202 matches
-
capul scării (în decorul scenografiei Hristofeniei Cazacu), scrutând cu o privire aruncată șiret, cobora agale, cu atenție prefăcută, călcând atent pe fiecare treaptă! Nu scăpa însă cu privirea pe nici unul din soldații ce o urmăreau încremeniți de emoție. Cu o smucitură bruscă a capului către Don Jose, părea că vrea să spună că abia atunci l-a zărit. Da de unde, cochetărie feminină! Îl zărise din primul moment, dar versată fiind (panoramându-i), dăduse speranțe din priviri fiecărui soldat că el va
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sosirii sale să bubuie prin curtea deschisă, fie să folosească mai prozaicul clopoțel. Alese a doua variantă și, o clipă mai târziu, o voce vorbi prin interfon, Întrebând cine era. După ce-și oferi numele, ușa se deschise cu o smucitură. O Împinse În lături, o trânti În urma lui și străbătu curtea către partea de palazzo ce dădea spre Marele Canal. De la o fereastră de sus, o slujnică În uniformă se uita afară, vrând să vadă cine intrase. Aparent satisfăcută că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ori cum se face pe la noi, bea, o să-ți priască după frigul pe care lai tras. Dar scoate- ți cizmele celea, sau stai, mai bine ți le trag eu, că te văd încă înțepenit puțin. Îi scoase cizmele cu smucituri repezi și le duse în sala de la intrare, apoi puse în pahar lichidul incolor care făcea mici bule la turnare. - Dumneata nu bei? - Eu nu, numai când am nevoie, adică atunci când sunt răcit, sau uneori așa când îmi vine, odată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din joacă și se uitau acum la ea, fetița îi mai țipă odată aproape de ureche: „Mama mi-e foame!”. Dar maică-sa o puse repede jos lângă ceilalți, șopti: „Niculaie” și alergă spre poartă pe care o deschise dintr-o smucitură și ieși în uliță. Portița reveni la loc încet cu un scârțâit prelung și tânguitor, parcă prevestitor de rele, ceea ce o făcu să-și întețească și mai mult pașii. Școala nu era departe. Un fel de casă mai mare cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a răsturnat, dintr-o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă. Nepoții s-au aruncat cu poftă asupra ei, fără să mai aștepte ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și Renar au privit cu ochi mari bologhețul galben ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu toate că birourile unde trebuia să aibă prima întâlnire erau la etajul douăzeci și nouă al unui imobil rotund impresionant, iar ascensorul era aproape identic cu acela de la InvestorCorp. Își ținu respirația simțind că liftul o ia în sus cu o smucitură, dar era perfect calmă atunci când îi cunoscu pe potențialii săi clienți. După un început puțin dificil, în care nu își dăduse foarte bine seama unde se opreau politețurile și când trebuia să se pună pe treabă, își începu prezentarea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înșirau în cerc pe lângă lumânările mari care erau singura sursă de lumină; Darcey se întinse pe unul dintre ele și închise ochii. Nici nu se liniști bine, că și adormi. Nu se trezi, așa cum făcuse în ultimele nopți, cu o smucitură bruscă. După jumătate de oră de somn fără vise, deschise ochii și se trezi dintr-odată. Încă era relaxată, dar nu mai era deloc obosită. De fapt, se simțea grozav. Neapărat trebuia să o convingă pe Anna să facă salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că dacă aș fi rămas cu el, viața mea ar fi fost perfectă. M-am folosit de el ca să-mi justific fiecare greșeală. Dar el e acum alt om și eu la fel. Așa că bineînțeles că nu-l mai iubesc. Smucitura cea mai puternică scutură avionul, iar Darcey icni. Deși de obicei nu avea o problemă cu tulburările atmosferice, nu i se mai întâmplase niciodată așa ceva. Și probabil că nu era exclus ca pilotul să facă vreo greșeală elementară, transformând zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o durere sfâșietoare, parcă două pumnale i s-ar fi înfipt în orbite zdrobindu-i bulbii ochilor". Urmează smulgerea limbii, scenă prezentată în tușe vâscoase: "Un clește rece îi apucă limba pitită în dosul dinților de jos și, cu o smucitură scurtă, i-o rupse din rădăcină. Valuri de sânge bolboceau în gura lui Mahavira, zvârcolindu-se într-un horcăit înfundat". Totul culminează cu jupuirea de viu a sărmanului moritur: în mijlocul