641 matches
-
Cronicar Paler Succesiunea de emisiuni de televiziune, difuzate de după plecarea lui Octavian Paler, se așază acut în conștiință. Vorbele cad altfel, cu dramatism, cu disperarea că sînt definitive, că nu mai există amendamente, întrebări, dialog. Dincolo de luciditatea analizei politice, a sofismelor, a unei filosofii bizare degajată de o societate tot mai primitivă, de voluptatea verbului său, îmi apare acum, pregnant și tulburător, umanul. Obsedant. Nu mereu i-am dat atenția cuvenită. Accentul a căzut pe mecanismul prin care scriitorul vede realitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
sfat practic: Chiar dacă înspre rai e calea dreaptă Și-om fi dezamăgiți de propriul trai, Cum nu prea știm nimic din ce ne-așteaptă De viață-i bine să ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce mai mult a sofism, fiind o edulcorată speranță iluzorie, până la confruntarea supremă cu Dumnezeu în paradisul îngerilor. Pentru semenii care au dus o viață anostă și insipidă, bucurându-se sau nu de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
răspunderea calificării și evaluării; dimpotrivă, încearcă să le implanteze (cuvânt preferat) în cuprinsul textului său și în acela, mai larg, al exegezei. și nu aruncă aceste calificative din vârful buzelor. Argumentația prealabilă e amplă, demonstrația își urmează etapele fără acele sofisme și scurtcircuite oportune ce le îngăduie altor comentatori, cu înclinații "eseistice", să treacă senini mai departe. Meticulos, minuțios, autorul înfășoară și desfășoară cu încetul cartea pe care o analizează și pe care, bineînțeles, recenzenții dinainte au comentat-o superficial. Din
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
zâmbind, gata să vândă un pont cumpărătorului indecis. Era genul universal. Putea fi situat fără probleme oricând și oriunde - îmbrăcat în togă și deslușind celorlalți simbolistica peștelui, strălucitor într-o redingotă rotunjită la guler, cu catehismul marxist în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându-și palma peste genunchiul îmbrăcat în flanelă ca și cum acest sofism îi făcuse mare plăcere. Când urcasem în tren, nu observasem că vagoanele sunt de dinainte de război. Compartimentul era izolat, nu comunica în nici un fel cu celelalte. Data dintr-o epocă trecută. O epocă în care opinia comună considera abuzurile sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu. Nici Dumnezeu, nici diavolul, decât această lume [...]. Diavolul nu poate crea nimic. El doar orientează rău ceea ce este deja creat. Psihanaliza a dizolvat diavolul în inconștient
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
peșteri sau prin munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus care nu știa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din altă lume, din care nu înțelesese mare lucru (în afară de Prolog), scrisă de un actorastru care scrâșnea între pagini despre vise în vis, șoimi tiranici, peneluri crude și atotștiutoare, furieri care se transportau pe sine ca mesageri divini și alte sofisme din astea. Deodată, cineva o fură pe Alimentară, un bărbat mare, roșu în obraji și privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să se stingă, se obișnuiește să se declare că acestea au existat întotdeauna: un mozaic bizantin, frescele, o carte, o gravură, executarea unei simfonii sunt, la urma urmelor, mijloace de comunicare, și astfel cultura însăși este de esență mediatică. Aceste sofisme grosolane cu care se acoperă cu pudoare josnicia și ipocrizia unei societăți sortite decăderii intelectuale, morale și sensibile a membrilor săi, disprețuirii lor profunde, nu ar trebui demascate dacă n-ar fi reluate de cele care au posibilitatea și, prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
el calm, așa că oricât te-ar supăra, îți spun: eu nu cred în Dumnezeu așa cum crezi tu. Pe de altă parte, am sentimentul că nu există nici un om care să nu creadă... Arm îl privi cu tristețe, deloc încântată de sofismele lui: Hai să o luăm inginerește, Bart, îi propuse ea. Nu te mai gândi la Dumnezeu ca la un moș cu barbă, gândește te mai bine la Inteligența Lui, care a creat atâtea în univers, atâtea universuri... Și toată creația
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
