95 matches
-
Toți acești sociologi preferă să insiste mai degrabă pe interacțiuni decât pe determinări, pe prezent și viitor (intențiile) decât pe trecut. Interacționiștii preferă să insiste pe libertatea creatoare a actorilor, pe "ordinea negociată" a socialului (Strauss), pe inventivitate și schimbări. Sociologism Determinismul lui Bourdieu este, în plus, destul de apropiat de un materialism economic, căci el nu ezită să reducă poziția indivizilor în spațiul social la coordonate economice (capital economic) sau culturale (capital școlar) și să deducă de aici, într-un mod
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
arta de masă și arta de elită, și că trimite sistematic un tip de artă la clasele sociale care-i corespund. Astfel, el definește "arta populară" prin clasele ("populare") care o consumă (Carroll, 1998). Acest reproș se întâlnește cu critica "sociologismului" operată de Boudon (1995), care îl alătură cu această ocazie pe Bourdieu lui Becker, în operația lor de reducere a bunurilor la condițiile sociale ale consumatorilor sau ale producătorilor. Această critică a fost reluată chiar și de Heinich (1998 și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
alătură cu această ocazie pe Bourdieu lui Becker, în operația lor de reducere a bunurilor la condițiile sociale ale consumatorilor sau ale producătorilor. Această critică a fost reluată chiar și de Heinich (1998 și 2001). Putem nota că reproșul de "sociologism" apare încă de la începuturile sociologiei, când "sorbonarzii" din anii 1910 și 1920, Alain, Lachelier, Brunschwicg și întregul curent anti-durkheimian al sociologiei (la care va adera mai târziu și Aron), îi reproșau lui Durkheim, în cadrul ședințelor de la Societatea Franceză de Filozofie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
apare încă de la începuturile sociologiei, când "sorbonarzii" din anii 1910 și 1920, Alain, Lachelier, Brunschwicg și întregul curent anti-durkheimian al sociologiei (la care va adera mai târziu și Aron), îi reproșau lui Durkheim, în cadrul ședințelor de la Societatea Franceză de Filozofie, "sociologismul" său prezent în Formele elementare ("Societatea este Dumnezeu"). Oricât de surprinzător ar putea părea, abandonarea referinței la clasele sociale a devenit crezul unei noi sociologii franceze, influențate, între altele, de etnometodologia americană, cu Boltanski, Thévenot sau chiar Latour (primul asistân-du-l
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
atunci când Becker insistă, de exemplu, pe "interesul" actorilor de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie luate în considerare condițiile sociale ale participării. Convenționalism, iraționalism și sociologism • Relativism Din cealaltă parte vine reproșul de relativism: în măsura în care reputațiile se fac și se desfac și depind total de lumi, ele sunt convenționale: "Va fi greu de spus dacă o fotografie este mai bună decât alta, mai puțin bună sau
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cercetează niciodată rațiunile de a acționa, mai ales în ce privește dimensiunile lor cognitive. Contextul este întotdeauna privilegiat, în detrimentul conținutului care stă, fără îndoială, la baza (inter)acțiunilor. • Credințe sau rațiuni? Sub acoperirea interacționismului, sociologia lui Becker ar fi, de fapt, un sociologism, adică un holism: această teorie indică faptul că valorile artistice sunt "iluzii colective generate de forțe sociale anonime [...]. Fie că este vorba de "lumile artei", de clasele sociale, de medii sociale sau de societate, aceste forțe influențează judecățile artistice, care
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
304. Sindicatul artiștilor, 247. Singularitate, 20, 172, 181, 255-256, 278, 284. Sistem cultural, 261. Sociabilitate, 7, 9, 86, 88-98, 92, 102, 122, 124, 132, 134-136, 143, 152. Socializare, 7-8, 29, 155, 193, 238, 247, 254, 281. Sociologie critică, 139, 286. Sociologism, 282, 305-206. Sondaj, 95, 98, 99, 110, 114, 118. Spațiu public, 111, 147, 220, 251. Spectacole vii, 47, 173, 177, 202, 256. Star system, 151, 257. Stat, 13, 68, 79, 94, 153, 199, 201-206, 208-209-214, 217, 219-221, 223-224, 226-230, 232-235
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dezbaterile care agitau lumea literară în epocă - chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii literare, metodele și obiectivele acesteia. În general, dar mai ales în contextul momentului, titlurile eseurilor din volum sunt elocvente prin ele însele: Critica și sociologismul mecanic, O discuție despre realism, Critica stilistică, Permanența criteriului estetic, Critică și creație, Critica sincronică, Critică și diferențiere. Subiectele astfel delimitate sunt abordate sintetic și pregnant, sub semnul ponderației dialectice, fără exces de cazuistică și cu știința formulării concluziilor pe cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
totuși accentuată) a statutului și rostului criticii literare ca activitate specifică, distinctă de propaganda și publicistica de partid. Era epoca reconsiderării factorului estetic în evaluarea literaturii, a redefinirii raportului dintre ideologie (politică) și artă, a renunțării și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