gărzilor însetate de oroare, călăul "se apropie de osândit și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înfășură cu putere căpătâiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gârliciului...". Ucigașul i-a căzut deja în capcană; ceea ce urmează constituie doar o formalitate: "Zibal dete drumul ochiului și, apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură supremă trase înăuntru brațul întreg". În timp ce acoliții slugii se grăbesc să dispară, hangiul rămâne să-și pregătească în solitudine răzbunarea, care se desface migălos, în falduri tenebroase. Sub povara efortului și a strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o sarabandă a ispitelor mobile: "Ochii scânteiau pretutindeni, iar mâinile întinse nu-i puteau captura nicăieri". Chiar și scurta victorie este iluzorie, precum formele fantomatice care dansează: "O dată am prins mâna și mâna s-a topit în strânsoare, fără nici o smucitură, ca ochii să-mi râdă în față, cu orbitoarea lor lumină, rece și nepământeană". Timpul se pulverizează în particule irelevante și imposibil de cuantificat rațional: "Poate a durat numai cinci minute, bezmeticul joc; poate un ceas". Spațiul camerei devine prea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rînd, e clar că Nae și Sebastian așteptau împreună marea răsturnare, ca să poată clădi, de asemenea, împreună, pe "cenușa" lumii vechi, lumea cea nouă, "noul pămînt". În acest roman explicit de dragoste și supunere, "sclavul" vine însă și cu o smucitură de răzvrătire: discutînd problema evreiască (și anume, în termenii de pînă în septembrie 1933 ai lui Nae Ionescu), naratorul face o declarație de participare, în sensul platonician al termenului, la românitate, căci se declară "evreu, român și dunărean". Este o
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
valora mai mult de trei sorcoveți... Iar la tot răul acesta s-a mai adăugat un plus, după ce i-am văzut într-un reportaj tv pe unii demnitari dansând cu importantă conștiinciozitate ,Dunărea Albastră" în ritm de foxtrot cu ceva smucituri de malaguéna, la Balul în stil vienez. Ca buni compatrioți și solidari întru toate cele, i-am înțeles și le-am fost alături la chinurile respective. În concluzie: vanitas vanitatum, ,ecleziastic" vorbind, drept care nimic nu ne mai convenea. Devenisem cu
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
foarte bine reprezentat în lumea lui Caragiale: executat de Leanca din schița Justiție (pe care judecătorul o mustră: „Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla!”), de Iordache din D’ale carnavalului („Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dând cu tifla înapoi”), de cetățeanul indignat din Atmosferă încărcată („Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală și pleacă grăbit, fără să-și plătească halbele, pe care lea băut una după
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
Abrașa să țipe ca un descreierat, gonind nebunește pe lângă mașini care așteaptă la semafoare, pe lângă pietoni care îl privesc speriați, pe lângă câini... Cei doi traversează orașul în viteză. Sunt pe un bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură magistrală și reușește să-și zăpăcească adversarul, care derapează și se oprește, stârnind un nor de praf și cioburi, plesnind în plin câteva mașini parcate într-un scuar... Abrașa zâmbește triumfător și-și continuă drumul. În oglinda retrovizoare observă o
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
era timp și nimeni și nimic nu-l mai stânjenea. Și nici nu avea dorințe pe care să nu și le poată îndeplini. Timpul nu mai exista, dar el totuși trăia. Fără timp, fără pedeapsa capitală. Pe urmă, simți niște smucituri teribile și o lumină orbitoare și fără contururi îl izbi în față. O senzație de frig îl lovi din toate părțile. Urlă și avu impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
umplut într-o vreme centrele de colectare a fierului vechi de tot soiul de bombe și proiectile găsite pe coclauri. Oameni și utilaje la marginea cimitirului catolic care mărginește balta. Acolo-i „teatrul de operațiuni“. „Începeți să trageți. Lin, fără smucituri“, cere Mărgineanu. Un vehicul cu cupă frontală trage, cu niște cabluri, bomba aflată sub 70 cm de apă, la vreo 80 de metri de mal, ancorată în prealabil de Cozmei și câțiva colegi. După ce a fost aruncată din avion, bomba
