198 matches
-
înghesuiau , încerca să meargă mai în spate pentru a fi mai liberă . Pe două banchete față în față inghestuiti și ei ,stătea un grup vesel de tineri , de liceu . Drumul era prost asfatat și plin de denivelări așa că la o smucitură mai puternică s-a trezit în brațele unui băiat ce stătea pe jos , era și el blond și avea cei mai albaștri ochi pe care îi văzuse ea vreodată.... ! -Scuză-mă, a spus față stângace, ridicându-se repede de unde aterizase , mai
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
viața mea, am descoperit voluptatea foarte neobișnuită de a strânge o armă de foc, un kalașnikov, și de a-i simți tresăririle nervoase pe umăr. Și de a vedea, în depărtare, o siluetă de placaj acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
E o rușine!” „Samovarele” erau aprope toți tineri, unii evident beți. Toți aveau privirea pătrunzătoare, puțin smintită... Trei sau patru lăzi s-au năpustit spre Charlotte. Soldații își înfigeau bățul în pământul bătătorit din piață, se răsuceau, ajutându-se cu smucituri violente din tot corpul. În ciuda sforțării lor, totul aducea mai degrabă a joacă. Charlotte s-a oprit, a scos în grabă o bancnotă din sacoșă și a dat-o celui care s-a apropiat primul. El nu a putut să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fugea, atât de ciudată, atât de legată de trecut, se amesteca de acum înainte cu primejdia de care fugea celălalt. Că viețile li se amestecau. În depărtare răsunară un glas mânios, un ordin, apoi câteva lătrături. Și tocmai atunci o smucitură urni întreaga garnitură, iar Pavel simți, în trupul lui și în aceeași clipă și în trupul femeii, efortul involuntar al tuturor mușchilor încordați în copilăreasca dorință de a ajuta plecarea trenului. Mișcarea lui se acceleră foarte puțin, dar, după vreo
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai susținută. Era un fel de nuanță de liniște victorioasă în cadența care punea treptat la unison zgomotele zilei. Prezența strigoiului care eram nu putea schimba absolut nimic. Cu toate astea, ceea ce m-a scos din somnolență a fost o smucitură scurtă în acest ritm. Zgomotul unei mașini care se oprește și pleacă iarăși cu viteză foarte mare. Totul se petrece atât de repede, încât nu-mi dau seama în ce ordine vin aceste zgomote. „Cineva destupă o sticlă de șampanie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o dată mi-am pierdut cumpătul. Cu cât mă apropiam mai tare de tanc, cu atât mi se părea mai mare. Mi-era frică și voiam să mă Întorc acasă. Dar semaforul Își schimbă culoarea și tancul porni Înainte cu o smucitură. Stând În picioare și pedalând din greu, m-am repezit În urma lui. În cealaltă parte a orașului, În Întunecimea din Casa Zebrei, tatăl meu Încerca să nu adoarmă. Baricadat În spatele tejghelei, cu pistolul Într-o mână și un sandviș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În continuare. Voiam să sufere un pic. Obiectului Îi apărură riduri pe frunte, iar ochii i se muiară, implorând. ― Mă urăști? ― Mă mai gândesc. ― Ești așa de rea! Îmi spuse ea, strâmbându-se comic, și trase perdeaua dușului cu o smucitură. După micul dejun am stat pe balansoarul din verandă, bând limonadă și legănându-ne Înainte și Înapoi, ca să facem curent. Eu țineam picioarele pe barele de susținere, Împingându-mă În ele. Obiectul stătea perpendicular pe mine, cu picioarele Întinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva din frica de necunoscut. Se foiește. După părerea ei, Amata e legat mai degrabă de verbul a iubi. Căci Vesta ne iubește pe noi toți. Nu e normal ca epitetul Zeiței să treacă și asupra slujitoarelor sale? Simte o smucitură ușoară. Asinia o trage de tunică și-i șușotește la ureche, împroșcând-o abundent cu salivă: — De ce spune că o ia și nu că o alege? Își trece mâna peste față, după care o strânge încet de braț, să o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că elocința plictisește uneori, când e prea multă, deși e o lucrare desăvârșită, dar