6,897 matches
-
chiar, lăsînd pentru o dată modestia la o parte, cel care vă vorbește?“. Iar lui Marin Mincu indispus de „impresionismul criticii“ ce i se înfățișează de-a dreptul „pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii faptul că «foiletoniștii impresioniști» au rezistat exceselor
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
sa esențială înseamnă instalarea protectoare și creatoare într-o „regiune transcendentală“, de unde răspunde unei chemări a Dorului, substitut metaforic și filosofic al Neamului. Iar pentru exilat „Neamul românesc e mai întâi și mai întâi o realitate ontologică“, nu una biologică, sociologică sau politică. O asemenea condiționare trimite într-o direcție ce trebuie asumată ca sursă de dobândire a identității: „Trebuie să faci din dor vehicul metafizic, pentru a putea fi într-adevăr un scriitor român în pribegie“. Filosofia în care se
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
revistei și a dinamicii colaborărilor). Bănuiesc că încă una din dificultățile de început ale revistei putea fi legată de nesiguranța publicului cititor, extrem de restrâns, de aici decurgând confidențialitatea tirajului (despre care nu ni se spune nimic). Dar tocmai această situație sociologică obiectivă va fi decis elitismul publicației, ceea ce i-a asigurat, prin compensație, rezistența în timp, dovedită cu prisosință la o nouă lectură, cea de astăzi. Al doilea motiv care îndreptățește reeditarea revistei „Caete de dor” e raritatea ei „bibliofilă” (impropriu
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
că a existat și în exil rezistență prin cultură, care nu e un apanaj al salvării intelectualilor doar în comunism. De fapt, această sintagmă laxă, frecvent și cam abuziv invocată, nu are o valoare operațională, nici politică, nici estetică, nici măcar sociologică; are doar o valoare descriptivă neutră. Prin cultură au rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
fi considerată un fals concept (p. 175). În ciuda sămănătoriștilor, pledează pentru integrarea în această categorie a prozei lui Duiliu Zamfirescu. Ieșirea din acest impas o va afla mai târziu, când va formula adevărata dilemă a cronicarului literar nu în termeni sociologici, ci în termeni estetici: „Nu țărănesc sau nețărănesc, ci artă sau neartă”. Dar gustul criticului rămâne în limitele tradiționalismului sau ale realismului rural pe filiera ardeleană Slavici-Agârbiceanu. Ce mai răzbate până la noi prin publicistica literară a lui Ilarie Chendi, din
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
după un sistem coerent pe care îl aplică în fiecare analiză punctuală: o trecere în revistă a manifestărilor religioase (formele în care divinitățile sunt adorate în Dacia), răspândirea în teritoriul provincial a documentelor (locuri de cult), cronologia vestigiilor, apoi studiul sociologic (analiza originii etnice și a poziției sociale a dedicanților). Concluziile sunt susținute, în fiecare caz, de hărți ale distribuției documentelor epigrafice, sculpturale și edificiilor de cult și grafice ale procentajelor referitoare la cronologie, compoziția etnică sau socială. Sistemul acesta este
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
autorul a identificat 30 de inscripții, 37 de statui, două reliefuri și trei temple. Toate aceste monumente sunt analizate metodic și unitar, urmărindu-se distribuția geografică (răspândirea cultelor în localitățile provinciei), problemele de cronologie și ana liza dedicanților din prespectivă sociologică. Partea a II-a se încheie prin discutarea unei probleme spinoase - anume identitatea divinității numită în inscripții Sol Invictus (II.5. El problema de Sol Invictus, p. 433-460). Sunt trecute în revistă opiniile care văd sub acest nume pe Mithras
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
avea de-a face cu un rigid tratat de sociologie a istoriei, a politicii sau a mișcărilor de emancipare a femeii, devreme ce subtitlul postulează un crez căruia Nicolaus Sombart i-a rămas fidel de-a lungul întregii sale cariere sociologice, literare dar și al vieții de zi cu zi: “Aufklarung ist immer erotisch” ( Inițierea este întotdeauna erotică) - formulă în care se încrucișează atît accepțiunile generice ale procesului inițiatic, cît și cele ale “iluminismului” înțeles ca fenomen istoric. Crescut la umbra
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
marcante ale vremii (Carl Schmidt, Helene von Nostiz, Andre Germain, Hermann von Kayserling, tînărul pe-atunci, Sergiu Celibidache...). Cu astfel de mentori, nu este de mirare că Nicolaus Sombart nu s-a mai putut despărți niciodată de modelul unei lecturi sociologice a istoriei și a fenomenelor culturale, conform dichotomiei antropologice masculin/feminin. Însăși cultivarea utopiilor proprii iluminismului, culminînd cu viziunea unei societăți a viitorului de tip matriarhal, în care femeii să-i revină rolul decisiv, reprezintă în scrierile lui Nicolaus Sombart