Agenda2004-34-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282777_a_284106]
-
va distruge ce-i al meu, acel ceva dădăcit și îngrijit de toată viața mea, care-i mai mult decît eul. Ne-a oprit un milițian. În întuneric, am simțit că m-a înșfăcat cineva de umăr și, dintr-o smucitură, m-a răsucit cu fața. Imediat am încetat să mă clatin, mi-am îndreptat trupul, nedorind să mă pomenesc la miliție. Nu mai eram beat tare și mă clătinam doar așa, din flască obișnuință nocturnă (și în parte pentru Ciubik
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
comentează prietenul. O, dar tocmai ne aflam în seara de 21 august, când Robert Turcescu l-a avut ca invitat la emisiunea sa de "100%" pe domnul Prim-ministru Călin...! Popescu-Tăriceanu ? Nu! Mai degrabă o valsare sprintenă, doar cu ceva smucituri de rock, printre întrebările moderatorului. Nevasta lui Haralampy, Claustrina, chiar a zis la un moment dat atrâgându-și oprobiul publicului din sufrageria noastră: -Nu-știu de ce, da' domnu' Prim-ministru îmi amintește de "Călin - file de poveste"... -Și mie, s-a solidarizat
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
mă întorc de la Bordeaux la Paris cu T.G.V.-ul, trenul de mare viteză. Incomodat de un tânăr american care șade pe un fotoliu alăturat și doarme pe el de oboseală, prăbușindu-se din când în când peste mine la vreo smucitură mai mare a vagonului, mă hotărăsc să mă mut pe un fotoliu liber ceva mai departe, să scap de individ... În scurtele sale treziri somnoroase, printre mormăieli cu greu deslușite, intru în vorbă cu el. Așa aflu că vine de la
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
Apoi într-una din nopți stând jos pe una din aceste trepte, mi-am vârât degetele în gură, am prins bine dintele între degetul mare și arătător ca într-un clește și am tras brusc. M-am trezit din prima smucitură cu dintele în palmă. Marginea lui crestată scânteia în întuneric. Voiam să-l arunc peste balustradă, în casa scărilor. Pun pariu că ar fi trebuit să număr până la o mie înainte de a-l auzi atingând fundul, în miezul pământului. În
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
subite. Într-un interviu a spus: "Nu o să termin niciodată cartea, pentru că simt că o să mi se termine viața împreună cu ea". Romanul începe cu aceste cuvinte: "Încuie ușa. Traversează holul. Pătrunde în liftul fără lumină. Bîjbîie după butonul parterului. O smucitură brutală. Coborîrea în întuneric induce spaima. Acesta este un roman de profunzime. Cel puțin partea aceasta, destul de voluminoasă, este scrisă sub o mare presiune, este scrisă sub ape. Desigur, cînd veți citi, dumneavoastră veți fi în aer, la suprafață adică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
poți da peste un sat, dacă nu e ăsta, e altul, dar e îndoielnic că, în primul pe care-l vom întîlni, ne va aștepta o pereche de boi puternici, în stare să îndrepte turnul din pisa dintr-o singură smucitură. Ușurat, cornacul s-a șters cît a putut de bine cu ierburile care creșteau împrejur, mare noroc a avut că n-a dat peste urzici sau peste sanguinare, l-ar fi făcut să țopăie în frenezia dansului sfîntului vito, atîtea
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
salveze tot ceea ce mai era de salvat. Elvira Platon Rîmbu și Doru Fârte au imaginat un cuplu regal istericoid, caraghios, animat de sarcasm și ură. Șerban Borda (Principele Filip) și-a dat silința de a evidenția excentricitățile și contrastele studiate, smuciturile din care îi e făcut personajul. Mariana Neagu și Ileana Iurciuc (în rolurile Mătușilor și ale Doamnelor) au apariții intens colorate, de păpuși mecanice, parcă de esență ghelderodiană. În interpretarea lui Petre Ghimbășan, Inocențiu, pretinsul logodnic al Ivonei, dobândește o
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
mă va apăsa mai ușor. Dar soțul meu se întorsese spre mine și începuse să-mi caute trupul sub plapumă. M-am retras ușor, el a insistat, m-am retras din nou împotrivindu-mă revărsării lui de tandrețe. Cu o smucitură se retrase și el, rigid - aprinse lumina, luă Biblia franceză dăruită de tatăl lui și o răsfoi distrat. Eu am oftat și atunci el s-a întors cu fața la mine spunând răspicat: - Cred că nu mă mai iubești! Am luat telegrama
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]