117 matches
-
analiza variației lingvistice în corelație cu clasa, etnia, vîrsta, sexul etc. locutorilor. În acest caz, sociolingvistica încearcă să determine cine vorbește o anumită varietate de limbă, cu cine și despre ce, încît lingvistica privește sistemul limbii în unitatea lui, în vreme ce sociolingvistica vizează variația vorbirii. În această perspectivă, aceste două discipline par a fi complementare, însă cu statut inegal, căci, în vreme ce lingvistica se află în centrul științelor limbii, sociolingvistica are un statut secundar, în latura în care limba se articulează cu societatea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cine și despre ce, încît lingvistica privește sistemul limbii în unitatea lui, în vreme ce sociolingvistica vizează variația vorbirii. În această perspectivă, aceste două discipline par a fi complementare, însă cu statut inegal, căci, în vreme ce lingvistica se află în centrul științelor limbii, sociolingvistica are un statut secundar, în latura în care limba se articulează cu societatea. Există însă opinii potrivit cărora, ținînd cont de faptul că esența limbii este intersubiectivă prin comunitatea socială, sociolingvistica poate fi considerată ca o disciplină centrală, iar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căci, în vreme ce lingvistica se află în centrul științelor limbii, sociolingvistica are un statut secundar, în latura în care limba se articulează cu societatea. Există însă opinii potrivit cărora, ținînd cont de faptul că esența limbii este intersubiectivă prin comunitatea socială, sociolingvistica poate fi considerată ca o disciplină centrală, iar nu periferică. Ca atare, sociolingvistica variaționistă, întemeiată de William Labov, se definește ca o lingvistică ce ține seama de eterogenitatea (structurală a) limbii, care este în covariație cu eterogenitatea structurală a socialului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
secundar, în latura în care limba se articulează cu societatea. Există însă opinii potrivit cărora, ținînd cont de faptul că esența limbii este intersubiectivă prin comunitatea socială, sociolingvistica poate fi considerată ca o disciplină centrală, iar nu periferică. Ca atare, sociolingvistica variaționistă, întemeiată de William Labov, se definește ca o lingvistică ce ține seama de eterogenitatea (structurală a) limbii, care este în covariație cu eterogenitatea structurală a socialului. Astfel, limba nu oferă numai situațiile socialului, ci participă la impunerea lor, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
eterogenitatea structurală a socialului. Astfel, limba nu oferă numai situațiile socialului, ci participă la impunerea lor, căci servește atît la comunicare, cît și la discriminare, la separare, la dominare etc. Deoarece studiază limba așa cum este vorbită într-o comunitate lingvistică, sociolingvistica nu poate susține o omogenitate a structurii gramaticale, așa cum postulează de obicei știința gramaticii, căci ea are în vedere tot ce variază în limbă și structurează structura socială a acestei variații. Pe o direcție apropiată perspectivei deschise de teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teren, care se deosebesc de disciplinele speculative. Astfel, etnologia nu se poate concepe fără muncă de teren și această disciplină s-a constituit pe această bază, dezvoltînd metode de observare prin care cercetătorii ajung la cunoașterea comunităților studiate. De asemenea, sociolingvistica nu poate fi în principiu decît o lingvistică de teren, orientată spre observarea faptelor sociale reale, ceea ce permite accesul la faptele lingvistice și discursive autentice, care nu ar putea fi nici inventate și nici obținute prin autoanaliză. Cercetătorul sociolingvist încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oral, discontinuitatea structurală (anacolutul) și chiar semantică se instituie în normă specifică. Perspectiva sociologizantă privilegiază urmărirea stategiilor conversaționale, ca modalități de acțiune și interacțiune socială, în vederea prescrierii unor reguli care să eficientizeze comunicarea. Preocupările mai noi ale filozofiei limbii, ale sociolingvisticii, pragmaticii sau ale antropologiei, converg către descoperirea mecanismelor de structurare a unor texte și către hermeneutica acestora din perspectiva efectelor de putere, de control, de rezistență sau de libertate, pe care le pot determina faptele de limbă, în continuarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizat încă din deceniul al șaselea al secolului al XX-lea diversitatea lingvistică, iar, mai tîrziu, după 1970, au contribuit la dezvoltarea teoriilor analizei discursului și ale analizei conversației. Împreună cu Del Hymes propune o "etnografie a comunicării", abordată din perspectiva sociolingvisticii interacționale, o dată cu apariția volumului Gumperz, J., Hymes, D. (eds.), Directions in Sociolinguistics. The Ethnography of Communication, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1972. Alte idei au fost expuse în lucrări ca: Discourse Strategies, Cambrigde University Press, Cambridge, 1982, Language an Social Identity
