204 matches
-
Fariseul merge în față pe dalele templului lui Israel în apropiere de „primul văl” (la intrarea „Sfintei Sfintelor”) și stă „în picioare”, drept ca litera I, sigur de el. Se roagă „în sine”: am putea aproape spune că face un solilocviu, că se ascultă pe sine. Cu toate acestea, rugăciunea începe bine: „Mulțumesc Ție Doamne...”. Și acestea sunt chiar cuvinte plăcute lui Dumnezeu. Dar urmarea este îngrozitoare. Îi spune lui Dumnezeu: eu trăiesc într-adevăr bine; ceilalți sunt răi: sunt hoți
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Acasa > Eveniment > Recomanda > VASILE BURLUI-SOLILOCVII Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Vasile Burlui, Solilocvii O nouă carte a poetului Vasile Burlui. După cum ne spune titlul, nu este un volum tematic, nu-i decât un monolog perpetuu, de fapt un dialog cu sine însuși, pe care poetul îl împarte în secvențe sub formă de poeme
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
cuvintele și expresiile care construiesc metaforele obsedante ale poetului, ne putem da seama că temele versurilor din acest volum sunt preponderent disforice. În ce mă privește, dacă m-aș încumeta să clasific aceste secvențe poetice, le-aș împărți după cum urmează. Solilocvii existențiale O temă predilectă, prezentă și în alte volume ale lui Vasile Burlui, este aceea a însingurării, a acelei nausée existențiale pe care poetul o resimte în momentul când coboară printre semeni. Un soi de mizantropie îl bântuie, o fugă
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
cântă, unde lideri adevărați nu mai există: o spune metaforic, într-un frumos poem, poetul Vasile Burlui: Poienile din munte sunt golite, / Pe crengi uscate croncăne doar corbii, / Pădurile-s de flăcări mistuite, / Cărările ni le arată orbii! (Muntele Cithaeron). Solilocviile metafizice Acestea sunt solilocvii ale întrebărilor despre Spațiu, Timp și Existență. Recunosc în poeziile din acest volum aceeași aspirație majora la viața în sferele înalte. Poetul mai e încă tentat de aceste intangibile spații. Praf de stele, pulberi galactice îi
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
nu mai există: o spune metaforic, într-un frumos poem, poetul Vasile Burlui: Poienile din munte sunt golite, / Pe crengi uscate croncăne doar corbii, / Pădurile-s de flăcări mistuite, / Cărările ni le arată orbii! (Muntele Cithaeron). Solilocviile metafizice Acestea sunt solilocvii ale întrebărilor despre Spațiu, Timp și Existență. Recunosc în poeziile din acest volum aceeași aspirație majora la viața în sferele înalte. Poetul mai e încă tentat de aceste intangibile spații. Praf de stele, pulberi galactice îi mai luminează versul, ca
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
Și mă-ncălzește lumina sorilor, pe rând, / Hrănit cu raza albastră diafan filtrată / Mister prin nebuloase fluturând. // Îmi sprijin iarăși tâmpla obosită / Pe esplanada grandioasă a amurgului solar, / Mă risipesc străin prin galaxia-nvârtejită / Restituit în univers ca praf stelar (Geneză). Solilocviile erosului pierdut O amarnică tristețe însoțește de multă vreme pașii poetului. Ea este generată de imposibila, dar mereu așteptata reîntâlnire cu sufletul pereche ( Eu știu, Toamna mult râvnită ): Parfumul tău îl mai adun din haine / Și-l port în podul
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
toamne, / Iar pasărea de noapte mă strigă tot mereu // Suspină lacrima de ceară-n lumânare, / Iar fruntea mi se pleacă obosită / Și mă întorc din nou la clipa-n care / Ne-om contopi în toamna mult râvnită (Toamna mult râvnită). Solilocviile revoltei Și totuși, deși timpuri s-au adunat deasupră-i, poetul nu renunță; mai luptă încă să descopere calea dreaptă, îmbrăcând hainele unui gladiator, pentru o ultimă șarja, chiar dacă și aceasta, ca atâtea altele, va sfârși într-un strălucitor eșec (Gladiator
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
pervers / E plin de-amărăciuni și gustul de cucută.// Dai pinteni și te-arunci în cercul cel de foc, / Iar îndrăzneala nu cunoaște marjă, / Lipsit de scut, lipsit și de noroc, / Un cavaler în ultima sa șarjă! (Ultima șarjă II). Solilocviile resemnării Privit de aici, de jos, din praful ce nu-i deloc stelar, în pofida unor sclipiri din ce în ce mai rare, universul galactic pare închis, iar solilocviile poetului nu fac decât să dezvăluie un spațiu sufocant, în care sufletul se zbate și unde
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
Lipsit de scut, lipsit și de noroc, / Un cavaler în ultima sa șarjă! (Ultima șarjă II). Solilocviile resemnării Privit de aici, de jos, din praful ce nu-i deloc stelar, în pofida unor sclipiri din ce în ce mai rare, universul galactic pare închis, iar solilocviile poetului nu fac decât să dezvăluie un spațiu sufocant, în care sufletul se zbate și unde miturile au îmbătrânit și s-au osificat (Colchida, Înger damnat, Fiorduri, Vita parva, Centaur): ... De timp îndelungat, privind în boltă cerul / Visează generații s-
