197 matches
-
de nea, iar inima îmi tresaltă de bucurie. Din cauza ninsorii abundente s-a întrerupt lumina, dar am aprins o candelă. Mă simt bine! În casă e cald, iar un parfum dulce-amărui învăluie camera. Pe dulap, stau cuminți, aliniate ca niște soldăței, vreo 20 de gutui, culese cu codiță și câte 2 frunze, ca să țină mai mult. Ele emană parfumul ce-mi trezește o anume nostalgie...Fără să vreau, gândul îmi zboară spre primii ani ai vieții mele. Lumina candelei, ninsoarea și
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
foc mă va părăsi-ntr-o zi pentru o altă domniță și-i vei scrie dânsei cu a ta aurită peniță. Am atâtea pe suflet și nu pot să le spun, se-adâncesc în mine gânduri ce le transpun în soldăței ai iubirii noastre tandre, crezând cu ardoare-n a inimii-ți meandre. Referință Bibliografică: PIEI, SINGURĂTATE! / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate
PIEI, SINGURĂTATE! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372806_a_374135]
-
SCRIITOR Luna martie a acelui an răscolea cu furia viscolului și mușcătura crivățului obcinile de altfel blânde și domoale ale Bucovinei. Rătăcit de regiment, rănit la un picior, cu lacrimile înghețate pe față și ajuns de o mare lehamite, un soldățel se așeză, mai bine spus căzu, lângă ceva ce semăna cu un gard, închise ochii și se bucură nespus de revederea Tirolului său natal unde cosea cu alții de seama lui și în pauză făcea iodlere pentru a atrage atenția
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
cu magazia plină, părea o adevărat comoară la casa omului. Saveta, nevastă-sa, luă problema în mâini, desfăcu uniforma țeapănă de ger, o puse la uscat în dosul sobei, iar cu o țuică fiartă de două ori frecă trupul bietului soldățel până începură să iasă aburi din el, iar pe gura „copchilului” un fel de strigături, cam ca la noi la horă, dar cu totul altfel. Îi mai turnă și pe gât ceva din glaja cu tărie, bău și ea, apoi
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
uneori badea Dumitru, convins că valorile creștine sunt mult deasupra tâmpeniilor omenești. Până una-alta, fie că tinerețea are resurse nebănuite, fie că tratamentul aplicat avea virtuți neștiute, fie că îngerul care-l îngrijea avea puteri peste cele ale firii, soldățelul își revenea și chiar spusese că-l chemă Hans Pumpel, pe numele mic Hanți, că e din Tirol și că nu știe cum să răsplătească bunătatea celor ce-l îngrijeau, toate acestea transmise de Mărioara cea care comunica foarte bine
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
istorie (da’ ce-am înnebunit!) când niște oameni pricepuți își propun ceva (mai ales dacă ceva-ul ăla e un război în care mor alții), ei reușesc întotdeauna. Între timp, în ograda familiei Rogojină, Hanți dragule, cum era numit acum soldățelul, dădea dovada unei priceperi deosebite la orice lucru, inventa mereu tot felul de mașinării ce ușurau munca la câmp, sau în gospodărie și, culmea, muncea din zori și până noaptea cu o singură pauză de masă, fără să bea, sau
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Se topește deja neaua, Bulbii-s în explozie, Mugurii de lapte beau a Zeilor ambrozie. Își scot puța pețiolii Din zăpada mieilor, Lapții-s goi, caliciul gol li-i Încă, ghioceilor. Soldățeilor de iarbă Abia de le dau tulei Pe la subsuori și barbă, Prea sunt cruzi, prea tinerei... Ici și colo, săltând clisa Prinsă între chingi adânci, Ies lăstari cărora li s-a Rupt buricul ca la țânci. Musculițe parcă bete Zbor
PARCĂ-L VĂD PE TOPÂRCEANU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373211_a_374540]
-