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1941), profesoară la Universitatea din București, specialistă în pragmatică, istoria limbii române, istoria limbii române literare. Este coautoare la DSL. Alte lucrări: Probleme de dialectologie română, Tipografia Universității, București, 1973; ed. a II-a, 1976; (în colab. cu Chițoran, D.) Sociolingvistica. Orientări actuale, Editura Ddidactică și Pedagogică, București, 1975; (coautor) Dialectologie română (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977; (coautor) Istoria limbii române (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978; (în colab. cu Vasiliu, Em.) Limba română în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pensée, Éditions de l'Aube, La Tour d'Aigues, 2001; Chroniques du temps sensible, Éditions de l'Aube, La Tour d'Aigues, 2003; Pulsions du temps, Fayard, Paris, 2013. William LABOV (n. 1927), profesor la Universitatea din Pennsylvania, specialist în sociolingvistică și dialectologie, întemeietorul direcției moderne în sociolingvistică, prin subiecte orientate spre investigarea cantitativă a variantelor orale. Unele studii ale sale au contribuit și la ameliorarea metodologiei în analiza de corpus. Lucrări notabile: The Social Stratification of English in New York City
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d'Aigues, 2001; Chroniques du temps sensible, Éditions de l'Aube, La Tour d'Aigues, 2003; Pulsions du temps, Fayard, Paris, 2013. William LABOV (n. 1927), profesor la Universitatea din Pennsylvania, specialist în sociolingvistică și dialectologie, întemeietorul direcției moderne în sociolingvistică, prin subiecte orientate spre investigarea cantitativă a variantelor orale. Unele studii ale sale au contribuit și la ameliorarea metodologiei în analiza de corpus. Lucrări notabile: The Social Stratification of English in New York City Department Stores, Center for Applied Linguistics, Washington
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu mai sunt cele de la clasă. Profesorii de franceză trebuie să găsească o soluție convenabilă referitoare la norma de adoptat sau ajustat în raport cu realitatea lingvistică. Pentru profesorul de limbă franceză soluția este de a preda limba standard. Dar sub influența sociolingvisticii și a lingvisticii funcționale, pozițiile didacticienilor s-au schimbat în sensul integrării celorlalte norme în predare. Ideea integrării varietății utilizatorilor și a dinamicii limbii în predarea limbii franceze se impune cu greu mai ales în țările francofone unde profesorii de
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
limba este un fapt social atunci lingvistica este o știință socială. și elementul variabil care dă dovada schimbării lingvistice este schimbarea socială. Pentru Labov esența socială a limbii este atât de evidentă, încât el pune la îndoială chiar termenul de sociolingvistică care ar trebui să ia în calcul aspectul social al limbilor. Obiectele de studiu ale sociolingvisticii sunt structura și evoluția limbajului în cadrul contextului social format de comunitatea lingvistică. Această comunitate lingvistică se definește printr-o participare la un ansamblu de
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
dovada schimbării lingvistice este schimbarea socială. Pentru Labov esența socială a limbii este atât de evidentă, încât el pune la îndoială chiar termenul de sociolingvistică care ar trebui să ia în calcul aspectul social al limbilor. Obiectele de studiu ale sociolingvisticii sunt structura și evoluția limbajului în cadrul contextului social format de comunitatea lingvistică. Această comunitate lingvistică se definește printr-o participare la un ansamblu de norme și prin împărtășirea acestor norme. Profesorii sunt cei care transmit normele locutorilor mai mult sau
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
este vorba de o disciplină propriu-zisă, ci de un spațiu instabil, unde au loc schimburi între diferite discipline, fiecare dintre ele studiind discursul dintr-un punct de vedere care îi este specific: analiza conversațională, teorii ale argumentării și ale comunicării, sociolingvistică, etnolingvistică, analiza discursului... (lista nu este exhaustivă) împart, adeseori într-un mod conflictual, acest domeniu de investigație deschis către domenii conexe (sociologie, psihologie, istorie...). În cartea de față am adoptat punctul de vedere al analizei discursului, care nu se referă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
direcții semnalate anterior, realitatea lingvistică pe care termenul o desemnează potrivit accepțiunii sale coșeriene și celelalte categorii ale "discursului repetat" au constituit în ultima sută de ani obiectul a numeroase analize venite din partea frazeologiei, gramaticii, lexicologiei, semanticii, etimologiei, stilisticii, psiholingvisticii, sociolingvisticii, poeticii, criticii și teoriei literare, folcloristicii și chiar a filozofiei. Dar, dincolo de această explozie disciplinară, în lucrarea de față ne interesează doar abordările de factură lingvistică ale fenomenului, indiferent dacă acestea s-au manifestat în aria lingvisticii propriu-zise sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Columbia se arată rezervat față de premisele cognitivismului, precizând că, în ultimă instanță, "crearea și interpretarea sensurilor nu este doar o problemă pur mentală; ea poartă întotdeauna amprenta materiei lingvistice folosite în acest proces"55. Avantajul unei asemenea abordări, care reunește sociolingvistica lui Mihail Bahtin, diverse doctrine filozofice, pragmatica actuală ș.a., este că ea ține cont de "cadrele" specifice care contribuie la configurarea sensului textemelor (și, implicit, al textelor însele); dezavantajul rezidă, însă, în faptul că Boris Gasparov tinde să reducă "materia