durere! Pentru ce?... Spune mi tu, că ești mai înțeleaptă!... Atâta fericire uneori... Sensul acestei vieți este rostirea vieții, Bart, răspunse ea cu simplitate. Frumos spus, n-am ce zice, dar nu pot să accept că suferința este obligatorie. Ce sofisme mai poate născoci mintea omului, Doamne!... Noi, karmiștii, cum spui tu, credem că sufletul nostru vine la școala pământ ca să învețe, de aceea se încarnează. Cum ai putea ști ce e foamea, dacă nu ai avea stomac, ce e durerea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Răspunsul lui Kierkegaard la această dilemă avea să se sprijine pe o prealabilă distincție: destinul unui om se desfășoară în două planuri; lumea gîndirii speculative și lumea libertății. În planul gîndirii, spune danezul, regula terțului exclus poate fi încălcată prin sofisme logice. În schimb, în lumea morală, antinomiile rigide sunt obligatorii. Aici relativismele sînt dăunătoare și dătătoare de confuzie etică. În schimb, dacă disjuncțiile exclusive nu ar fi obligatorii (o faptă e sau bună, sau rea, sau corectă, sau incorectă), omul
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
spus, ușurința cu care grecii puteau oscila între două concepte complementare fără a da preferință unuia din ele nu se împăca defel cu gravitatea sumbră a teologiei medievale. Prelații vroiau răspunsuri răspicate și îndemnuri univoce, iar nu buclele imprevizibile ale sofismelor acrobatice. În plus, gîndită prin prisma perechilor antinomice (potență-act, formă-materie, inteligibil-sensibil), creația lumii din nimic nu putea fi explicată, cum nu putea fi explicată nici apariția pămîntului, a cerului și a transcendenței. Pe scurt, Aristotel și Platon nu puteau trece
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
nu-i poate sta în cale, toate strategiile retorice sunt admise, de la eludarea cu eleganță a unor mici detalii cronologice (tocmai am demonstrat mai sus că cei doi nu au lucrat nicio zi împreună în redacția „Timpul"), la utilizarea unor sofisme de-a dreptul hazlii. Iată însă cum arată portretul bunicului Mișu Paleologu: „ Jntors de la Paris, bunicul a fost avocat, om politic conservator și director la «Timpul» în epoca în care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
ce s-a întâmplat în perioada anilor 1989 - 1990. Cât despre deceniile de represiune comunistă, să ne punem pofta-n cui! Cei care-au îmbrățișat această poziție în cazul României sunt fie naivi, fie au o agendă ascunsă în spatele unor sofisme transparente ca o gaură în covrig. Nu poți să te aperi de efectele pe termen lung ale muncii Securității "punând o șapă de beton peste această hazna", după cum propune prietenul meu Vasile Popovici. Din simplul motiv că duhoarea haznalei s-
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
exact invers decât se întâmplă, algoritmic, în situațiile de veleitarism. (Multe din acestea inventariate necomplezent în Istorie). Altminteri, dacă urmărim opiniile lui Manolescu însuși, ele diferă (dar nu radical) de candorile lui Paleologu. Amândurora le e specifică, dacă nu tactica sofismului, măcar oroarea de clișeu. Dramaturgul Iorga se dovedește ilizibil, dar, s-ar spune, numai de la un moment încolo, de vreme ce, premergător acestui verdict, teatrul lui are parte, totuși, de un comentariu aplicat: "Iorga a publicat și douăzeci de drame, în versuri
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
umbrelei sovietice, regimul Ceaușescu a căzut. Așadar cum am putea aprecia "desovietizarea" ceaușistă altfel decît "un mecanism de supraviețuire a elitei comuniste românești", inclusiv a dictatorului ce, din motive de imagine, cocheta cu o "despărțire" de Kremlin? Al cui este "sofismul" pe care dl. Adrian-Paul Iliescu încearcă a-l redirecționa cu stîngăcie? Să continuăm. Avocatul improvizat pe care-l cităm își continuă pledoaria în beneficiul comunismului acuzîndu-i iarăși pe cei cu o perspectivă opusă că n-ar fi decît niște "falsificatori
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