cum de nu deschide nici unul gura, nu mișcă o mână, nu se ridică în picioare? Dacă nu ca să aplaude, măcar de prea multă ședere. Simte o smucitură ușoară. Agrippina o trage de poale. — Te interesează ce spun? întreabă. Tăgăduiește din cap. Ce altceva poate să facă? Trebuie să-și tragă scaunul spre ea ca să o audă ce-i spune. — Ai mai simțit ceva? Parcă ar întreba-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a început să se îndepărteze. ― Nu. Nu m-am putut abține, și am luat-o de braț. Nu vreau s-o las așa. Jenny se uită cu dispreț la mâna mea de pe brațul ei, după care se eliberează cu o smucitură, se întoarce brusc la mine și-mi spune apăsat: ― Ia mai du-te tu dracului. Rămase acolo pentru câteva clipe, vădit încântată să vadă cât am fost de șocată, după care plecă, și mă lăsă acolo tremurând ca frunza. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de pereții din bârne ai hanului, și prin fereastră se zărea lumina lămpii iar Înăuntru, În fumul și căldura care mirosea a vin nou, se cânta la acordeon. — Unde-am stat la Paris? o Întrebă pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și băieților, și, În timp ce zgomotul sacadat al motorului se transforma-n răgetul familiar, Începură să se Învârtă În cerc, Compie evitând gropile făcute de porci; avionul urui, săltând de-a lungul terenului dintre cele două focuri, și, după o ultimă smucitură, se Înălță, și el Îi privi pe toți cei rămași jos, fluturându-și mâinile, și tabăra de la poalele dealului care se aplatiza și câmpia tot mai lată, pâlcurile de copaci și tufele turtite și potecile de vânătoare alergând spre apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la suprafață. Ținea lanseta În mâna dreaptă, dând firul printre degete. Simți o smucitruă puternică. Trase și lanseta prinse viață, se mișcă periculos, se Îndoi la maximum și firul se-ntinse, ieși din apă, se-ntinse și mai tare și smucitura se transformă Într-o tracțiune continuă, puternică și periculoasă. Nick simți că firul s-ar fi rupt dacă mai trăgea, așa că-i dădu drumul. Mulineta scoase un scârțit mecanic În timp ce firul se desfășura În goană. Prea repede. Nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului și doi dintre ei ieșiră pe aceeași poartă pe care intraseră. Servanții măturară nisipul, nivelându-l. Manuel bău un pahar cu apă turnat de unul din delegații lui Retana, care În seara asta Îi era manager și purtător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
N-am bere. Aia a fost ultima. S-a terminat. — Haide, să mergem În altă parte, să luăm niște bere adevărată, spuse unul dintre ei și se urcară Înapoi În mașină. Unul dintre ei se clătina. Mașina porni cu o smucitură, se Întoarse pe drum și plecă. Pune berea pe masă, spuse madam Fontan. Ce s-a-ntâmplat, da, e-n regulă. Ce s-a Întâmplat? Nu bea de pe podea. — Nu știam cine-s ăia, Îi spusei. Sunt beți. Ăștia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primele ceasuri ale după-amiezii, întâlniră bagauzii. întâlnirea s-a produs în mijlocul unui platou întins, pe când străbăteau o rariște înconjurată de o centură întunecată de brazi. Când îi văzu ieșind pe neașteptate din desișul de copaci, Audbert se opri cu o smucitură, dar era prea târziu ca să mai schimbe direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți călare. înaintau încet, strângând în mâini armele: o suliță, o secure, un arc cu săgeata pregătită. Căutând să nu lase să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atinse culmea. — Sunteți niște idioți! tăbărî el asupra soldatului, pălmuindu-l. Nu se poate să dispară așa doi copilandri și un cal. Știți foarte bine că nu putem rămâne prea mult aici. Balamber se apropie cu pas hotărât. Cu o smucitură, îi opri brațul ce se ridicase gata să lovească din nou și i-l împinse înapoi. N-are nici un rost să mai urli acum, îi spuse, privindu-l cu duritate. Nu trebuia să-l lăsați să scape. Sunteți niște incapabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să depărteze picioarele tinerei fete, se lungi din nou deasupra ei, cu o mână îi ridică pe dedesubt bazinul și, după câteva smucituri, o pătrunse, împingând din șale iar și iar, de câteva ori. Ea scoase un strigăt, deschise ochii mari și, cu un răcnet, își eliberă o mână și îi înfipse unghiile în față. în vreme ce lupta celor doi reîncepea, Balamber veni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se lăsase în voia burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se prelingeau pe obraz vorbeau de la sine. Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă - pe Balamber, în picioare lângă el și se opri pentru un moment, aruncându-i acestuia o privire piezișă, încărcată de răutate, ca a unui lup care, pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă scap de ea, a venit să mi-o ia din mână. În clipa când politețea și greutatea de a accepta, dar și de a refuza serviciul unei femei m-au silit să mă împotrivesc, atingerea cu ea, prin ușoara smucitură a pălăriei, șocul fizic dintre noi m-a făcut să-i simt în mine ființa, să am voluptatea voinței ei impusă voinței mele. De altfel, de mult s-a schimbat raportul de forțe dintre noi. De când nu mai pot avea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o tremurătură enervantă, extrem de vizibilă. Încercând să descuie ușa, scăpă În câteva rânduri cheile jos, ca după alte Încercări nereușite să acționeze butonul soneriei. Nu așteptă prea mult și Carla deschise cu violență ușa, după care o Închise cu o smucitură, făcând zgomot. Era nervoasă, hotărâtă să-i administreze o scenă dintre cele mai teribile. „Se putea...? Iar ai băut...!! Așa oare ne’am Înțeles noi azi dimineață!? Mă minte domnul, afaceri, iar dumnealui Își face plinul, mai mult de zece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu fusese niciodată cuprins de teamă, iar curajul său devenise legendar printre soldați. O mână înghețată îi acoperi gura. Dacă nu taci, ești mort. Am un pumnal. Valerius îi simți vârful împungându-i gâtul. — Fă cum îți spun. Cu o smucitură, omul din spatele său îl făcu să se ridice. Lui Valerius i se păru că zărește o siluetă zveltă dispărând în întuneric, în fundul grajdului. Ajunse afară, în lumina lunii, strângându-și traista la piept, cu pumnalul atingându-i șoldul și prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce fusese ales împărat de niște soldați a căror violență era bine cunoscută. — Ucide-l! Valerius coborî sica. Flamma întinse mâna și apucă încheietura lui Valerius, lipindu-și vârful armei de gât. — Ucide-l! strigă din nou Vitellius. Cu o smucitură, Valerius își eliberă încheietura din strânsoarea lui Flamma și aruncă arma în nisip. De pe treptele de sus ale arenei se ridică un murmur consternat. Valerius își scoase coiful. Simți pe față o adiere răcoroasă. În pulvinar, Vitellius continua să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai erau la modă. Roz-portocaliu sau nimic. Și, oricum, buzunarele din dreptul sânilor erau atât de demodate! El a fost fantastic, ei nu îi puteau reproșa nimic. Și au scos-o din colecție? — Ah, bineînțeles! James și Susie, după multe smucituri, ieșiră din salon, clătinându-se încet în direcția noastră. — B’linda! a exclamat James. Dragă B’linda! Minunată petrecere! Susie a făcut efortul de a-și aranja buclele cochete, dar s-a oprit din asta uitându-se de parcă o durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
chircit, să aud șuierul locomotivei, garnitura să se urnească și, ușor, să se piardă după cotul liniilor din dreptul Băncii Naționale. Și, într-adevăr, locomotiva a fluierat în cele din urmă. Greoi, vagonul s-a urnit. Aproape i-am simțit smucitura. Geamătul arcurilor. Scrâșnetul osiilor. Licuricii țâșnind. Țipătul șinei strivite. Roțile ezitând să se avânte. În aceeași clipă, la una dintre ultimele ferestre dinspre partea cimitirului, am văzut cum cineva flutura o șapcă roșie. Celebra șapcă a lui Ghidale, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]