profesiunea de credință, ne aplecăm asupra lucrărilor unui sociolog, și el o referință în domeniu. Critică, la rîndul său, determinismul și spiritul fatalist care guvernează științele umane. Pierre Bourdieu 123 insistă asupra faptului că nu trebuie să confundăm sociologie și sociologism, care înseamnă "să consideri probabilul ca pe un destin". Reamintim, dar vom reveni asupra acestui aspect, că sociologul gîndește evenimentele în termeni de probabilitate. În vederea "cunoașterii științifice a lumii sociale", sociologul Pierre Bourdieu se sprijină pe teoria evoluționistă cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ce trebuie scoasă "din apele diletantismului" prin punerea "în armonie cu cerințele de adâncire ale specialității". De aceea criticul a aprobat și adoptat pe rând orice metodă capabilă de a aduce "pe lângă adevărata căldură estetică, mai multă lumină științifică": gherismul, sociologismul tainian, comparatismul, determinarea prin factorul automatic a "personalității", cronologia interioară tip K. Vossler, metoda genetică într-un cuvânt, și-n cele din urmă analiza fonologică, derivată din studiile lingvistice ale lui Grammont și Arta cuvântului (Wortkunst), a lui O. Walzel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urbană. A recunoaște, în aceeași ordine de idei, încă o dată, că ideea europeană este expresia ideologică (dar și socială și, într-un sens, chiar afectivă și ideologică) a păturilor mijlocii, urbane și în perspectivă viitoare rurale, nu înseamnă a cultiva sociologismul vulgar. păturile mijlocii sunt o incontestabilă realitate socială. Toate partidele de centru dreapta (noțiune foarte largă și până la un punct chiar simplistă) au înscrise în programele lor formarea și consolidarea acestei pături mijlocii. O zonă socială între proletariat și marea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mod abstract aceiași, de ce nu am considera că ar fi necesar să determinăm un model de organizare socială care să fie cel mai bun, adică în acord cu propria lor natură umană? Au fost filosofi care au acuzat marxismul de sociologism, adică de topire a omului în formele sale sociale de viață, de acordare a uneiindependențe absolute formelor sociale de organizare. Oamenii ar apărea ca simple instrumente ale istoriei, ale formelor sociale. Se poate împăca istorismul, considerarea societății ca un proces
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formelor sociale de organizare. Oamenii ar apărea ca simple instrumente ale istoriei, ale formelor sociale. Se poate împăca istorismul, considerarea societății ca un proces natural, având propriile sale legi, cu considerarea simultană a omului ca autor al istoriei? În fapt, sociologismul nu a reprezentat nici un moment caracteristica gândirii lui Marx, a lui Engels sau Lenin. El a apărut mai degrabă la unii autori mai noi, de orientare structurală, ca de pildă Althusser. În teoria marxistă se subliniază ca una dintre tezele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a orientat cercetarea spre aspecte concrete ale realității sociale, fondând direcțiile metodologiei, ale metodelor și tehnicilor de cercetare, care se vor dezvolta ulterior În strânsă legătură cu exigențele de ansamblu ale evoluției spațiului social global. Cu Durkheim Începe modernitatea sociologiei. Sociologismul dezvoltat În „Școala franceză” durkheimistă stă la baza situaționalismului actual În diversele sale variante. Reacția față de dezvoltare, preponderent teoretică, la limita riscului de a se distanța semnificativ de ritmurile și proporțiile reale ale evoluției sistemului social, s-a concretizat În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
limita riscului de a se distanța semnificativ de ritmurile și proporțiile reale ale evoluției sistemului social, s-a concretizat În orientarea empiristă care, prin proliferarea tehnicilor de culegere a datelor, a antrenat același risc pe care l-a generat și sociologismul: dezvoltarea individului În social. Dacă În orientările sociologiste subiectivitatea a fost În mod programatic exclusă din orizontul generalizărilor teoretice, rezervându-i-se o poziție subalternă față de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului În creația socială prin
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
France. However, in contrast to Romania, where it functioned in a centripetal way bringing together and synthesizing different disciplines into Gusti’s Sociologia Militans, in France, sociological thought spontaneously infiltrated the main social sciences, leading to a widespread and characteristic sociologisme. Bouglé (1938) chose to stress in his bilan the encounters between sociology and psychology, ethnology, history, as well as social morphology (based on the convergence of demography, statistics and géographie humaine with a sociological approach), juridical sociology (sociologie juridique) and
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
of criminality, and the ferocity of the law) are discussed at length. b) To prove the relevance of Durkheim’s ideas, Bouglé illustrated their fertility when taken into account by socio-psychologists, socio-ethnologists a.s.o. Thus, for example, Durkheim’s sociologisme had an action fécondante on the team of psychologists that published in the 1930s, under the direction of G. Dumas, the Traité de Psychologie (in particular on Gustave Belot, M. Paulhan, Ch. Blondel), on Maurice Halbwachs’ Les Cadres sociaux de la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
to the four young sociologists whose reactions we have examined were appreciated as well as professionally problematized in the context of a relaxed francophilia that combined at times with the oppositions Eastern/Western or developing/fully developed culture. While French sociologisme, still mostly fed by the ethnology of primitive peoples, could open up new general perspectives, which Cristescu, Bernea and Ionică embraced with varying degrees of interest, Amzăr’s reminder struck a chord that each of them deeply heard. There was
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să fie națională dacă nu chiar etnică, spre deosebire de știință care este cosmopolită, teză cu care criticul face din artă un solid argument identitar. Criticul își pune întrebarea legitimă, în ce constă specificul național în artă și chestionează originalitatea în raport cu condiționările sociologismului tainian. Arta nu este "o chestiune de logică pură", reprezentarea nu este "o mecanică obiectivă, ci o fantezie subiectivă", iar artistul nu reprezintă un aparat fotografic în care se reflectă legile naturii. Bachelin utilizează teoria lui H. Taine din Filosofia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]