306 matches
-
a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât expunerea de motive este extrem de lapidară, eliptică și nefundamentată, lipsind, totodată, o analiză de impact cu privire la efectele acesteia. Se menționează că expunerea de motive este sofistică și contradictorie, eterogenă și nefundamentată, și cuprinde afirmații eronate cu privire la eliminarea inechităților existente în sistem și la presupusul impact bugetar semnificativ al acestor indemnizații. Prin urmare, se subliniază că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă incidente
DECIZIA nr. 678 din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277232]
-
marcă al secolului Iustin Popovici, spune că societatea de azi e ariană, ce se pretează în a fi propria-i mântuire, tăgăduind mâna providenței în istorie, chiar pe Iisus Hristos. Despre o asemenea filosofie a umanului nimic nou, este idealul sofistic, care a existat și în antichitatea creștină, mai exact în gnosticism, care se preta în a fi o religie intelectualistă, a elitelor culturii. Era greu de respins pentru că se dădea drept religia însăși, o falsă religie care parazita ortodoxia credinței
DESPRE RAPORTUL INTELECTUALILOR CU BISERICA, ASTAZI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344936_a_346265]
-
esoterică. Uitând că Revelație înseamnă totul pe față. O structură de gândire întâlnită la secte: a fi pocăit, a face pocăință înseamnă a veni la noi, un act ce aparține nouă, cu alte cuvinte grupări esoterice. Și aici un idealism sofistic. Un alt concept clasic de „intelectual” apare în Evul Mediu sub forma intelectualului scolastic (sumele teologice) care supune analizei rațiunii adevărurile credinței. Acest tip de intelectual apărut în Biserica Apuseană s-a transformat în nominalism, într-o perspectivă antibisericească: de la
DESPRE RAPORTUL INTELECTUALILOR CU BISERICA, ASTAZI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344936_a_346265]
-
1990) și alte experimente poetice avangardiste dincolo de limitele poeziei în "Encyclopoetria ( Totul este Poezie și Nimic nu este Poezie)" (2006); Noi tipuri de povestire, precum: Povestirea Silogistică, Povestirea Circulară ("Poveste Infinită", 1997); Noi tipuri de dramă, precum: Drama Neutrosofică, Drama Sofistică, Drama Combinatorică (o dramă ale cărei scene sunt permutate și combinate în atât de multe moduri încât produc peste un miliard de miliarde de diferite drame! ("Upside-Down World" / "O lume întoarsă pe dos", 1993) și Noi tipuri de genuri science
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
o stare de spirit. Tonalitatea poeziei lui Trakl o amintește pe aceea a lui Holderlin, la care edenul se află în diafanele anale ale vântului., de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora. Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger, ne descoperă un poet pentru care edenul este; Luna, ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră. (Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic, la confluența Levantului cu anticile civilizației, pentru
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
o stare de spirit.Tonalitatea poeziei lui Trakl o amintește pe aceea a lui Holderlin,la care edenul se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna,ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră.( Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
ascultă cu cunoscuta lui nepăsare tot ce i se povestește ș-apoi încheie: " Toate ca toate, dar toți cancelarii ăilalți au căzut de la putere, numai doi au mai rămas: Gorciacof și... Brătianu! " [ 28 martie 1880] ["CEA MAI SLABĂ DINTRE APUCĂTURILE SOFISTICE... "] Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sânt prea tari încît nu poți întîmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce i se povestește ș-apoi încheie: " Toate ca toate, dar toți cancelarii ăilalți au căzut de la putere, numai doi au mai rămas: Gorciacof și... Brătianu! " [ 28 martie 1880] ["CEA MAI SLABĂ DINTRE APUCĂTURILE SOFISTICE... "] Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sânt prea tari încît nu poți întîmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, {EminescuOpXI 100} îl numește când
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și dispută puterea sânt irezistibil de comice pentru publicul mare și pentru omul dezinteresat. Mai grav este însă lucrul când statul e constituit din nou, instituțiile proaspete, legile încurcate și importate, deodată cu botinele, de peste graniță, principiile controversate și supuse sofisticei advocățești. Atunci comedia jucată de Gianii și Flevii respectivi determină însuși soarta statului și, fiindcă principiile ce le invocă asemenea mari personaje sânt în genere pretexte pentru a parveni, iar nicidecum credințe înrădăcinate, comedia începe a costa foarte scump. În
