127 matches
-
sunat la ușă. Soneria nu s-a auzit, pentru că de ore întregi treceau coloane de artilerie. Geamurile zăngăneau de tropotul cailor pe pavajul abia terminat și de huruitul chesoanelor. Victor însă nu a riscat a nu fi observat, cadența cizmelor soldățești scosese la geamuri tot personalul feminin al casei. El a fost cu ideea să le împărțim soldaților apă, idee inspirată, pe care o vom aplica și de acum înainte. Victor, ca multă lume de altfel, este agitat de ideea nenumăraților
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele pe hartă, am grațiat-o. A răsfoit cu febrilitate și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost nedrept, cum deseori mi se întâmplă : nu merita să se bucure, poate pentru ultima oară, de un jambon de Prague sauce madère și de un dindon veau truffé, la care visase în zilele când rămăsese doar cu uscații pesmeți soldățești ? Un mic chef, scăldat cu Champagne Pommery, și o chanteuză picantă erau un păcat atât de mare pentru un locotenent ce se dovedise brav, rămânând singurul ofițer în tot batalionul, silit a-și asuma toate dificultățile comenzii, cu niște oameni
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbi false, iar vestimentațiile sînt autentice, nu sînt piese de recuzită. Cineva strigă spre noi „Hai liberare!“, probabil vreun tînăr localnic care n-a apucat să uite armata. O altă voce Întreabă veteranii care e AMR-ul (AMR, În argoul soldățesc, e un acronim pentru zilele care Au Mai Rămas - un fel de indice de tristețe), iar veteranii freamătă undeva În spate. Apuc să-mi scot scrisoarea din buzunarul de la piept și să o strecor Într-o cutie poștală, chiar la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înlocuim o pedeapsă cinstită și pilduitoare cu una umilitoare și fără rost. Dar e un ordin cît se poate de serios, așa că nu-mi rămîne altceva de făcut decît să mă Îndrept spre closetul din spatele pavilionului. O oră car rahat soldățesc, după ce-l pescuiesc din fosa infernală cu un hîrdău și o cange special pregătite pentru o astfel de Îndeletnicire. Mă execut Încercînd să privesc fără gînduri bazinul de ciment, a cărui adîncime e greu de apreciat. Rămîne de văzut ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
achitat prost de sarcina de grătaragiu, În tren, și a ars atît mielul, cît și peștele; pentru că Întîrzie În mod regulat la apelul de dimineață; pentru că, atunci cînd tunurile s-au Întors În biutele lor din baterie, Într-un efort soldățesc general, a zăbovit să introducă penele de lemn care ar fi trebuit să frîneze roțile enorme, cînd tunul a luat viteză pe panta biutei, astfel că soldatul Patrana era să sfîrșească strivit de zidul magaziei de muniție (prilej cu care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mie îmi zic Ivan. Ascultă, Ivane! Să nu te împingă necuratul să faci vreo mișcare nepotrivită, că ești mort! Nu face eu așa ceva. Eu vreau să ajut la voi. Bine, Ioane. Printre pufăiturile îndepărtate ale unei locomotive se auzea pas soldățesc pe cimentul platformei magaziei. Urecheatu l-a întrebat pe Ivan: Ești sigur că de pază este numai un soldat? Da. Și eu am fost aici. Pe unde patrulează sentinela? Pe la fața magaziei. Și ușa magaziei este încuiată? Nu. La magazie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casă. Știți cum se face o trebușoară ca asta. Între timp, și luna a urcat pe cer binișor. La primele case nu am dat nici peste un câine măcar. Când să facem cotul unei uliți, auzim răpăit cadențat de pași soldățești. Ne-am făcut una cu gardul. Era o grupare nemțească cam de tăria unui pluton. Venea de-a dreptul spre noi. Ce era de făcut? Să fugim? Ne puteau simți și ne-am fi ars! Norocul nostru a fost că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zâmbeau dând dulciuri copiilor... Războiul. Și tot ca o curiozitate, apariția armatei sovietice a însemnat, dincolo de experiențele mai mult sau mai puțin nefericite pentru locuitori a însemnat și reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. Și vine aventura de la Povergina, o localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și cu mine. Eu nu sunt decât un mic țărănoi care e rudă cu "domnul subdirector". Sunt tuns zero, cu mașina, fiindcă nimeni n-are freză în Lisa, și ars de soare. Sunt sperios, dar foarte mândru de bocancii mei soldățești. Tata se urcă în mașină și el, să meargă până în capătul din jos al satului unde e vila "unchiului George". Mama a ieșit în curte și, încrucișîndu-și brațele, se uită lung la mașină. Se consolează, poate, cu gândul că, într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care veneau În vizită la noi. Într-o noapte, Întorcîndu-ne de la Cannes la Paris, i-am văzut pe călătorii de clasa a treia bînd apă de la cișmelele de pe peronul unei gări; un muncitor ți-a oferit apă Într-un bidon soldățesc; ai băut pe nerăsuflate și mi-ai aruncat imediat după aceea o privire triumfătoare, conștientă că făcuseși prima-ispravă memorabilă din viața ta... Ne-am născut pasageri de clasa Întîi; dar, spre deosebire de regulamentul marilor vapoare, acest fapt părea că ne interzice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage-acum! BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage! (BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se adună grămada de funie scoasă. La capătul funiei atârnă o gamelă mare, soldățească.) BĂRBATUL CU BASTON (Triumfător.): Am scos-o! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Este că a lins-o? BĂRBATUL CU BASTON: A făcut-o lună. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Arunc-o-napoi! BĂRBATUL CU BASTON: Poate s-o spăl? VOCEA BĂRBATULUI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU:BASTON: Nu te las eu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu ce se-ntâmplă de o vreme în capul tău. Dacă nu mai poți, spune. BĂRBATUL CU BASTON: Pot. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Întinzându-i cu o mână o lopata scurtă, soldățească, de campanie.): Ține asta (Eliberat de lopată se extrage ușor din fântână, dar rămâne așezat pe marginea ei, cu picioarele în afară): Așa nu mai merge. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ n-am făcut nimic. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dacă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele zile epopeice ale Revoluției de la Județeană, ulterior denumită Calea Regală). Ieșea de pe Afinului, traversa Scorțarului, colț cu Caporal Târtănel Laurențiu, o cotea pe Dumbrăveanca. În dreptul Farmaciei nr. 12 (transformată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea plăcută u făcea somn. Începu să cânte ca să-și sperie lenea: Foaie verde trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale lor și spre seară s-a întors. În capul străzii, când să iasă la maidan, cu cine a dat ochii? Cu Nicolae. Parcă mai crescuse, și hainele de militar abia îl cuprindeau. Capul îi era acoperit de o capelă soldățească. Vântul îi bătea mantaua largă, închisă la gât. Purta cizme cu carâmbi înalți și centiron de piele galbenă, cu baionetă la șold. El n-o recunoscu de la început. Când se apropie, o strigă cu jumătate gură: - Lino! - Nicolae! Se priviră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre podele. Bică-Jumate dormea netulburat în coșciug, cu fața acoperită de giulgiul cel alb. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu o față suptă, scund cât să intre într-o ladă. Într-adevăr, sicriul semăna cu o ladă soldățească de campanie. Cei de față dormiseră cu schimbul în timpul priveghiului și, până pe la prânz în ziua aceea, bănuiau că vor scăpa cu fața curată, că gardul înalt de piatră ce ascundea casa întunecoasă va ocroti taina lor, ținută atât de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
punîndu-și pijamaua, Ioanide merse la comutator și stinse lumina, apoi deschise fereastra. Cea mai mare parte din an, afară de iarnă și zilele prea răcoroase, dormea cu geamurile deschise, învelit bine în două pături pe patul lui de fier, simplu, cvasi soldățesc. Altfel, avea senzația că se sufocă. Fereastra odăii lui răspundea pe latura stângă a curții și se deschidea asupra împrejmuirii de zid a casei vecine. Fiind însă aproape de stradă, puteai vedea, aplecat asupra ei, și grilajul din față, iar dinăuntru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pacienți care nu erau încă internați în clinică și l-am văzut pe acest grav bolnav, pentru care mă chemaseră. Era un om relativ tânăr (treizeci și cinci de ani, așa cum am aflat ulterior), înalt, într-o măntăluță uzată, cu un rucsac soldățesc la fel de uzat. Stătea întins pe podea, ghemuit; plouase puternic, iar el era complet ud. Băncile fuseseră luate, dar în coridorul nostru de la roentgen, în care accesul era închis, mai erau bănci, și pe ele se putea sta întins. Și am
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de a continua prestarea serviciului militar la momentul lăsării la vatră (trecerii în rezervă) deși nu constituia un delict - dată fiind conjunctura -, a fost exploatat de către împărații romani pentru a-și justifica planul de epurare militară; nu protestau contra disciplinei soldățești, din moment ce oricum trebuiau să lase serviciul militar. Versurile lui Prudentius ne dau de înțeles că acești soldați martiri au fost obiectori tipici de conștiință; la un moment dat, din motive religioase, au aruncat centironul, refuzând să se mai supună poruncilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ce reliefa neputința tinerilor comuniști vasluieni în fața cerbiciei muncitorilor și chiar a ucenicilor sau copiilor de la Institutul de Reeducare pentru Minori, de a se înrola în rândurile unei organizații ce nu le aducea nimic bun sau duhnea puternic a cizmă soldățească rusească, a sfârșit prin demiterea prin avansare (sic!) a acestuia și „alegerea” unui alt tovarăș de nădejde în persoana lui Vasile Bălteanu. Totuși, în luna septembrie tot Bighiu era secretar de vreme ce „raportul” fusese semnat de el. Ca de obicei, ca
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
vă restitui tabelele dv. cu privire la 286 repatriații sovietici ce au fost prezentate Comisiei de Control Vaslui (ofițerilor sovietici n.n.). Ținem să comunicăm că Dl. Împuternicit (locotenentul superior Antosiak n.n.) al Comisiei de Control și-a afirmat în cuvinte grele (înjurături soldățești, probabil n. și subl.a.) părerea despre felul cum au fost întocmite aceste tabele ce se restituie spre a fi complectate după cele ce am întocmit noi (subl.ns.) (...)... pentru a putea prezenta tabelele chiar în cursul acestei nopți (grabă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Și uite așa, eu cu Rică ascultam și râdeam cu hohote, când de bancurile noastre, când de aceste frânturi de dialog susținute de niște sărmane suflete. Râdeam noi, dar uneori cădeam pe gânduri. Începeam să ne dăm seama că limbajul soldățesc este plin de buruieni și că ar cam fi cazul să lăsăm la Iași unele maniere și să intrăm în hora aceasta mare unde se nivelează atitudini și educații primite în familie, cu grosolănii și bădărănii ce începeau să se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]