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
demobilizați, viața agonică. Ei sunt niște înfrânți nostalgici, care își văd viitorul și chiar prezentul doar prin retorica stereotipă a utopiei. Lumea oamenilor singuri este nouă prin filosofia narativă care îi este aplicată, la nivelul stărilor psihologice și al relațiilor sociologice. Perspectiva devine idee. Iar ideea capătă virtutea de a deforma. Așadar, de a conferi o identitate în anomie, proprie ființelor cu o individualitate vulnerabilă, condamnate la o singurătate colectivă. Personajele, concepute pentru o suficientă acoperire a umanului biologic, a ipostazelor
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
de evaziune din referențialiate, din "obiectivitate" - în fapt, cum știm, manipulate ideologic, utopic -, într-un formalism structural exhibiționist, eliberat de orice control și motivare extraestetică. Un nonconformist roman ideologic, spiritualist și nu materialist, simbolic, parabolic, hermeneutic și nu tezist, psihologic, sociologic sau politic, cum se impusese orizontului literar de așteptare, este evident în concepția lumii ficționale și a personajelor, prin care este prezentată. Personajele, aflate pe patul de boală și de moarte al existenței, sunt configurate revelator, ca resorturi conceptuale, cu
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
critica literară. Cine scria în „România Literară" înainte de 89 era convins că va fi citit de intelectualii din țară. Astăzi nu mai există reviste culturale care să fie citite de elevi, de studenți, profesori sau intelectuali. Din punct de vedere sociologic, este explicabilă transformarea pe care a suferit-o critica literară ca disciplină umanistă. Criticul, dacă vrea să fie vizibil, trebuie să intre în jocul publicității, să promoveze cărțile apărute la marile edituri. - CUM EXPLICAȚI SUCCESUL LITERATURII DE CONSUM? Ideea că
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
comun. - Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale și morale ce stau la baza culturii europene și naționale, valori la care elevii trebuie să aibă acces în mod liber și care au un rol formativ deosebit, demonstrat și de studiile sociologice în domeniu. Prin urmare, am senzația tot mai pregnantă că spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodează și deranjează pe unii deoarece constituie o realitate existențială, puternică și cât se poate de compactă, conținând niște precepte moral-creștine foarte clare
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
succes, în ciuda faptului că spațiul în care s-a desfășurat evenimentul nu era o sală de spectacole dedicată, ci un restaurant (somptuos) dotat cu scenă. Publicul a rămas nemișcat timp de o oră și jumătate, uluit de avalanșa de analizele sociologice, istorice și geopolitice ale lui Eminescu. Piesa este un dialog între doi jurnaliști, unul din mileniul trei (interpretat chiar de autorul piesei) și celălalt din secolul al XIX-lea, respectiv Mihai Eminescu (interpretat de actorul Dan Seevaldt Bălășoiu). Precizare importantă
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
și în Rusia avem noi ce învăța, cu adevărat de folos pentru epoca în care intrăm". Dar cea mai dramatică pagină din acest volum este scrisoarea-testament, zguduitoarea scrisoare adresată de Golopenția, din închisoare, lui Miron Constantinescu, fostul coleg de cercetări sociologice, acum, în 1950, membru în Biroul Politic al P.M.R., Președintele Comisiei de Stat a Planificării. "Gândul la Dv. - scrie Golopenția - era raza de nădejde, care îmi îngăduia să mai suport viața". Nu se știe dacă scrisoarea i-a parvenit adresantului
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
le îmbine într-o mărinimoasă viziune". Dintre reprezentanții școlii de cercetare de la București, Comarnescu s-a simțit constant mai apropiat de Golopenția, și mai puțin, dacă nu chiar deloc, de Mircea Vulcănescu, al cărui țărănism "idealizant, cu pretenții de realism sociologic" îl supăra (cum nota în 1947, în jurnalul său). Pe Golopenția și Comarnescu îi unea chiar pasiunea comună pentru literatură și artă, acesta apreciind la sociolog că este probabil singurul dintre prietenii săi care "vorbește atât limba artei cât și
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
gândire ideologică ale diriguitorilor ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o lume a forțelor în echilibru, o lume bună, într-un progresiv meliorism. Autorități literare, ca aceea a lui G. Călinescu, au aderat la această mistificare sociologică, atrăgând nu puțini emuli. V. Duda, într-un articol (Implicarea personajului, în "România literară", 31/1976), scris la cerere sau nu, îl citează pe G. Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
