630 matches
-
mai eficient când sunt între cinci și zece participanți, pentru ca astfel este asigurat un climat optim al discuțiilor și rămâne timp suficient pentru intervenția fiecărui participant. Dacă se strâng mai mulți, există riscul ca unii să rămână în afara discuțiilor. Dialogurile socratice se desfășoară după reguli bine stabilite și au scopul de a formula și rafina o definiție. 3.Consultanță organizațională- filosoful care profesează într-o instituție cu normă întreagă se ocupă de consilierea angajaților pentru a-i ajuta la rezolvarea unor
Consiliere filosofică () [Corola-website/Science/329431_a_330760]
-
rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. Din punct de vedere antropologic, Țuțea a analizat ceea ce a numit „omul creștin”, considerând că modelul antropologic ce trebuie urmat este cel al sfântului. Țuțea a fost fără îndoială o figură socratică neobișnuită, în sens de o personalitate exemplară, majoră, iar stilul său de a scrie este foarte specific. Scrierile sale variate sunt greu de clasificat. După eliberarea din închisoare, a elaborat trei lucrări într-un stil literar-filosofic original, pe care niciodată
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
ultim grup își concentrează atenția asupra elaborării formale a unui limbaj simbolic pe baze matematice, care să permită în mod efectiv tratarea problemelor filosofice. Folosirea unei metode analitice a limbajului poate fi întâlnită încă din filosofia antichității. Multe din dialogurile socratice ale lui Platon au drept conținut clarificarea unor concepte sau noțiuni. Astfel, în dialogul "Cratilos", vorbirea este definită drept ""unealtă instructivă"" pentru transmiterea înțelegerii, reprezentare care poate fi întâlnită până în așa zisul "Organon" al lui Karl Bühler. Sub influența empiriștilor
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
are o aplicabilitate largă privind conceptul de putere absolută și efectele sale, iar accentuează ideea că oricine încearcă să obțină putere de pe seama sa va fi inevitabil corupt de către el. Conceptul de „inel al puterii“ este prezent și în dialogul Socratic al lui Plato - "Republica", în "Cercul inelului" - Richard Wagner și în povestea "Inelul lui Gyges". Piesa Macbeth, scrisă de către Shakespeare l-a influențat pe Tolkien într-o oarecare măsură. Atacul Enților asupra cetății Isengard a fost inspirat de către „Pădurea Birnam
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze ("Apologia lui Socrate"), dialogurile de tinerețe purtând marca puternică a filosofiei socratice. Refugiat o vreme la Megara, îl cunoaște pe filosoful (450 - 366 î.Hr.), un alt discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii: în Egipt se familiarizează cu matematica; în Cirene intră în legătură cu matematicianul Teodor; în coloniile din Italia de Sud
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
a gândirii lui Platon. Cronologia dialogurilor nu mai poate fi stabilită astăzi decât în linii mari. Aceste dialoguri sunt unite prin prezența lui Socrate și reprezintă cea mai veridică sursă despre personalitatea și filosofia sa, de aceea sunt supranumite „dialoguri socratice”. Majoritatea îl prezintă pe Socrate discutând un subiect de natură etică (prietenia, pietatea) cu un prieten sau cu cineva pe care îl crede expert în domeniu. Cu ajutorul unui șir de întrebări interlocutorii săi înțeleg că cunoștințele lor sunt superficiale și
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
de corespondență îndrăgostită. După război tumultul sau sufletesc s-a mai liniștit și scriitorul a început să capete figură liniștită din pozele realizate la bătrânețe. A luat decizia să-și admită diferența și a scris în 1918 "Corydon" (un dialog Socratic în apărarea homosexualității, anunțat încă din autobiografia să). Publicarea lui "Corydon" în 1924 a fost dezastruoasă iar Gîde a fost atacat chiar și de cei mai apropiați dintre prietenii săi. Gîde a scris în această epoca singurul său roman recunoscut
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
a spus ca Dumnezeu e mort. Idee care a primit două interpretări majore: prima susține faptul ca Nietzsche vorbește despre moartea Dumnezeului creștinilor, iar a doua interpretare vorbește despre moartea Dumnezeului filosofilor (el prevăzuse agonia metafizicii odată cu manifestarea spiritului rațional socratic care a distrus principiile omului dionisiac ce urmărea extazul prin beție, concupiscența și alte forme de manifestări extatice obținute prin exacerbarea simțurilor). Nietzsche este considerat un filosof vitalist. El propovăduiește toate virtuțile omului sănătos, ale omului plin de vigoare, ale
