92 matches
-
referențial cultural. Frecvent polemice, uneori colorate de umor, intervențiile radiofonice au mai ales valoare documentară, vorbind despre climatul unei perioade și despre perspectiva configurată de „baricada” din Occident. Monografia George Coșbuc, publicată de P. în tinerețe (1951), ilustra o percepție sociologizantă în exces, înscrisă de fapt într-o comandă ideologică. La senectute, și-a rescris studiul de pe altă poziție, deplasând accentele în Celălalt Coșbuc (1995), care este practic o carte nouă. SCRIERI: Iliuță în Țara Soarelui, București, 1951; Taina albă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
le permite să făptuiască așa-numita materialitate a istoriei deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și capacitate performatoare, vitalitate, trecere aproape insesizabilă a cuvintelor în fapte. În vreme ce pentru o critică sociologizantă sau ideologică, literatura reflectă fenomene exterioare de fapt ei, pentru deconstructivism ea le modelează. (...) Metoda ca atare, felul în care deconstructivismul propune studierea limbajului, în texte literare și apoi prin extensie în alte discipline, este preluată masiv din retorica clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Istoria... - care nu a mai continuat - cuprinde un bogat material iconografic, înțeles călinescian, ca parte integrantă a textului. Micromonografiile Titu Maiorescu (1972), Dobrogeanu-Gherea (1972) și Nicolae Filimon (1977) sunt lucrări de inițiere, scrise clar, accesibil, uneori într-o apăsată notă sociologizantă. G. Ivașcu nu este un istoric literar de formulă clasică, ci mai degrabă un comentator de subiecte de istorie literară la un mod jurnalistic distins, cu pasiune pentru întreținerea unui cadru de cultură prin presa de specialitate. Istoria literară este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
limpezi și convingătoare. Spirit disociativ și echilibrat, C. dovedește aplicație pentru ideologia literară. Considerațiile conțin aserțiuni care, cu trecerea anilor, pot părea „banalizate” - ori prea timide, reținute -, dar care vădeau o binevenită combativitate, inteligent „autoprotejată”, la adresa derivei ultrapolitizate și vulgar sociologizante a criticii din perioada 1948-1960, a domniei „realismului socialist”. Ele au contribuit, alături de alte demersuri similare, la normalizarea (limitată, desigur, dar totuși accentuată) a statutului și rostului criticii literare ca activitate specifică, distinctă de propaganda și publicistica de partid. Era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
și chiar a denunțării sociologismului din anii ’50, la adresa căruia, în spiritul de „deschidere” propriu sfârșitului deceniului al șaptelea, C. lansează un atac violent, dar formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură” a lui Ion Vitner, care fusese cândva unul dintre textele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
care relației cu viața socială i se dă o importanță excesivă; se insistă pe așa-zisa poziție de clasă a cronicarilor, se acordă credit nelimitat rolului maselor populare etc. În pofida acestor elemente specifice epocii în care au fost elaborate, nota sociologizantă face mai mereu loc informației istorice relevante în sine, portretului realizat în tușe sigure, evocării pline de căldură. O altă serie de contribuții este aceea a lucrărilor didactice scoase în editura Universității ieșene: Grigore Ureche (1969), Studii și articole despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
Cele patru episoade ale studiului lui Petru Comarnescu, subîntituiate Însemnări În jurul romanului „Desculț” de Zaharia Stancu, se referă la: Sociologia desculților 50, Clasa desculților 51, Realismul desculților 52, și Tragismul și soluțiile lui Darie 53. Tipice pentru metoda de analiză sociologizantă practicată de toți criticii literari sunt comentariile lui Mihail Petroveanu 54, dar mai ales cele ale lui Paul Georgescu 55 și Ion Vitner 56 din Viața românească. Negând la modul proletcultist tot ce s-a scris Înainte de Desculț despre țărani
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Sadoveanu (1966) și Hortensia Papadat-Bengescu (1973) sunt „studii monografice” construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de claritate didactică. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficiale a timpului. Exegezele lui C. din această perioadă au repus în circulație valori ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