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
interioară, de mers în gol, de imposibilă evadare dintr-un real vâscos și oripilant emană din aceste versuri. Am mai întâlnit-o și o vom mai întâlni desigur și în alte volume ale lui Vasile Burlui. Iulian Popescu Lansarea volumului Solilocvii, Muzeul Unirii, Iași, 13. 05. 2014 Referință Bibliografică: Vasile Burlui-SOLILOCVII / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1290, Anul IV, 13 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
ELOGIUL MELANHOLIEI (Editura „Semne”, cu ilustrații de Aurora-Speranța Cernitu, 2010) ● EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010) ● EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011) ● EVANGHELIA TĂCERII - SOLILOCVII (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011) ● EVANGHELIA APOCALIPSEI - EPIFANII (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2012) ● TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII (Editura „Tipo Moldova”, OPERA OMNIA - Poezie contemporană, 2013) ● FIIND - 365 + 1 Iconosonete (Editura „Semne”, cu
INVITAŢIE LA DUBLĂ LANSARE DE CARTE de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371066_a_372395]
-
potrivit căruia autorii profani nu sunt de disprețuit, dacă în scrierile lor este și adevăr. Aurelius Augustinus (354-430) este cu siguranță unul dintre cei mai talentați autori, distingându-se prin vasta creație teologică, filosofică, didactică, istorică, epistolară, care include “Confesiunile”, “Solilocviile”, “Cetatea lui Dumnezeu”. Augustin susține ideea timpului liniar, cu un sfârșit bine determinat, precum și ideea unei cetăți divine superioare celei lumești. Să-i trecem în revistă și pe alți autori de antichitate târzie și ctitori de ev mediu, precum și operele
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
nu numai! Semnele distincte ale unei asemenea Căi le descifrăm în credința mărturisită, în puterea izbăvitoare a unei frumuseți pure, născută din tensiunea și inflexiunile elementelor și simbolurilor fundamentale care alcătuiesc, în concepția creatorului lor, Ciclul Evangheliilor lirice. EVANGHELIA TĂCERII - Solilocvii este a paisprezecea carte a poetului Theodor RĂPAN și a treia înscrisă în ciclul Evangheliilor lirice, după EVANGHELIA INIMII - Anotimpuri - Jurnal de poet (2010) și EVANGHELIA CERULUI - Zodii de poet (2011), ambele tipărite la Editura „Semne” din București, de care
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul! O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și melci foșnitori...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între conținutul poetic, dens și forma adecvată, materialul lingvistic fiind ordonat după o logică interioară. Părțile se organizează într-un tot unitar, ca produs al intuiției artistice, dar și ca realizare deliberată de creatorul ei
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
mele, azi!” Complex și polifonic, Poetul își raportează Tăcerile, în mod deosebit, la el însuși, aducând în prim-plan, prin mottourile fiecărui poem, nuclee lirice fertile, din cei peste patruzeci de ani trăiți în altarul Poeziei. În fapt, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii este și o antologie de autor, pentru că mottourile dedicate exclusiv „Tăcerii” îi aparțin în totalitate lui Theodor Răpan, sunt segmente sau poeme întregi, selectate din cele 13 volume, publicate până acum, succesiv, și exprimă devenirea cea întru „ființă” a poeticii
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
text nou, pe baza intertextualității, pe care l-am numit, la momentul respectiv, reflintext (reflex literar intertextual). Întâlnirea cu cei 144 de „aleși” ai lumii sale lirice a rodit 144 de poeme „în oglindă.” Spre deosebire de volumul anterior, în Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, poetul vine cu un alt tip de discurs. De la stările de spirit de altădată, trăite și nemurite în versurile, devenite aici mottouri, trece la poemele de acum, autoreflexe, căci așa am numit compozițiile care ne-au ajutat să găsim răspuns
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
necontestat valoarea acestor poeme: „O, Glorie celor ce știu să tacă, fericiți cei ce știu bezna inimii bete, sub povara nuntirii, iată-mă-s, ca un martir fără cer, fără sete ... ” Bornă importantă în creația lui Theodor Răpan, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii trece prin toate volumele de până acum (13) ale autorului, până la cristalizarea și la esențializarea expresiei lirice. Poetul se detașează de propriul model din mottouri, reflectând asupra temelor marcante - natura, dragostea, destinul, geniul, patriotismul - asociate cu motive literare vegetale, acvatice
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