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
câteva interpretări actoricești remarcabile”, deși limbajul cinematografic folosit de regizor este „la limita mediocrului”. Medicul realizat pe plan profesional, dar ratat în viața sentimentală distrusă de propriul egoism, are norocul să întâlnească într-o zi un taximetrist filozof, „un duhovnic socratic al timpurilor moderne”, care-l plimbă prin București în scopul de a-l scăpa de un buchet de flori de care medicul vrea cu orice preț să se debaraseze. Nimeni însă nu i le primește deoarece „cel care le dăruiește
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
sporirii unui lexic de profil și al comunicării către apropiați. Ca orice fișă, nu de dicționar, ci de orientare lucrativă și imediată, fiecare componentă a cărții urmează o structură standard. Cititorul este astfel pus în gardă și trebuie să urmeze socratic etapele înțelegerii despre și despre. Normal, științific, comentariul autorului s-a bazat pe o bibliografie de trimitere. Ea este ofertată la sfârșitul medalionului, cu toate cerințele academice de rigoare. Din păcate, nu se găsește în textul cursiv. A fost, sențelege
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
urmă urmărind să răspundă la întrebarea " Ce este virtutea ?" Platon, a dezvoltat o teorie a formelor și s-a folosit de aceasta ca de o premisă în dezvoltarea teoriei asupra guvernării, s-a îndepărtat într-o mare măsură de discursul socratic. Aristotel respinge din start teoria formelor gândită de Platon, iar propria sa viziune asupra eticii o exprimă în Etica nicomahică și în Etica eudemică. Punctul comun între eticile anterior menționate, care se regăsește în mai toate teoriile etice, inclusiv cele
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții I este un dialog de factură aproape platoniciană în care Filosofia obține un profil spiritual al interlocutorului printr-o serie de întrebări socratice, structurabile, împreună cu răspunsurile lor, într-un adevărat proiect de Summă. 1) „Dacă lumea este haotică sau rațională”, la care Boethius răspunde că lumea este guvernată rațional de către Dumnezeu. 2) „Cum conduce Dumnezeu lumea?” - Boethius ezită. Filosofia va detalia problema. 2a
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
2b) „Dacă lumea are o finalitate”, la care Boethius ezită din nou. Filosofia va intra într-o sub-temă, cea a omului. 2bi) „Dacă-ți amintești că ești om”. Boethius confirmă, acceptând și termenul de „amintire”, ce trimite direct la strategia socratică a „moșirii” adevărului. 2bii) „Ce este omul?” - „Un animal rațional și muritor”, vine răspunsul doct al lui Boethius. 2biii) „Ce altceva este omul?” - întrebare la care Boethius se oprește, răspunzând, precum sclavul lui Menon: „nu-mi mai amintesc nimic”. În urma
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Similar, sufletul singur este, deși mai mult, totuși altceva decât un om; omul ca substanță este unitatea celor două . Dacă fericirea și binele sunt înlănțuite prin raționamente, ele țin de cunoaștere iar cunoașterea lor exclude posibilitatea înfăptuirii răului. Un raționament socratic în esență, filtrat însă prin ontologia ierarhică a lui Augustin. Teza non-substanțialității răului (de la Plotin și Augustin) este transpusă aici în termeni acționali: o persoană care alege să facă răul nu își exercită vreo putere de a face rău (așa ceva
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
utilă atenienilor, cu cât nicăieri n-a fost mai prețuit ca la ei spectacolul, exhibiția, în toate sensurile posibile „A fi" și „a părea" — această polaritate reprezintă cheia de boltă „a cunoașterii de sine" — principiu atât de fecund în gândirea socratică și cu ramificații nebănuite în istoria gândirii și culturii universale. Ca o dovada evidentă a fecundității, supraviețuirii si răspîndirii acestui postulat socratic, inspirat lui de oracolul de la Delfi, vom da, din lipsa de spațiu, un singur dar grăitor exemplu. Știți
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
a părea" — această polaritate reprezintă cheia de boltă „a cunoașterii de sine" — principiu atât de fecund în gândirea socratică și cu ramificații nebănuite în istoria gândirii și culturii universale. Ca o dovada evidentă a fecundității, supraviețuirii si răspîndirii acestui postulat socratic, inspirat lui de oracolul de la Delfi, vom da, din lipsa de spațiu, un singur dar grăitor exemplu. Știți oare ce le reproșează Ovidiu în cartea a IlI-a a „Artei iubirii” femeilor în bătălia lor de afirmare în fața bărbaților? Nesocotirea
