășoară, așadar, nu în pântecele Gaiei, cum am văzut în basmul din Scheiu de Sus, Dâmbovița, ci în apropierea apelor increatului, pentru a transforma virtualitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm era gazda primitoare a 3-4 cuiburi ale acestor păsări negre, gălăgioase, antipatice și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
după o aspră selecție. Fidelitatea față de tipologie se exprimă în mers, în rotirea ochilor, în mișcările vizibile ale limbii, în felul de a rîde, de a fi mînios sau delicat. Ceilalți Othello pe care i-am văzut erau niște albi smoliți. Lawrence Olivier e aci, cum am spus, Negrul, de o autenticitate comparabilă cu cea întîlnită la marii actori de culoare (al căror joc, fără îndoială, a fost minuțios studiat) în filme cu subiecte contemporane. El e, apoi, firește, Gelosul ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se afla între Poarta Albă și Ovidiu, la aproximativ 12 kilometri de Poarta Albă, pe malul Lacului Siutghiol, vizavi de Mamaia. Lagărul era compus dintr-o adunătură de barăci-tip, construite din paiantă, tencuite la exterior și acoperite cu carton smolit, în forma literei "H" (erau numite ”hașuri”); extremitățile reprezentau dormitoarele brigăzilor, iar transversala, situată lângă ușă, conținea spălătoarele. Se dormea pe priciuri din lemn de brad, acoperite cu saltele de paie. Capacitatea maximă a lagărului era de 5000 de deținuți
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]