reabilitîndu-l astfel pe cel mai cumplit adversar al lui Socrate, justificînd chiar condamnarea celui care în tradiția gîndirii occidentale trecea drept modelul eroic al gînditorului, arhetipul filozofului progresist. Critica reacționează brusc, întrevăzînd în cartea lui Frédéric Stauff "scandaloasa apologie a sofismului și cinismului, condamnarea lui Socrate pentru a doua oară la moarte, un revizionism sfruntat" etc. După un arabesc amoros în care Philippe își dezvăluie și latura donjuanescă a firii sale, cucerind-o pe frumoasa și aparent inaccesibila Ariane, filonul narativ
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
seamă problema neființei, ignorînd-o și considerînd-o un fleac lipsit de importanță. Potrivit acestei poziții, a vorbi despre neființă înseamnă să-ți pierzi vremea bătînd cîmpii. Cine vorbește despre nimic spune nimicuri, cuvinte goale, dedîndu-se mai devreme sau mai tîrziu la sofisme. A doua poziție este cea meontologică (de la substantivul me on = neființă), care admite că tema neființei merită să fie discutată, întrucît neființa, deși nu are un corespondent în realitate, poate fi o ficțiune utilă. Cu alte cuvinte, deși neființa nu
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
sunt interesante, socialismul nu este o doctrină în filmul lui Godard și nici capitalismul care apare ca față a monedei, ci constante antropologice, forme de justificare a unor paradoxuri. Aici mă despart intelectual de filmul lui Godard care are grația sofismului, din păcate „ideea" și sistemele promovate pe baza anumitor ideologii au fost îndeajuns de criminale ca să ne oblige la mai mult decât fandările de salon al unei gauche caviar, mai mult decât la scenetele improvizate ale familiei Martin unde și
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
curente (eliminată ca neverosimilă) asupra lumii lui Caragiale. Nu e nevoie s-o reiau. În orice caz, formula se prevalează, îndeobște, de o confuzie nu tocmai nevinovată ideologic între opera scriitorului și realitatea de la care a pornit el. De altfel, sofismul acesta e amendat de Ioana Pârvulescu încă din 2007 (în volumul În Țara Miticilor. De șapte ori Caragiale.) Doar că acum mai intervine ceva. Vechea imagine nu e numai contestată, ci înlocuită cu o alta. Perfect credibilă. Lumea ca ziar
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
la dispoziție un număr suficient de pagini pentru a reda cele mai flagrante Ťbărbiť politice puse în ultimii zece ani (72 383 după estimarea neoficială)". (p. 7) Definit lapidar, volumul este o antologie de declarații politice cărora autorii le depistează sofismele pe care se sprijină. Pe rînd, raționamente greșite de tipul ignoratio elenchi, falsa dilemă, argumentum ad verecundiam, argumentum ad ignorantiam, argumentum ad odium, analogia slabă etc. sunt ilustrate prin exemple luate de la potențații epocii recente. Cum era de așteptat, unul
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
Căci, dacă-l considerăm pe Vasile Ernu în calitatea sa (parțială, repet) de eseist, tocmai aici e deficitar, în materie de intuiție a găselniței de limbaj. Să remarcăm că la el practic nu există butade sau etichete memorabile, ci numai sofisme. Cuvintele în sine nu au încărcătură ludică. Numai logica se pretează la jocuri (și încă ce jocuri!). La un moment dat, unul din eretici amintește de anecdota celebră conform căreia potcoavele aninate deasupra ușii aduc noroc și celor care nu
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
genere luate de apropiați ai poetului. Anume acela în care, pe urmele unei idei năstrușnice forjate mai nu cu mult timp în urmă, Ivănescu se declară ofițer sub acoperire (o atât de bună acoperire, încât nici măcar el nu avea habar). Sofismul e transparent. Din moment ce, afirmă el, a reușit să traverseze curios de lin niște vremuri realmente tulburi, devine clar, prin deducție, că, de undeva de sus, a fost mereu ocrotit. Încă o glumă, desigur, din cele obișnuite. Înțelegând-o ca atare
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
că ar fi mai bine să se ocupe „o vreme de altceva”, să se întoarcă de pildă la Caragiale. Să se întoarcă este corect spus, căci mai lucrase pe texte ale sale, ne reamintește, „în anii 1980, în căutare de sofisme, apoi în anii 1990, în căutare de nietzscheanisme”. Așadar, înapoi la Caragiale!, dând curs unui impuls reactiv, pe de o parte, dictat de felul „neprietenos” în care îi fuseseră primite alte scrieri, dar și de un impuls afectiv (spiritual) , căci
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]