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
de oracolul de la Delfi, vom da, din lipsa de spațiu, un singur dar grăitor exemplu. Știți oare ce le reproșează Ovidiu în cartea a IlI-a a „Artei iubirii” femeilor în bătălia lor de afirmare în fața bărbaților? Nesocotirea acestui principiu socratic, textual reprodus de poetul latin și tomitan „Nu vă cunoașteți pe voi înșivă" O altă problemă, specifică înțeleptului atenian, dezbătută de Platon și de Xenofon, dar cu unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
principiu socratic, textual reprodus de poetul latin și tomitan „Nu vă cunoașteți pe voi înșivă" O altă problemă, specifică înțeleptului atenian, dezbătută de Platon și de Xenofon, dar cu unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion) despre care s-a scris o întreagă literatură. Să amintim și la noi frecventa utilizare a termenului și a noțiunii în poezia lui Mihai Eminescu (Înger și demon ș.a.), de către Lucian Blaga („Daimonion"), Pompiliu Constantinescu („Eros și daimonion") ș. a
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
sale cuvinte. Trebuie înțeles aici, urmând sugestia lui L. Robin, că Socrate îl roagă pe Criton să aducă o jertfă zeului medicinei drept mulțumire că i-a vindecat sufletul de boala de-a fi fost unit cu un trup. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
Rohia, știind gândul acestuia de a se retrage într-o mănăstire. Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi "Jurnalul de la Păltiniș" de Gabriel Liiceanu). Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]
-
axează pe etica creștină și instituția Bisericii. Opera sa în domeniul psihologiei explorează emoțiile și sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viață. Făcând parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile socratice, primele opere ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse personaje pseudonime, fiecare prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El desemnează pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, care uneori
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
sentimentul păcatului, a influențat dezvoltarea tânărului Soeren în direcția unei melancolii religioase și a unei imaginații fastidioase. Studiază teologia intre anii 1830 și 1840 la Universitatea din Copenhaga, susținându-și dizertația finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În același an, se logodește cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna. Renunță la intenția de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precădere filosofiei, și
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
metodă "maieutică" (μαιευτικη: "maieutikè"), afirmând că era capabil, prin felul său de a formula întrebările, să "extragă" din spiritul interlocutorului cunoștințe existente în ei fără să o știe, asemenea unei moașe (meseria mamei sale) care ajută la nașterea copilului. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine, care se realizează pe două căi: a) mediat, pe cale oracolară, prin metode mantice de prezicător; b) în mod direct, acțiune datorită unui "demon" (δαιμων: "daimon"), adică unei voci interioare (și nu demon în sensul malefic
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
certitudinea faptului de a fi muritor. Deoarece Socrate nu a lăsat nimic scris, învățătura lui este cunoscută în istoria filosofiei în cea mai mare parte datorită elevului său Platon, care - în dialogurile sale - a transmis posterității metoda și conținutul gândirii socratice. În opera sa, Platon dezvoltă și propriile sale învățături, astfel încât uneori este greu de deosebit între ceea ce îi datorează maestrului său și ceea ce îi aparține lui însuși. Teoria ideilor lui Platon, cu alegoria cavernei în care se găsesc oamenii, într-
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
dorul vieții, de dragul pământului", 1983; "Valurile", 1984; La capătul vederii", 1984; " Viața pe nemâncate", 1999) conțin poezii cu o tonalitate baladescă, de o nedezmințită ardoare etică și socială. În multe poezii, apare ca personaj epic Moș Pasăre, ale cărui „pilde” socratice sunt rostite în spirit folcloric, ironic sau ludic, el ironizând pe toți acei cărora le sunt străine idealurile naționale, adevărul și limba română . Începând din anul 1962 lucrează ca regizor și scenarist la studioul cinematografic "Moldova-film". În anii ’60-’70
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]