92 matches
-
problema aceasta nici azi, după cum mulți au Întrebat „de ce s-a pus accent mai mult pe „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” și pe „Împărat și proletar” În manualele școlare, ca și cum poezia lui Eminescu ar trebui clasificată În funcție de criterii sociologizante. Nu poezia lui Eminescu e „vinovată” ci vulgarizatorii ei de ieri și de azi, pentru că eliminarea acestui poem din studiul creației poetului este echivalentă cu acceptarea ideii potrivit căreia marele poet a scris și opere fără valoare, cărora nu trebuie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și pedagogie. În volumul Introducere în psihologie, autorul utilizează cu precizie termenul de pedagogie, definind educația într-un mod cu totul modern: ,,modelarea naturii umane sub imperiul valorilor.” Todoran rămâne unul dintre precursorii viziunii axiologice românești în pedagogie, opțiune prezentată sociologizant: ,, Formarea în vederea integrării în societate - prin adaptare personală - e semnificația ce atribuim conceptului educativ.” Perspectiva psihologică-individualistă nu va fi părăsită în totalitate nici în lucrările de maturitate: ,,Comunitatea nu anulează prin integrare specificul personal, ci îi fixează numai locul și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cel care a inițiat pedagogia creativității și care era convins că educația este rezultatul evoluției unui elan creator, fapt care asimilează creația idealului paideutic - prin care este stimulată adaptarea personalității umane la cerințele existenței naturale și sociale. Într-o viziune sociologizantă E. Dürkheim, sociolog care a contribuit decisiv la ,,existențializarea pedagogiei esenței” printr-o redirecționare a pedagogiei sociale căuta o pedagogie a existenței, ,,exact cum se întâmplase și cu pedagogia întemeiată pe noțiunea de natură.” Cealaltă manieră de abordare, pedagogia modernă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
că, de fapt, nu regimul totalitar i-a format pe activiști, ci ei au format și întreținut regimul totalitar, fiindcă acest sistem s-a înrădăcinat puternic prin ei, marcînd și modelînd societatea în întregime. După o scurtă perioadă de interpretări sociologizante, criticii literari români au găsit curînd un model în aristocratismul închipuit al lui Titu Maiorescu, în susținerile acestuia în legătură cu autonomia esteticului și cu erijarea criticului literar în lider cultural absolut 140. Ca atare, din 1950 și pînă astăzi, se manifestă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
într-un ospiciu de boli mintale. Interesantă și bine nuanțată mi se pare a fi tratată competiția, cum pare la o primă vedere în epocă, dintre Eminescu și Alecsandri, precum și studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea, pe care, dincolo de îngustimea unui comentariu sociologizant, a stilului "greoi" și "rudimentar", îl află "de-a dreptul modern" prin "afirmațiile referitoare la influențele suferite de poezia eminesciană", precumpănitor din literatura germană. Mult mai mult decât alți cercetători, doamna Ioana Vasiloiu, stăruie asupra formulelor de apreciere a personalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz științific, medicale, sociologizante ale epocii începând cu Malthus și terminând cu Haeckel. Oamenii de știință se transformă în heralzi ai apocalipsei vizând deformările succesive la care corpul social este supus, devenind în urma unor mutații degenerative un corp monstruos. „Simț enorm și văz monstruos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
legătură cu clasificările din Concepts of Criticism, Wellek și Warren nu par a cunoaște critica marxistă în toată diversitatea ei. Ei se cantonează, pentru exemplificări, numai La unele studii critice din anii '30 și '40, citind astfel o afirmație evident sociologizantă făcută de A. A. Smirnov în 1936, care vedea în Shakespeare "ideologul umanist al burgheziei, care a expus programul elaborat de ea atunci când, în numele umanității, a înfruntat prima dată orânduirea feudală" (p. 14). 17 Dar Smirnov însuși a evoluat în
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
limpezi și convingătoare. Spirit disociativ și echilibrat, C. dovedește aplicație pentru ideologia literară. Considerațiile conțin aserțiuni care, cu trecerea anilor, pot părea „banalizate” - ori prea timide, reținute -, dar care vădeau o binevenită combativitate, inteligent „autoprotejată”, la adresa derivei ultrapolitizate și vulgar sociologizante a criticii din perioada 1948-1960, a domniei „realismului socialist”. Ele au contribuit, alături de alte demersuri similare, la normalizarea (limitată, desigur, dar totuși accentuată) a statutului și rostului criticii literare ca activitate specifică, distinctă de propaganda și publicistica de partid. Era
