102 matches
-
viața (fără de care romanescul ar lăsa loc pentru ceea ce se numește prospectiv, 1971, p. 110). Două roluri majore pot fi atribuite descrierilor mimetice, în cazul genului romanesc "realist": 1. construirea spațio-timpului povestirii, "cronotopul" său (Bahtin, 1978), "autoreferința" sa (Arrivé, 1972), "socialitatea" sa (Duchet, 1973); 2. prezentarea actorilor povestirii. În ambele cazuri, efectul căutat este cel de realitate și, de aici, cel de adevăr: Locul este fundamentul povestirii, pentru că evenimentul are nevoie atît de un ubi, cît și de un quid sau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este frecventă, în curte, în biroul directorului, în cantină... În sate, un "șef" joacă rolul mediatorului și contribuie la supravegherea comunitară a copiilor și, fără îndoială, a vieții școlare. Școala este școala comunității și este influențată de legătura socială. Această socialitate poate părea uneori apăsătoare, iar un director evoca, de exemplu, "problemele familiilor care se continuă la școală", dar, în condițiile de izolare în care trăiesc unii dascăli, ea este adesea un ajutor important. Discursul despre părinți este de obicei pozitiv
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
franceze și în mediul muncitoresc domină un model educativ bazat în mare măsură pe brutalitatea corectoare și pe agonistica între copii, drept cheie a normalizării. Celebrul roman al lui Louis Pergaud, Războiul bumbilor, rămâne o metaforă nedepășită a acestei vechi socialități: libertate și lupte rituale, duritate a moravurilor și exaltare a valorilor virile, experiențe periculoase și colective, corecție manuală atunci când codurile pe care se întemeiază raporturile sociale sunt depășite, prin pedepsirea excesivă, hybristică a trădătorului Bacaillé. Abandonând străvechiul model, ideologia noastră
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
umanism slăbit, care acceptă faptul că ființa umană nu își mai poate menține puritatea și aroganța și pe jumătate o postdirecție (postbiologie, postevoluție etc.Ă care recuperează în noi dimensiuni ceea ce este uman, de la senzorialitate și afectivitate la cunoaștere și socialitate. Securizarea umanului în cadrul postumanismului nu este însă un proces închis, ci unul permeabil și tolerant, situat permanent la interfața cu mașinalul, la granița cu alte specii și sisteme. Acest tip de postumanism este un amestec de afectivism și raționalism, de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
grupul social, individul raportându-și propria personalitate la nivelul colectivității; este vorba de un exces de individualizare ce rupe legatura persoanei cu realitatea și, prin extensie, cu viața. Acest tip de suicid arată Durkheim variază invers proporțional cu gradul de socialitate și direct proporțional cu individualizarea excesivă; • sinuciderea altruistă rezultat al supraintegrării sociale, al dependenței absolute de un grup sau de o comunitate; apare ca o datorie în unele societăți, mai ales cele primitive, în care integrarea se extremizează până la absolutizare
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
antropologia filosofică trebuie să afirme și să analizeze esența omului, este anunțat încă în filosofia veche, din primele reconstrucții antropologice, cu toate că acestea nu pot fi gândite autonom, în diferență față de reconstrucția filosofică globală. De exemplu, Aristotel "fixează" esența omului în socialitate, aratând că toate faptele omenești sunt întemeiate pe acest atribut. Dacă omul nu ar avea caracterul de ființă socială, dacă ar fi lipsit de lege și dreptate, cum spune filosoful în Politica, el și-ar pierde statutul existențial, ar deveni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
politica, această perspectivă proiectează o concepție tehnică a comunicării asupra unei concepții manipulatoare a politicii. Inovațiile tehnologice, mai ales cele din zona comunicării de masă, afectează nu numai politicul, cu practicile aferente, ci și, în bună măsură dar nu exclusiv, socialitatea, favorizînd apariția unei "tele-socialități problematice" (Gerstlé). Numai că nu trebuie căzut într-un determinism tehnologic care reifică obiectul. Nu vom insista asupra relației dintre tehnicile de observare socială, de promovare și difuzare a informațiilor și mutația practicilor politice, subiect mult
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
