285 matches
-
noi forme sociale și altor principii morale. Modul de viață în societatea modernă reclamă o organizare și un control social riguros, dar care nu mai pot fi conduse după vechile norme și principii. Noile „modele” și noile forme de „mentalitate” social-istorică vor crea sisteme de conducere de factură managerială, cu caracter programat-planificat și specializat. Organizarea și gestionarea societății, se va structura în raport cu „nevoile vieții”, cu „interesele”, cu direcțiile de „strategie de dezvoltare” socială. Elementul central în jurul căruia se organizează și de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sociale notăm următorii factori, care modifică o stare de echilibru-stabilitate statutată ca fiind „normală” până la data intervenției lor, și anume: factori economici, politici, sociali, culturali, moral-religioși, etnici etc. Un loc particular în producerea sau cel puțin în favorizarea apariției „crizelor social-istorice” îl ocupă, așa cum a arătat experiența istorică a secolului XX, progresul științei și al tehnologiei, care a schimbat profund structurile sociale, relațiile interumane, conduitele, stilul de viață și modelele de gândire. Deși trebuie considerate forme de reacție psihosocială, cu caracter
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ale grupului social-uman al cetății respective. Inseparabilă de aceasta, ea va urma toate fluctuațiile istoriei, fie că este vorba de crize sau dezvoltări, fie de eșecuri și succese. Se poate afirma, fără să exagerăm, că nivelul de dezvoltare și evoluția social-istorică și politică ține într-o măsură considerabilă de nivelul de dezvoltare și utilizare a igienei mintale într-o societate dată. De aplicarea corectă a prescripțiilor de igienă mintală depinde menținerea echilibrului psihosocial al cetății și comunității umane respective, iar de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
al burgheziei intelectuale, generoase, coborâtoare din răzeși. Prima realitate, prin care La Medeleni se constituie și într-un bildungsroman, este condiționată de stabilitatea celei de-a doua: conservarea candorilor edenice proprii vârstelor aurorale pare posibilă doar în condițiile unui timp social-istoric propice. Arhitectonic, trilogia nu urmează legile romanului clasic, nefiind construită după un plan narativ riguros. Conflictul, atât cât există, se dezvoltă în absența unei organizări pe axa unor întâmplări ce se înlănțuie, a unor determinări epice strânse, iar personajele evoluează
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
contemporan. Romanul polonez (1984), constituind etape pregătitoare. Construit din medalioane ale unor individualități care au marcat momente majore în evoluția acestei literaturi, demersul analitic din Istoria literaturii polone (I-III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V.
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
înghițit de un altul și așa mai departe, într-o existență formată din straturi, dincolo de care orice fel de orizont rămâne o pură himeră. Omul este, așadar, întotdeauna „înghițit” - sugerează scriitorul -, indiferent că e prizonier de la început în deja-existentul cosmic, social-istoric sau în deja-creatul culturii. Dramaturgul propune o „terapie” aflată în contradicție cu simțul comun. Soluția esențială - comportând o serie de variante - este înțelegerea propriei condiții, întoarcerea către sine a omului, care se împotrivește astfel sensului unic al destinului făcându-l
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
țărănești, invalidând „mitul evoluționismului unilinear” (Bădescu, Dungaciu, Baltasiu, 1996, pp. 82-102, 161-165). Perspective asupra unei sinteze a modernizării și identității culturale Autoorganizarea competențelor în cadrul Institutului Social Român Înzestrat cu un deosebit simț al problemelor sociale, Gusti a sesizat că împrejurările social-istorice de după războiul de întregire a neamului și problemele sociale imense ridicate de unificarea economică, politică, administrativă și culturală nu mai țineau de tehnica politică, nici de resortul unor discipline parțiale, ca economia politică sau știința financiară, ci erau „probleme totalitare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în primul rând, rezultatul dispozițiilor genetice individuale, psihologia colectivă care configurează profilul sufletesc al unui grup social, este rezultatul trăsăturilor specifice etno-rasiale, care corespund în plan individual cu structura genetică a grupului respectiv, iar, pe de altă parte, totalitatea factorilor social-istorici, etno-culturali și moral-religioși care normează și determină natura sufletească și formele de gândire, sensibilitate și comportament ale grupului social respectiv. Acestea dau originalitatea, unicitatea și marca specifică grupului populațional de referință, diferențiindu-l în raport cu alte comunități social-umane. Este de la sine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc.). Acest aspect pune în evidență faptul că „psihozele colective” sunt modalități particulare de „reacție colectivă” ale grupelor social-umane, în anumite circumstanțe istorice, socio-culturale și moral-spirituale. Din acest motiv, pentru