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură” a lui Ion Vitner, care fusese cândva unul dintre textele
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
captivează, că fenomenul colectiv-generaționist e ceva cu totul apus și lipsit de orice relevanță, că romanul Travesti (1994, Premiul ASPRO) este un „semieșec” ș.a.m.d. Adevărul e că poetul a fost poate excedat de uriașa paraliteratură și de excrescențele sociologizante, politico-teoretice prin care creația sa a ajuns manifest social ori pretext de supralicitare, de ironie bagatelizantă etc. C. nu se mai vrea de mult „liderul generației”, „stegarul”, „reprezentantul-tipic” ș.a.m.d., ci se vede pur și simplu ca o mare
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
o lucrare având ca temei aceeași informație exhaustivă. Totuși, „opiniile noastre critice nu sunt ultimul cuvânt”, scrie C., conștient că este prea mult supus constrângerilor epocii în care și-a redactat și publicat cartea. De aici pedalarea pe o interpretare sociologizantă a lumii romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu. Volumele de versuri, publicate postum, Fiul lunii (1969) și Haina de brumă (1984), sunt alcătuite din cicluri legate între ele, astfel încât întregul să se articuleze unitar. Lirica lui C. l-a entuziasmat pe Tudor Arghezi
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
spun că o astfel de discuție ar fi curată pierdere de vreme. O parte din pseudotezele susținute atunci se mai bucură de atenție. în 1963, un articol judicios al lui L. Rusu [...] a declanșat un explicabil val de proteste din partea sociologizanților recenți. Dar «reabilitarea» criticului nu a mai putut fi oprită nici chiar de inoportuna (ori, dimpotrivă) nedumerire a lui G. Călinescu: T. Maiorescu socialist?” (p. 295). în 1970 sunt editate amintirile lui Iacob Negruzzi despre „Junimea”, în anul următor cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
2.364.928 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Tudor Caranfil - "Viziunii sociologizante a timpului, Daquin îi adaugă o undă de nebunie poetică, suprasolicitând, uneori, exotismul ambianței. Atrage atenția diviziunea sarcinilor creatoare ale producției, care ar fi putut servi drept exemplu structurilor noastre cinematografice: dialoguri: Antoine Tudal: supervisor al dialogurilor românești: Radu Beligan
Ciulinii Bărăganului (film) () [Corola-website/Science/314083_a_315412]
-
proză Junimea la ale cărui ședințe participau nume cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu, Sorin Preda și alții. Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de interpretare sociologizantă și marxistă: în 1950 critica, de exemplu, avangarda româneasca considerându-i pe suprarealiștii (de origine evreiască) Victor Brauner, Gherasim Luca și Jacques Hérold dușmani ai realismului socialist. Opera ulterioară, precum sinteza sa "Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
Filologie din Chișinău (1965), după care devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante. Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național (1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai 1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
l-a făcut în Bilete de papagal (1928), prin două schițe, semnate cu pseudonimul Emil Sarval. Debutul editorial l-a făcut cu opera “Alecu Russo. Omul, opera, comentarii” (Editura de Stat, 1948). Cartea este o monografie scrisă în spiritul timpului, sociologizant, fără temeiuri intelectuale particulare în „comentarii”. Urmăatoarea carte, „Costache Negri, scrieri social-politice” (Editura politică, 1978) îi oferă cercetătorului un câmp larg de punere în valoare a cunoștințelor filologice acumulate de-a lungul unei întinse cariere pedagogice și de cercetător. În
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
adjunct al “Gazetei învățământului” (1951 - 1953), secretar general al Societății de științe istorice și filologice (1968 - 1971), redactor responsabil adjunct al revistei “Limbă și literatură” (1960 - 1971). Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut al unui concept sociologizant de literatură, Boldan a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare" a clasicilor și la „valorificarea științifică a moștenirii literare", prin sublinierea laturilor „progresiste", ca și a „erorilor ideologice" ale diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]