semnalează deja aceste transformări. Proporția populației active și partea de producție degajată în producțiile nemateriale, atestă, între altele, că schimbările greoaie afectează în profunzime societățile avansate din punct de vedere tehnologic. Dacă mijloacele de informare în masă schimbă formele de socialitate (muncă, învățămînt, tranzacții etc.) favorizînd apariția unei tele-socialități problematice, cum ne putem imagina că relația politică ar scăpa acestor răsturnări? Fără să aderăm în mod necesar la determinismul tehnologic, trebuie să luăm în considerație și ideea că mijloacele de informare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sub anumite circumstanțe, violența fizică sau uciderea nu sunt considerate comportamente deviante. Prin urmare, dacă un comportament dat este considerat deviant depinde de situație. Deoarece devianța nu este un fenomen omogen, sociologii tind să o analizeze ca o violare a socialității determinată de reguli mai mult decât de standardele morale absolute. Definițiile devianței variază în aceeași societate de la o clasă socială la alta și în raport cu culturile variate ale omenirii. Comportamentul care îl poate face pe un om să fie arestat și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a fost unul emancipativ, ci mai degrabă unul pragmatic-instrumental, acela de a unifica Prusia prin intermediul educației dirijate de stat. Educați să se identifice înainte de toate cu statul și țelurile sale, subiecții prusaci erau astfel scoși din cercurile lor inferioare de socialitate care le suscitau adeziunea sentimentală (stări sociale, bresle profesionale, comunități țărănești, land-uri etc.) și puși într-o relație directă cu statul. Consecința socio-politică ce decurgea fără cusur din această strategie educațională consista în dizolvarea solidarităților sociale intermediare ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ele, deși aspectul colaborării lor nu este întotdeauna relevant. Aceste situații antrenează atitudini și mobilizări ale spiritului în actul creativ, rezultatul fiind diferențiat, uneori destul de pregnant, dar, de fiecare dată, cu o latură de individualitate și cu o latură de socialitate, aceasta din urmă fiind o consecință a receptării individualității. De aceea, dacă alteritatea presupune în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist, transformând evenimentele narate în simple pretexte. Interpretările date de exegetă schimbă cu totul optica tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui Slavici este grevat de o socialitate complexă, greu de descoperit cu ochiul liber (conform intuițiilor critice candide) și imposibil de transpus în termenii, de o mare naivitate teoretică, ai simulacrului de lume. Prozatorul ardelean este un caz de școală pentru dificultățile și avantajele unei lecturi profesioniste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan antropocentric, relevă (În opinia autorului) Însuși sensul vieții umane, cel de ,,a face parte din joc”. Sociabilitatea devine aici ,,socialitate”, implicând relațiile de putere și distincția dintre insider-i și outsider-i și având ca mijloace practicile simbolice. Cu afirmarea ,,Omului”, o dată cu Iluminismul și Rațiunea, trecutul este Însușit ca ,,patrimoniu”, fapt ce separă ,,tradițiile” (= ,,repetiție dinamică a trecutului”) de ,,cutume” (= ,,conservare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
parte adânc înrădăcinată în existența noastră cotidiană. Ne naștem într-o familie cu ajutorul unei organizații. Apoi ne petrecem o foarte mare parte din viață în instituții formale și grupuri informale. Cele mai rafinate studii de etnologie tratează problematica relațiilor de socialitate, vecinătate și rudenie, însă metodele au fost folosite pentru a analiza și alte sisteme de categorii. Descrierea normelor comunităților din Mărginimea Sibiului încearcă să folosească această abordare metodologică pentru explicarea sistemului normativ instituit și asumat, care reprezintă un domeniu relevant
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ale mediului de migranți din Milano. Români, marocani, ucraineni, nigerieni, migranți care locuiesc la periferia orașului, își petrec aici sfârșitul de săptămână. Văzând parcul din față de la Centrale, poți avea idei contradictorii asupra condiției de migrant din Italia: insecuritate și socialitate, risc și încredere, agresivitate și prietenie. Centrale este un loc de trecere, în care îți petreci un timp pentru a merge mai departe; într-o anumită măsură, o sugestivă metaforă pentru a descrie mediul de migranți români din Milano. După
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
caracterul speculativ al multor „prietenii” datorită faptului că au nevoie de cât mai multe oportunități de muncă pentru a ieși din perioada de „boschetăreală”, dar după ce își găsesc o activitate constantă, în multe cazuri își „uită prieteniile”. Cu alte cuvinte, socialitatea dintre migranții ilegali este adesea „fluidă”: o „prietenie” se poate realiza sau „uita” în câteva momente, în timpul pe care oamenii îl petrec în aceeași vecinătate. În momentul în care o muncă apare în altă zonă din Italia sau la o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