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
religie", amicul cauzei zice "pietate" sau "beatitudine dumnezeiască", adversarul zice "bigoterie", "superstiție". Nepărtinitorul zice "preot", d. Sihleanu zice "pochi". Astfel cei ce discută trădează, prin chiar alegerea termenilor, intenția pe care o au. E într-adevăr trist ca niște apucături sofistice, atât de vechi și atât de cunoscute fiecăruia încît de la întîia vedere sar în ochi, să poată avea o influență oarecare asupra convingerii oamenilor. Astfel însă stă și cu dreapta conservatoare. Cei nepărtinitori o vor numi "partid constituțional", adversarii de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trebuie să știe că Aristotel n-a trăit în zadar în mijlocul acelei mizerabile, mincinoase și fără de caracter demagogii din Atena, că nu în zadar s-a consumat pe pământ acea inteligență vastă care s-a ocupat cu discusutul tuturor cutelor sofistice în cari s-ascunde micimea omenească. O ultimă observare. Noi admitem în adevăr că prințul Dim. Ghica merge azi mînă-n mână cu onorabilele, învățatul și neprihănitul Serurie, precum și cu onorabilele Fleva, pentru că s-a convins că opoziția sistematică se face
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se arate la Ischl că România are în Austro-Ungaria un amic vecin care nu o va părăsi în cazul când cazacii ar mai porni într-o cruciată peste Prut. Despicând firul de păr și înșirînd silabe pe ață în mod sofistic nu facem nici o treabă; nu este vorba dacă România va intra în alianța austro-germană sau va fi acceptată numai ca un apendice al ei. Lucrul principal este ca dânsa să se știe sigură nu numai față cu rușii, ci și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecere, pentru că târziu s-a inventat iarba de pușcă. Ei, nu era rău evul mediu! Căci curajul și tăria fizică sânt prin natura lor, generoase. Oamenii slabi au însă toate defectele slăbiciunii lor. Invidia, nestatornicia, clevetirea, dușmănia ascunsă, lingușirea, dicțiunea sofistică, toate acestea se găsesc în oamenii caii n-au un ton fundamental hotărât, cari nu sânt întregi sufletește și poate nici fizic. La existența multora din ei e de vină și perfecționarea artei medicale. Înainte mai dădea vărsatul în oameni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cele mari îl ridică la ondolațiuni cu totul altele și-i dau tonului său fundamental o ținută mult mai intensivă decât la Franz Moor. Energia cea diabolică a lui Ricard III, care la Franz Moor s-a zgârcit într-o sofistică caricatură, îi restrânge tonul fundamental al acestuia după măsuratul caracterului lui propriu. Sânt tipuri cari nu se pot sensibiliza, în deplină conformitate cu ființa lor, fără acel ton fundamental metalic din care să revibre puterea intensivă a unei naturi eroice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fi fost semnificația în care cei vechi se serveau de această numire a unei științe sau arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic de[cît] logică a părerei. O artă sofistică de a da poleiala adevărului neștiinței sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diferite jucării metafizice), ci ca o critică a inteligenței și rațiunei în privirea întrebuințărei lor hiperfizice, spre a descoperi aparența falsă a amăsurărilor ei nefondate și de-a modera la o simplă dejudecare și prezervație a inteligenței pure de iluzii sofistice acele pretenții mari de invenție și lărgire ale lor pe care cred[e] a le ajunge manipulând numai cu principie transcendentale. ANALITICA TRANSCENDENTALĂ Această analitică este discompunerea întregei noastre cunoștinți apriorice în elementele cunoștinței intelectuale pure. Trebuie deci să păzim
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e cea care își impune caracterul, limba și datina, și să nu se crează că acest caracter energic și drept, această minte de-o înnăscută claritate și iubire de adevăr, vor putea fi pe mult timp întunecate de tertipurile, apucăturile sofistice și mizeria de caracter a stârpiturilor bizantine ce ne guvernă azi. Domnia acestor oameni e o domnie a străinilor cari și-au romanizat numai pielea - dovadă banchetul C. A. Rosetti -, dar nu e în natura lucrurilor ca aceste elemente debile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