de la un pasaj de cale ferată. Regăsim aceeași recurentă propensiune către metaromanesc, critic și parodic cu formele stereotipizate. Nu aflăm, însă, intenția vreunei înnoiri semnificative în problematică, situații, tehnică. Excepția rezidă într-un detaliu privind personajele. E vorba de fenomenul sociologic și profesional al forței de muncă "socialiste" care se deplasează, cotidian, între domiciliu și locul de muncă. Dacă mijloacele plate ale romanului ajung să fie parodiate, platitudinea realului din acest roman este eliberată cu o insesizabilă ironie. Lumea ficțională de
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
precedat de o schiță biobibliografică oferind cititorului un maximum de informație bine cântărită, niciodată superfluă. în același timp dialogurile sunt grupate pe criterii tematice cartea căpătând structură și articulație. Subtilă analistă a fenomenului literar actual, Rodica Binder surprinde corect particularitatea sociologică a unei generații de scriitori imigranți (Sanda Nițescu, Aglaja Veteranyi, Rudiger Șafranski,s.a). Cazul fascinant al Aglajei Veteranyi al cărei roman a apărut recent la Polirom a făcut obiectul unui articol din numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
generație. Nu se identifică deloc cu teoriile ,primitiviste" ale lui Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, la acesta, pe care, de altfel, îl socotește ,o mină de inteligență și genial într-unele sclipiri", îl supără ,țărănismul idealizant, cu pretenții de realism sociologic"; Mihail Sebastian îi apare ,prezumțios și îngâmfat..., care face pe pontiful ajuns la definitivă înțelepciune"; Mihail Polihroniade este ,mediocru și fudul; C. Fântâneru, ,un om ciudos, imposibil, care are ceva de smintit și iluminat din romanele rusești"; Petru Manoliu, un
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
politic: un profesor de țară, o traducătoare la un grup industrial, un înalt funcționar din ierarhia economiei de stat. Sînt personaje care se reprezintă pe ele însele, nu transcriu literar o schemă de reprezentare a unei realități formalizate ideologic sau sociologic. Relațiile dintre cei trei sînt de altfel de natură pur afectivă. Ioana, traducătoarea, și Iustin, profesorul, sînt căsătoriți, s-au iubit ori încă se mai iubesc, dar geografia înfrînge sentimentele. Separați de distanța dintre orașul unde se află locul ei
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
promovat cu o scandaloasă ușurință poezia lui Mihai Eminescu, fără să-i denunțe abaterile grave de la ,corectitudinea politică". Acest poet, care se numea în realitate Eminovici, era un sexist intratabil, exponent al unei mentalități revolute, specifice epocii lui (un studiu sociologic referitor la prezența femeilor în Cenaclul ,Junimea" ar fi revelator în acest sens). Din punctul de vedere al lui Mihai Eminescu femeia are un IQ inferior bărbatului: ,Așadar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie,/ Pe când luna, scut de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
două numere, pe urmă revista a prins frumos și s-a putut susține din vânzarea sa".(p.57) Având în vedere că profesorul de sociologie și membru de seamă în partidele de dreapta, Traian Brăileanu, era și directorul revistei "Însemnări sociologice", unde semnau foarte mulți dintre colaboratorii de la "Iconar", cele două reviste trebuie privite - ne îndeamnă autorul studiului - ca un tot unitar, animat de o singură idee, liantul reprezentându-l exclusiv opțiunile politice ale colaboratorilor. Colecția revistei fiind incompletă (lipsesc din
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
idee, liantul reprezentându-l exclusiv opțiunile politice ale colaboratorilor. Colecția revistei fiind incompletă (lipsesc din biblioteci primele trei numere), despre programul ei, apărut în primul număr sub semnătura lui Liviu Rusu și intitulat Drum de neliniște, aflăm indirect din "Însemnări sociologice" care o "întâmpină" la acea dată pe sora sa mai mică. Scopul revistei era să întemeieze "noua spiritualitate românească", cuvântul Iconar fiind ales să "devină lozincă și simbol de activitate", el însemnând "afirmarea unei concepții de artă, în care întoarcerea
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
și declinul revistei, deși aceasta a mai apărut timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. Suprimată la jumătatea lui ianuarie 1938, ea nu va mai apărea după ridicarea cenzurii, în 1940, cum s-a întâmplat cu "Însemnări sociologice". Cercetătorul ieșean a descoperit însă un ecou al Iconar-ului în presa exilului: "Un răsunet târziu al revistei Iconar, un ecou tardiv și în condiții nefaste, cu totul diferite, este vocea din exil a lui Vasile Posteucă, din revista Drum
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]