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pur lingvistică poate fi dusă și mai departe, oricît ar fi de greu, și chiar în ciuda ispitei de a introduce aici puncte de vedere străine lingvisticii. (Probleme de literatură și estetică, trad. Nicolae Iliescu, Univers, București, 1982: 81) În cîmpul sociolingvisticii, în aceeași perioadă, constatarea lui W. Labov este identică și pune în discuție cadrul metodologic al analizei discursului al lui Z.S. Harris: Pînă-n prezent, lingviștii [...] au rămas în esență la limitele frazei. Căci analiza discursului, fără a fi în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
stilisticii. Interesat cu deosebire de problema expresivității ca atribut esențial al limbii artistice, autorul face importante precizări de natură teoretică și metodologică privitoare la cercetarea stilistică, tratează sistematic raporturile dintre stilistică și domeniile interferente, cum ar fi retorica, poetica, estetica, sociolingvistica sau critica literară, pentru a-și verifica ulterior ideile prin analiza textelor literare și a aplica metodele criticii stilistice în exegeza operei unor autori ca I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
L., 1999, Conversația. Structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a romanei vorbite, ed. a II-a (revăzuta), București, All. Ionescu-Ruxăndoiu , L., 2004, "Politețe și impolitețe în dezbaterile televizate", în: Până Dindelegan (coord.), p. 417-422. Ionescu-Ruxăndoiu, L., D. Chițoran, 1975, Sociolingvistica. Orientări actuale, București, Editura Didactica și Pedagogica. Ionică, I., 1984, "Subdialectul muntean", în: V. Rusu (coord.), Tratat de dialectologie românească, Craiova, Scrisul românesc, p. 163-208. Iordan, I., 1937, Gramatică limbii române, București, Editura Cartea Românească. Iordan, I., 1948, Limba română
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
elemente ca: kinships, friendships, work, social contracts, acquaintanceships apar și în Fisher 1987: 60-64. 14 Vion 1992: 105-106. 15 Prezentată, în general, în literatura de specialitate, ca obiect al teoriei pragmatice a performanței, în condițiile în care ,,contextualizarea" este asociată sociolingvisticii, ,,interpretarea în context" pragmaticii, iar ,,achiziția" psiholingvisticii Moeschler-Reboul 1999: 29. 16 Vezi și Bougnoux 1998: 18: ,,a descifra un mesaj sau a înțelege un comportament presupune cunoașterea cadrului, adică a tipului de relații în care acesta se înscrie" [trad. ns
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
aplicativ, fiind deopotrivă destinate specialiștilor în materie, și celor care se află la început de drum în acumularea cunoștințelor de limbă și literatură. Rubrici: „Opinii și atitudini”, „Antologia «Limbii române»”, „Obârșii”, „Permanența clasicilor”, „Fuziune și redimensionare”, „Analize și interpretări”, „Eminesciana”, „Sociolingvistica”, „Metodică”, „Cum vorbim, cum scriem”, „Laborator”, „Prezentări și recenzii” ș.a. Articolul, studiul, recenzia, consemnarea unor metode și procedee din practica pedagogilor, poezia - în cadrul rubricii „Antologia «Limbii române»” - sunt instrumente folosite de colaboratorii de pe ambele maluri ale Prutului, ca și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
totalitare au explicat deja acest fenomen pe seama "limbajului dublu", a "limbii de lemn", sesizând o patologie și o corupție semantică. Limba nu mai trebuia să exprime realitatea, ci doar imaginea dorită de regim, o imagine schimbătoare și perversă, pe care sociolingvistica o caută mereu, fără să o poată circumscrie complet. Reabilitarea cuvintelor compromise prin distorsiune se-man-tică, abuz ori simplă uzură în timp este un act dificil, reclamând anume colaborarea timpului. "A omeni cuvântul", ca în expresia lui Virgil Ierunca, este tocmai
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
ce ți se par mai cum se cade la cimilit, acele au, pe rudă pe sămînța, răspunsuri mai «anapăda»”. Cred că rezultă de aici interesul deosebit pe care aceste observații și fenomenele la care se referă îl pot avea pentru sociolingvistică, pragmatică, antropologia lingvistică; pentru a înțelege mai multe despre uzul actual și trecut al limbii române populare (în ce măsură limbajul vulgar e tabuizat sau utilizat în scopuri umoristice, de către femei și bărbați, din diferite categorii de vîrstă).
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
care selectarea desinenței -e sau -ule depinde de terminația numelui - în consoana sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o aduc aceste vocative este de natură extralingvistica sau cel mult sociolingvistica: ilustrînd adresarea amicală către personalități politice, prezentate de obicei publicului, în discursul oficial, prin numele de familie. Variații ale acestei strategii presupun folosirea unor hipocoristice - fixate de uz pentru persoana în cauză sau nu, în ultimul caz surpriză fiind mai
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]