două volume, Rădăcini (1983) și Arhitecturi epice (1991) - eseista analizează avatarurile speciei și îndeosebi metamorfozele suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau „rădăcini” ale romanului) în contactul cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de gen aparținând Antichității. Sunt cercetate Ramayana, Epopeea lui Ghilgameș, Cartea morților tibetană, Biblia, epica chineză antică, Metamorfozele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
în ele, să lunece în neantul lor cu chip amăgitor: „Mă tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
al morții. La Ioan Alexandru, în Vina, efortul de întoarcere la primordial se izbește de rezistența materiei informe și a cuvântului incapabil să traducă adevărul, toată poezia nefiind decât transcrierea acestei formidabile înfruntări. Criticul, care părăsește frecvent tipul de interpretare sociologizantă cerută în epocă, încearcă să descifreze structurile interioare și sensurile fundamentale ale unor creații epice, relevând, bunăoară, conștiința primordialității iubirii, derivată din simbolistica originară a cuplului adamic, în nuvelele și romanele lui Laurențiu Fulga sau capacitatea enormă de transfigurare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
textele dovedesc prezența încă vie a genului în Oltenia, culegerea fiind una dintre cele mai bogate publicate până la acea dată. Studiul Ideea de dreptate și libertate în cântecul popular (1988), consacrat haiducului și haiduciei, este în bună măsură didactic și sociologizant. Având o memorie prodigioasă, fostul deținut politic P. și-a notat și a inclus în antologia Poezia în cătușe (1995) versuri scrise în temniță de Radu Gyr, Ion Omescu, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Eugen Luca, Vasile Pânzaru, Dumitru Arvat ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
subjective" sau Max Deri "naturalistic permutation". Pentru Dobrogeanu-Gherea, finisecularismul apare aproape ca un reflex mentalitar, decadentismul constituind un corelativ estetic insuficient decantat pentru a configura o estetică propriu-zisă. Teoreticianul a forjat conceptul de decepționism, menit să înscrie dintr-o perspectivă sociologizantă o stare de spirit codificată cultural prin termenul de decadentism. Termenul de "decadentism" se afla în circulație pe piața ideilor și Ștefan Popescu îl utilizează la rândul lui cu privire la tablourile lui Burne-Jones. Dacă descrierea tablourilor acestuia are o notă naivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
441. O bună parte a criticii românești din perioada postbelică recuperează accentuat influența autohtonă a lui Grigorescu asupra lui Luchian, vizibilă nu numai ca modalitate de a picta, dar mai ales prin alegerea unor teme sociale. În contextul acestei interpretări sociologizante, amprentate ideologic, accentul cade asupra felului în care opera reprezintă biografia, asupra modului în care ea se constituie în protest social, asupra preluării unor motive rustice sau bucolice. Influența benefică a picturii lui Grigorescu, recunoscută plenar de poet, Grigorescu este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al revistei, cu articole pertinente, cu un gust artistic rafinat și bine informat cultural, criticul de artă destul de scolastic și nesărat, C. Demetrescu-Iași, prezent cu un singur articol în numărul 2 al revistei, unde încearcă oarecum căznit o abordare gheristă, sociologizantă a artei pe calapodul dicotomiei dintre natura obiectivă a factorilor de mediu și natura subiectivă a vieții sufletești cu reflexe din teoria păturilor superpuse, poeți cu fulgurații simboliste, mai degrabă prizonierii unei maniere, având ca numitor comun un sentimentalism fad
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
problema aceasta nici azi, după cum mulți au Întrebat „de ce s-a pus accent mai mult pe „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” și pe „Împărat și proletar” În manualele școlare, ca și cum poezia lui Eminescu ar trebui clasificată În funcție de criterii sociologizante. Nu poezia lui Eminescu e „vinovată” ci vulgarizatorii ei de ieri și de azi, pentru că eliminarea acestui poem din studiul creației poetului este echivalentă cu acceptarea ideii potrivit căreia marele poet a scris și opere fără valoare, cărora nu trebuie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]