epidemic, trece de la restrânsul grup al Campiniilor la grupuri din ce în ce mai numeroase de cetățeni, cărora le vine asemenea în minte ceea ce nu le-ar fi venit niciodată fără molipsirea prin exemplul celor împroprietăriți fără drept și a celor ce, prin esplicări sofistice a legii, au știut să-și înjghebe moșii sub pretextul c-ar fi însurăței. Am constatat asemenea că nicicând în România n-a existat cestiunea agrară. De la începuturile acestor țări și până la împroprietărire regimul moșiilor era proprietatea mare și cea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cari poporul nostru va fi în stare a le produce din sânul său, nu însă de la combinațiuni legislative și electorale, oricât de ingenioase ar fi ele. Dar în genere curioasă rămâne toată maniera sa de-a vedea, precum și săriturile sale sofistice. Ieri încă colegiul I era coruptibil, azi el e cel mai patriot și cel mai moral și se face apel la el de-a ridica la sine și de-a moraliza și celelalte colegii. Colegiul I e corupt, zicea d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor este incomplet în prezentarea retoricii, dar, dacă urmăm sugestia analogiei cu tipurile de iubire de la începutul dialogului, putem crede că modelul retorului pentru care doar verosimilul este important, făcând din el un stăpân sofistic al adevărului și falsului, este apropiat de tipul odiseic, iar conducătorul de suflete spre adevăr (care uzează totuși conștient, voluntar și reflexiv de tehnicile retoricii) reprezintă buna împletire a atitudinii ahileice față de adevăr și a atitudinii odiseice față de mulțime. (Un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
astfel de psihagogul din Phaidros, dar el nu poate aminti nici o clipă de filosoful din Sofistul, deoarece, la limită, regele din Republica spune că este ceea ce, de fapt, nu este. În acest caz, raportul dintre filosof și supuși este unul sofistic și nu unul filosofic, chiar dacă, eventual, raportarea filosofului la inteligibil ar rămâne una autentică. Pe de altă parte, raportul dintre filosof și cetate este departe de a mai putea fi citit din pespectiva filosofului nedreptățit de cetatea tiranică, după critica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o întrebare: dacă în contextul dialogurilor Menon, Phaidros sau Sofistul, problema inițială a lui Platon a oferit rezultate atât de consistente și de seducătoare filosofic, cum sunt teoria reamintirii, teoria filosofului psihagog sau descoperirea valorii negației ca armă îndreptată contra sofisticii, de ce aplicarea acelorași principii în spațiul filosofiei politice conduce la rezultate care par stranii și odioase aceleiași modernități care s-ar putea lăsa oricând ușor și sincer sedusă de principiile speculative de mai sus? Răspunsul trebuie să trimită de această
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Alfons al V-lea la Neapole î1435), latinist nepereche autor al Eleganțelor limbii latine î1435-1444) - îi știe pe Cicero și pe Quintilian aproape pe de rost... -, profesor de retorică la Roma î1450), Lorenzo Valla ar putea jongla cu preceptele sofistice și ar putea convinge ca un bun scolastic. Refuză însă să facă așa ceva și preferă îndemnul, dincoace de rațiune sau dincolo de ea, la o credință necesară și suficientă. Acest angajament creștin se manifestă din plin în Dialog asupra liberului arbitru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condiția fericirii, și nici măcar o posibilă cale de acces la ea. Fericirea înseamnă viața în armonie cu tine însuți, pacea, seninătatea, liniștea sufletului care nu știe ce-i aceea tulburare. De fapt, să extrapolăm puțin: dacă banii câștigați prin activitatea sofistică îți permit să scapi de dureri, necazuri sau suferințe, iar apoi să accezi la acea stare în care trăiești în acord cu tine însuți - expresia îi aparține -, atunci de ce nu? Această faimoasă concordie se obține atunci când ești condus doar de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului, care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor, dar și filosofii de profesie au lăsat-o să învăluie această figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar și a filosofiei grecești în totalitatea ei... Ansamblul acestor afirmații se articulează în jurul unei idei cât se poate de clare și precise: natura și legea - physis și nomos - se opun într-un mod absolut antinomic. Cele două se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]