dar și prin care se vede trotuarul. Un pictor, deci, al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui zgomotos incitantă.Un jurnal. Val GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după cîteva ore, cu epoleții schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui zgomotos incitantă.Un jurnal. Val GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după cîteva ore, cu epoleții schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire. Și, uite, nu e nici anul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că mintea acelui omtrecuse de orice barieră pe care omenirea și-o imaginase vreodată. Știa sigur că rupsese în cel puțin trei locuri picioarele lui Aloim. Pur și simplu nu avea cum să mai pășească. ― Ești uimit, nu-i așa, soldățelule? Rămâi așa până când am să-ți smulg și inima din piept. Da, da, cu mâinile goale... Ba nu, mai întîi am să te pocnesc în cap... Un tom greu se desprinse ușor de pe raftul din spatele lui Rim și porni cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mare imperiu pe care l-a cunoscut vreodată omenirea și am produs cea mai profundă revoluție, silindu-i pe puturoșii aceia să muncească în loc să exploateze clonele. Ce vrei mai mult? - Să supraviețuim, răspunse moale Johansson. - Păi ce, te-au speriat soldățeii împăratului? Am pierdut o bătălie și gata. Și fiindcă veni vorba de Z, oare nu acolo ar fi trebuit să fim, în loc să umblăm după alambicul ăsta? Johansson surâse trist. - Bătălia aia e pierdută. Nici tu, nici eu și nici chiar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și indiferența cea mai nesocotită. Războiul? E ca în manuale: Italia se bate cu Germania, cele două armate se înfruntă pe câmpii foarte frumoase și-n munți scăldați de soare. Explodează bombe și grenade ca niște focuri de artificii misterioase, soldățeii cad ca în filmele western mute; în spatele a toate acestea se află grandoarea fanteziei infantile, cu emoția sa care nu va putea fi niciodată mai profanată de atât. Marco Sberga și Giulio Drigo sunt doi tineri pictori care locuiesc în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
De Gaetano este practic analfabet (a făcut clasa a II-a); totuși, la capătul provinciei Benevento, când încă e adolescent, îl ajunge chemarea celuilalt univers, pe care îl simte ca fiind superior. Superior, dar străin. Iremediabil străin. Într-adevăr, imediat ce, soldățel abia recrutat, pleacă în primul război mondial, entuziasmul și curiozitatea sa discreditează dintr-odată vechea lume cu violența sa feroce și idioată. Privirea pe care băiatul De Gaetano o aruncă asupra lucrurilor provine dintr-o asemenea îndepărtare și este atât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui Mircea Eliade, ALA, 1997, 354; C. Stănescu, „Utopia” lui Mircea Handoca, ALA, 1997, 358; Teodor Vârgolici, Bibliografia operei lui Mircea Eliade, ALA, 1998, 405; Gheorghe Grigurcu, Ediția critică Mircea Eliade, JL, 1998, 1-2; Dan C. Mihăilescu, Dinspre Nobel spre soldățeii de plumb, „22”, 1998, 43; Z. Ornea, India lui Eliade, RL, 1999, 8; Dan C. Mihăilescu, Doi autori de Curtea-Veche, „22”, 1999, 42; Nicolae Prelipceanu, Mircea Eliade, „Europa, Asia, America”, RL, 1999, 29; Teodor Vârgolici, Corespondență Mircea Eliade, ALA, 2000
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
Secretarul nu are nimic de spus. — Trimit legiunile unde am mai multă nevoie de ele, mur mură abătut bătrânul principe. Trece la reproșuri: — De gura ta, am ajuns să le mut de colo-colo, ca un copil care se joacă cu soldățeii de plumb. Tot timpul mă bați la cap: nu sunt bani! nu sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă rost de unde-oi ști, că doar de aia ți-am dat atâta pu tere pe mână. Se revoltă: — Nu am unități de rezervă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curcanii bunicului nu sunt albi, sunt toți negri. Să fie cocoș? Ei, cocoș! Pe ăsta-l cunoaște tare bine. E un fălos fără pereche. Bate din pinteni și cântă cu-curiguuu! din trompeta-i nevăzută, că ai zice că-i un soldățel gata de luptă. A, da! Ăsta-i rățoiul. Seamănă cu un rățoi, dar parcă-i mult mai mare decât el. Nu, trebuie să fie altceva, chiar dacă are penele, capul, ciocul și gâtul cam ca ale unui rățoi. Sss! Sss! zice