costurilor ridicate. Astfel, odată cu legalizarea migranților, apare un proces de încorporare în societatea italiană 24 și, în timp, mediul de migranți legali poate fi descris mai degrabă ca o realitate socială fragmentată și individualizată. Creând identitatea locală: identitate, teritoriu și socialitate la Milano În Milano, mediul migranților români se organizează, în general, în câteva locuri distincte: Centrale, principala gară din Milano, servește ca loc de întâlnire pentru marile grupuri de migranți din Milano, parcurile din diferite cartiere sau localități de la periferia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Milano, parcurile din diferite cartiere sau localități de la periferia orașului, „Molino Dorino” și „Zama” - două parcări unde vin și de unde pleacă autobuzele și microbuzele din și înspre estul Europei. Alături de biserica românească, discotecile românești sau alte locuri de întâlnire și socialitate ale migranților, aceste locuri joacă rolul de circulație a informației în ceea ce privește oferta locurilor de muncă, a locurilor de cazare sau alte tipuri de informații practice. Aici apar noi solidarități, sunt legate noi „prietenii”, în aceste spații ale socialității, încrederii și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
întâlnire și socialitate ale migranților, aceste locuri joacă rolul de circulație a informației în ceea ce privește oferta locurilor de muncă, a locurilor de cazare sau alte tipuri de informații practice. Aici apar noi solidarități, sunt legate noi „prietenii”, în aceste spații ale socialității, încrederii și speculației. La sfârșitul de săptămână, piața din fața principalei gări din Milano este un loc de întâlnire pentru migranți. Centrale funcționează ca un loc de socialitate, de intermediere a locurilor de muncă pentru migranți și ca piață informală de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
practice. Aici apar noi solidarități, sunt legate noi „prietenii”, în aceste spații ale socialității, încrederii și speculației. La sfârșitul de săptămână, piața din fața principalei gări din Milano este un loc de întâlnire pentru migranți. Centrale funcționează ca un loc de socialitate, de intermediere a locurilor de muncă pentru migranți și ca piață informală de obiecte furate. Până acum doi ani, Centrale a fost și principala parcare pentru autobuzele pentru estul Europei. Întâlnirile la Centrale au loc duminica, atunci când migranții au timp
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sunt băieți care [te trimit] la un patron, [și] dacă patronul te ia [trebuie să îi dai lui] atâta. Totdeauna [în Centrale] există cineva care vrea ori să te frigă ori să te ajute.” Centrale este și un loc al socialității, al construirii de noi prietenii sau al unor relații de dragoste. În mediul nesigur al migranților ilegali din Milano, poți întâlni persoane cu care să treci prin momente grele și se pot face prietenii pe viață. De asemenea, pentru mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
spații de socializare, în parcurile și restaurantele din zonele respective 26. Pentru boschetari, părăselile din aceste zone sunt deseori mai sigure decât părăselile din Milano și adesea aceștia preferă uneori să frecventeze aceste noi locuri. Zama și Molino Dorino: circulație, socialitate și identitate Zama este o parcare la periferia din extremitatea sud-estică a orașului. În fiecare sâmbătă câteva sute de borșeni 27 vin să trimită pachete către Borșa și să se întâlnească cu cunoscuți. Cu ocazia întâlnirilor de la Zama, se strâng
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fără a deborda limitele acestuia din urmă și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale ca un element alogen: un domeniu cu statut privilegiat, beneficiind de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
se eliberează de centralismul monarhic. "În 1789, dispariția puterii centrale oferea orașelor ocazia de a redeveni acele "comune" liber administrate, după care erau nostalgice"5. Societățile populare pe care le admira Hannah Arendt întruchipau în maniera cea mai distinsă această socialitate politică a orașului: ele exprimau "ambiția politică cea mai pronunțată a poporului"6 și dădeau libertății un spațiu pentru a se exercita. Această insurecție urbană a luat forme foarte diverse. Într-un loc a adăugat noi puteri celor vechi ale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
însă în sferele economică și funciară, care țin de domeniul privat. De-a lungul acestui mozaic, dificila geneză a democrației locale relevă mai mult grija de a asigura menținerea ordinii sociale, decât pe aceea de a instaura deplina recunoaștere a socialității politice a orașului. Într-adevăr, completa tutelă asupra administrației locale îndepărtase mult primarul de populație. Acesta era privit mai curând ca reprezentantul statului în sânul populației, decât ca un reprezentant al populației pe lângă stat, iar această distanță prejudicia chiar menținerea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]