înțelegerea naturii psihozelor colective trebuie avute în vedere atât condițiile social-istorice care le declanșează, cât și caracteristicile psiho-sociale ale grupelor umane care sunt mobilizate de aceste condiții, realizând în plan comportamental psiho-social „formele patoplastice” ale acestor manifestări. Caracteristicile psiho-sociale ale grupelor umane Nu intenționăm să facem o analiză psiho-socială a grupelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluției istorice a umanității și care sunt, într-o măsură apreciabilă, rezultatul acestei evoluții. Acestea sunt următoarele: structura psiho-biologică fundamentală, primară, cu caracter pulsional și care există la absolut toate grupele umane, și structura psiho-culturală, secundară, dobândită în cursul evoluției social-istorice și care este reprezentată prin valorile culturale, morale și religioase specifice fiecărui grup uman și care sunt asimilate de acesta, constituind o structură sufletească supraadăugată. Structura psiho-biologică fundamentală are un caracter constituțional. Ea corespunde în mare măsură inconștientului colectiv și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În România este posibil ca această tendință să se manifeste odată cu schimbul de generații, în primele decenii ale secolului XXI; - impactul valoric asupra curriculumului este o realitate pedagogică milenară, așa cum am arătat deja. Metamorfozele axiologice care au însoțit marile mutații social-istorice au antrenat întotdeauna schimbări profunde, adesea totale ale curriculumului educațional. Societatea contemporană pare să se afle în vâltoarea unei transformări de amploare, cea mai profundă din câte a traversat vreodată, și, indubitabil, curriculumul educațional este supus deja presiunilor și va
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o considere lumea sa. Detectăm această obișnuință cu o anumită realitate, pe care o consideră a sa, mai ales în limbajul actorului social, în cuvintele și expresiile pe care le folosește. Vorbirea este dependentă de contextul social, fie el implicit (social-istoric, situațional), fie explicit, încurajând anumite expresii, sintagme, cuvinte, corelate cu gesturi și mimici adecvate, impunând un anumit stil de comunicare. Tatiana Slama-Cazacu (2000) invoca „forța”, „puterea” limbajului derivând dintr-o ideologie dominantă care-și propune să schimbe sau să instituie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de norme de conduită care nu-i dau actorului social nici o șansă să refuze sau să aleagă dintre mai multe variabile. Mă refer la un context social-global, ideologic, precum și la un context imediat, situațional, ce construiesc împreună o anumită realitate social-istorică în care-l „învelesc” pe individ, silindu-l să-și însușească anumite soluții cognitive, să prelucreze o anumită informație și să-și formeze anumite imagini, credințe, reprezentări. Dacă-și alimentează reprezentările dintr-un context dat, individul (grupul) va „învăța” anumite
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un element care poate modela, în timp, procesul reprezentațional și acționa ca un filtru pentru realitatea socială reprezentată. Aceste două fațete sunt complementare și interdependente; ele asigură funcționarea memoriei grupale și sunt asimilate de către sistemele instituționale. Cu alte cuvinte, condițiile social-istorice și culturale sunt receptate ca o „realitate obiectivă” și aceasta acționează apoi ca un filtru, ca o grilă de lectură dependentă de condițiile istorice, de normele și valorile dominante. Această realitate este depozitată în memoria socială și determină apoi formarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acestei matrice. Care sunt mecanismele prin care se produce această formă specifică de cunoaștere socială? Michel Rouquette (1994) ne furnizează un model explicativ ce se poate aplica realității pe care am descris-o: a) cunoașterea este produsă de o configurație social-istorică dată; b) aceasta avansează practici colective, organizate tematic, conferind realității un sens anume, construind modele de abordare relativ abstracte. Rouquette a propus noțiunea de nexus (1988) ca formă explicativă a unor comportamente frecvent observabile în câmpul psihologiei colective. Nexus-ul (a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
orașul, suportând înghesuiala și îmbrâncelile inevitabile, parând întrebări indiscrete și jigniri, vorbind în gând, cu jale, pruncului defunct, ascultând certuri și comentarii sarcastice în doi peri privitoare, prin subînțelesuri, la „El”, la „Cel mai...”, umilul cetățean retrăiește situații caracteristice climatului social-istoric general și își amintește acte personale de revoltă, planuri infantile de suprimare a tiranului. În mintea lui resuscită textul unei scrisori către regina Marii Britanii, în care cerea majestății sale să îi retragă impostorului distincțiile nemeritate, precum și tentativa, minuțios chibzuită, de
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