de față! Și invers! Evangheliile lirice, concluzionez, alcătuiesc un ciclu unitar prin tematică, atitudine poetică și modalități artistice. Ele au ca temă condiția creatorului surprins în diferite ipostaze și sunt construite pe principiul opoziției dintre real și ideal. Evanghelia Tăcerii - Solilocvii este o carte rară în literatura română și universală, despre trăirea intensă a sentimentului „rostirii nerostitului.” Aici aflăm marile teme ale creației (din cele 13 volume editate până în prezent), nu ca o sumă a universului răpanian, ci ca o suprapunere
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Genette 1980. monolog [monologue]. Un discurs lung produs de un personaj (neadresat altor personaje). Dacă monologul este nevorbit (dacă el constă din gîndurile verbalizate ale personajelor), el constituie un MONOLOG INTERIOR. Dacă este vorbit, el constituie un monolog exterior sau solilocviu. ¶Holman 1972. Vezi și DIALOG. monolog autocitat [self-quoted monologue]. Un MONOLOG CITAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. monolog auto-narat [self-narrated monologue]. Un MONOLOG NARAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. Vezi și DISCURS-INDIRECT LIBER. monolog
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Stella Petecel, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988. ARISTOTEL, Politica, traducere de Șt. Bezdechi, Editura Antet, 1996. AUGUSTIN, Confessiones (Mărturisiri), traducere de Prof. Dr. Docent Nicolae Barbu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. AUGUSTIN, Solilocvii, traducere de Gheorghe I. Șerban, Editura Humanitas, București, 1993. BAUFFRET, Jean, Approche de Heidegger, Les Éditions de Minuit, 1974. BAUFFRET, Jean, Dialogue avec Heidegger. Philosophie moderne, Les Éditions de Minuit, 1984. BERDIAEV, N., De la destination de l'homme, Éditions "Je
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și ucis pentru convingerile lui creștine, a fost canonizat de Biserică (Sf. Mucenic Iustin Martirul și Filosoful, prăznuit la 1 iunie). Romanul combină într-un complex tematico-expresiv greu discernabil, formula parabolei cu notația „autentistă” (a stărilor lăuntrice, a percepțiilor, a solilocviului etc.) și cu o poetică naratologic frapantă, modernă, ținând de o estetică prozastică moderat „revoluționară”. Justin este un roman despre putința descoperirii adevărului și despre „utilitatea” acestuia. Mai este, totodată, și o cronică, cu valoare generală, a mizeriei și neputinței
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
de atmosferă și de expresie îngrijit-ingenioasă, convențională, vădind abilitate și „meserie”. Poemele lui sunt crochiuri, „pasteluri” ori „tablouri” (de interior, cu recuzită domestică etc.), montaje de imagini și descripții detaliate și consistente (uneori parcă „prea” insistent exploatate), dublate de mici solilocvii, de „declarații” ori comentarii lirice intermitente. La orizontul epocii în care a fost scrisă și publicată, este o poezie banală, „corectă”, nu dezagreabilă, nici impresionantă, incontestabil rutinieră și minoră. O anumită atmosferă „casnică” și „gastronomică” poate uneori aminti, prin ingrediente
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
o continuitate directă cu teatrul. Scriitor de tip obsesiv, cu o invenție săracă, B. a revenit asupra câtorva teme și motive. Immanuel Lang, pianistul din nuvela Final, este unul dintre „cei trei copii bolnavi ai vremii noastre”, care, într-un solilocviu tragic, se arată torturat de alienare, de criza de identitate și de căutarea unui ideal. Autorul îl instalează în nebunie ca într-o nouă realitate, securizantă, prin care „farsa jocului de-a viața” este suprimată. Prin Immanuel Lang, B. a
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
din perioada postbelică, durează atât cât el trece Nistrul pe sub apă de la un mal la altul. Imaginea copilului amenințat de pericolul războiului și a omului matur suspectat de colaboraționism domină întregul roman. Suprapunerea planurilor temporale amplifică efectul. Timpul, dilatat în solilocvii, fărâmițat, pus, aparent, în cele mai haotice relații este în fond strict ordonat potrivit legilor contrapunctului. Forțele care contribuie la regenerarea sufletească a lui Isai sunt datinile satului, tradițiile neamului, legile nescrise, dar atât de instructive ale pământului. Investigând în
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
cultură și, totodată, din cel al omului „oarecare”, al „omului precar”, fără morga tehnicistă a analistului politic ori a politologului), dar și din domeniul antropologiei culturale, al istoriei ideilor ori mentalităților, al imagologiei aplicate ș.a.m.d. De fapt, sunt solilocvii lăuntrice consemnate în scris, suscitate de cei mai diferiți „stimuli” exteriori care pot stârni o conștiință (în cazul în speță, pe cea a lui C., în toate „compartimentele” sale existențiale simultane, adică în ipostazele de „om-pur-și-simplu”, de timișorean dintr-o
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]