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o regie iar regia revoluției a fost făcută din timp și de aceea a părut perfectă. Poate nu se va ști niciodată cine a scris scenariul și care a fost regizorul ce mișca poporul român pe harta patriei ca pe soldățeii de plumb. Credeți oare voi românii că niște ostași de ai noștri au tras cu sânge rece în copiii de la Timișoara care ieșiseră pe treptele catedralei cu lumânări aprinse în mâini? Niciodată n-o să reușească cineva să ne facă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întrebă, pe un ton agresiv, din câți soldați și cavaleri era formată acea armată. Altul, care părea să-i fie amic și care avea pe chip o expresie încă și mai arogantă, aprobă energic, reluând întrebarea: — Da, ia spune-ne, soldățelule, pe cine trimite împăratul tău? Concubinele lui? Sau poate o armată de eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre Almiro, adăugă: — Am spus că trebuie să vă aliniați aici! în spatele lui, pe trei rânduri. înțelegeți ce vreau să spun? Pe trei r-â-n-d-u-r-i! înțelegeți sau... O voce ironică, sonoră și tăioasă, se auzi în spatele său: — Hai, las-o baltă, soldățelule! Furios, Metronius se întoarse, căutându-l din ochi pe cel care vorbise, și întâlni imediat vârful unei lame la un deget de gâtul său. Cel care o ținea în mână era un bărbat pe la patruzeci de ani, înalt și robust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
subțire răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care continuă: „Cu șapte pâini și câțiva peștișori, prietenul vostru Iisus a săturat patru mii de oameni, ba a adunat și șapte coșuri de firimituri la sfârșitul ospățului. Desigur că acestea sunt doar simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timp să Învățați. Deci veți primi acum câte doi pești ca să vă potoliți foamea pe moment. Iar la fiecare popas al trenului, vă vom da atâta pește cât poftiți.“ „Dar apă?“, strigă câteva guri. „Veți primi și apă, le răspunde soldățelul vesel. Vă dăm și apă, cum să nu vă dăm!? Tătucului Iosif Visarionovici nu-i place să știe că omul suferă de sete. Veți ajunge la capătul drumului sătui și odihniți. Ați Înțeles?!“ „Am Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că omul suferă de sete. Veți ajunge la capătul drumului sătui și odihniți. Ați Înțeles?!“ „Am Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar unii, ascultând povața, nu uită să adauge după cuvântul „Înțeles“ și „să trăiți“. „Așa, așa“, Își freacă palmele soldățelul. „Văd că Începeți să deprindeți bunele maniere, nu-i așa?“. „Așa-i, așa-i“, Îl acompaniază mai multe glasuri de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl acompaniază mai multe glasuri de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câteva scrisori de la ea. Mă înfuriau. Se considera vinovată că ea și colectivul nu fuseseră mai atenți cu mine și mă pierduseră din mijlocul lor. Când am revenit, m-a căutat din primele zile. — Ți-au venit mințile la cap, soldățelule? Îmi veniseră cu vârf și îndesat. Mă căuta la Bibliotecă. Mergeam sus, în sălile de la istorie și ne hârjoneam, îmbrățișați, până la epuizare. Coboram amețiți iarăși în sala de lectură. Se măritase în vara aceea. Soțul era inspector școlar în Bucații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viața trece În zbor, mai cu seamă partea care merită s-o trăiești. Ai văzut ce spunea preotul. Uite-l este, uite-l nu e. — Dar nu-i fata mea. — Atunci cîștig-o Înainte s-o ia altcineva, mai ales un soldățel de plumb. — Dumneata vorbești de parcă Bea ar fi un trofeu. Nu, de parcă ar fi o binecuvîntare, mă corectă Fermín. Uite cum stau lucrurile, Daniel. Destinul obișnuiește să stea la cotitură. Parcă-i un borfaș, o știoarfă sau un vînzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]