un sfat, un îndemn. Derivate din p. propriu-zise sunt p. exclamative și p. dialogate. Tematica relevă cele mai variate aspecte ale existenței umane, p. fiind, în ansamblu, expresia unei filosofii de viață, în care conținutul etic se îmbină cu cel social-istoric și cu povețele practice. Creat într-un anumit moment istoric, p. are un sens inițial, care exprimă ideea de la care se pleacă. Cu cât această idee este mai generală, cu atât pot apărea semnificații mai numeroase, în contexte particulare, dar
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
implică ideologicul prin propria ei natură. Opera de artă (cea literară în chipul cel mai evident) va fi chemată să lumineze în real tipicul, iar tipic este nu ceea ce e mai răspândit, ci tot ce exprimă esența forțelor și fenomenalităților social-istorice. „Problema tipicității - se afirmă în Enciclopedia literară sovietică (1935), și unele dintre propozițiile de aici vor apărea, aproape identice, în raportul lui G.M. Malenkov la Congresul al XIX-lea al PCUS - este totdeauna o problemă politică. În concepția marxist-leninistă, ceea ce
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
că, formulă de investigare a condiției umane într-o epocă de criză a valorilor, „deriziunea” scenică absurdă propune noneroul, un personaj tragic prin zodia sa existențială și comic până la grotesc datorită zădărniciei gestului de a traversa un univers absurd. Fundamentând social-istoric reapariția farsei absurde ca efect al unui univers degradant, peste care domnesc angoase, criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările firești ale acestei atitudini estetice în construcția personajului, a
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului de a găsi formula unui lirism direct, dezbrăcat de artificii, solidar cu mutațiile social-istorice ale contemporaneității. Modelele existențiale și estetice rămân André Malraux și Federico García Lorca. P. e un contestatar al lui Tudor Arghezi, ale cărui operă și personalitate le-a atacat cu o vehemență nedreaptă în „Azi”, apoi în „Scânteia” (1947), anticipând
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
om în aceeași situație, cu același om în altă dispoziție. Or, nimeni nu poate fixa dinainte sau retrospectiv limitele consecințelor, decât dezvoltarea unor asemenea decizii localizate și datele”. Prin această opțiune indeterministă este implicată totodată o poziție net idealistă. Fenomenele social-istorice sunt explicate prin conștiința actorilor lor. În spatele acestei conștiințe nu stă nimic care să reprezinte o condiție determinată, demnă de luat în considerare de către cercetător. Este un lucru general acceptat de către cei care promovează metoda comprehensiunii că, pentru a o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
își regăsește în amintire timpul pierdut, adolescența și tinerețea consumate în perioada cea mai seismică a istoriei contemporane. Limitat, orizontul acestui tânăr ce nu izbutește nimic din ce își pune în gând nu încadrează un spectacol al răsturnărilor și prefacerilor social-istorice, iar romanul nu devine o cronică sau o frescă, cu toate că dezvăluie unele consecințe ale procesului de restructurare socială. Istoria e absorbită de geografie. Discontinuă, istorisirea e o succesiune de momente, de frânturi de viață, un potpuriu de situații, un caleidoscop
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
interpretative. Nu o dată se operează comparații, indicându-se posibile înrâuriri, transmise către Mihai Eminescu ori către proza marilor clasici. Materia, criteriile de organizare și finalitatea, similare, configurează și a doua carte cu profil comparatist - L.N. Tolstoi și literatura română. Cauze social-istorice sunt convocate pentru a explica perioadele receptării, dar tabloul sporește în complexitate din cauza abundenței faptelor istorico-literare și a implicațiilor moral-estetice ale operei tolstoiene. Și rolul contextului autohton va crește simțitor în expunere, de vreme ce asimilarea se săvârșește în strânsă legătură cu
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
În timpul căreia sociologiei i s-a interzis dreptul la exprimare sub etichetarea ei ca „pseudoștiință burgheză”. În concluzie, nu este de competența sociologiei, ci a altor științe social-umaniste de a studia și acest capitol al științelor sociale și al practicii social-istorice. Așteptăm deci cu interes studiile de istorie a economiei, filosofiei, politologiei, propagandei etc., pe care numai specialiștii acestor domenii le pot introduce În circuitul științific de profil. Referitor la strategiile defensive ale sociologilor și cercetătorilor sociali În timpul guvernării comuniste, amintesc
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1957), amplă „povestire istorică” de evocare a unui episod din lupta minerilor din Zlatna, la câteva decenii după răscoala lui Horea -, P. a dat un ciclu romanesc format din cinci volume care, relativ independente, se articulează într-o ambițioasă frescă social-istorică: Labirintul (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Timpul și furtunile (1978; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR), Tatuajele nu se lasă la garderobă (1982), Geneza (1983) și Întâlnirea (1989). Prozatorul a desemnat, la un moment dat, sintagma „timpul și furtunile”, titlul unuia
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]