143 matches
-
personajului. Nevoia de a fi în mintea celuilalt este, într-un sens, cum o arată Jean-Jacques Lecercle, unul din impulsurie vii ale umanului, satisfăcut în literatură. Intră, de aceea, între indicii de ficționalitate, de literaritate, semnificînd mai larg ieșirea din "solipsismul nativ", trecerea barierei alterității: " Cred că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale umanului, satisfăcut în literatură. Intră, de aceea, între indicii de ficționalitate, de literaritate, semnificînd mai larg ieșirea din "solipsismul nativ", trecerea barierei alterității: " Cred că literatura este unul din rarele mijloace pe care le am de a ieși din solipsismul meu nativ, de a pătrunde în ceea ce este prin definiție impenetrabil: conștiința celuilalt, așa cum este ea construită imaginar în textele literare. Exemplul "întîlnirii"între îndrăgostiți furnizează aceluiași autor un termen de comparație: Dacă luăm această experiență care aparține vieții cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu care se confrunta silențios, sfidarea ei fiind mai degrabă efortul de a-și autocenzura adevăratele afecte, porniri și convingeri. Stilul lui Trevor excelează prin arta disimulării și a insinuării, de unde și interiorizarea monologică a eroinei, trezită din îngânduratul său solipsism doar când agresivitatea celor două maștere se face insuportabilă. Mary Louise, rod al unei secetoase educații sentimentale (nu i se spusese niciodată că e frumoasă, de pildă), are șansa prin Robert, colegul ei de clasă bolnăvicios de mic și, cum
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
eu, despre valori și sensul vieții. Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului“67. Deosebit de semnificative, în acest sens, sunt referirile la „solipsism“ și „misticism“. Solipsismul, ca teză filozofică, este, pentru Wittgenstein, o încercare de a spune ceva care nu se poate spune. Fiecare dintre noi este, pentru a spune așa, „prins în limbaj“, adică poate gândi doar potrivit logicii limbajului nostru. Despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și sensul vieții. Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului“67. Deosebit de semnificative, în acest sens, sunt referirile la „solipsism“ și „misticism“. Solipsismul, ca teză filozofică, este, pentru Wittgenstein, o încercare de a spune ceva care nu se poate spune. Fiecare dintre noi este, pentru a spune așa, „prins în limbaj“, adică poate gândi doar potrivit logicii limbajului nostru. Despre limbaj și despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Eul este „subiectul metafizic“, adică „limita lumii - nu o parte a lumii“ (vezi 5.641). Că limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre este însă ceva ce nu se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu o parte a lumii“ (vezi 5.641). Că limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre este însă ceva ce nu se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se arată în faptul că limitele limbajului meu (ale limbajului pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (5.62
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la rândul său spus în limbaj“16. Or, observațiile din Tractatus cu privire la imposibilitatea de a formula propoziții adevărate sau false despre expresiile limbajului, despre relațiile dintre expresiile limbajului și faptele pe care le descriu acestea, despre principiile științelor naturii, despre solipsism, despre etică și valori sunt tot atâtea consecințe ale distincției. Distincția însăși, care poate fi făcută, credea Wittgenstein, examinând doar simbolismul, este cea avută în vedere, în primul rând, atunci când în „Cuvântul înainte“ autorul scrie că „adevărul gândurilor comunicate aici
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
semnificațiile economice, politice și ideologice ale sale. Ca filosofie, el se află între cei cu "reverențe față de tradiție", manifestate prin cultul exagerat al eroilor, al nobleței venită "de sus", și "sminteala subiectivistă", inaugurată în modernitate odată cu îndoiala carteziană, continuată de solipsismul lui Berkeley, apriorismul kantian, romantismul rousseau-ist preluat de Fichte, Carlyle și Nietzsche. Curentul median atenuează cele două orientări, pentru că "Esența liberalismului rezidă în încercarea de a produce o ordine socială nebazată pe dogme iraționale și de a asigura stabilitatea fără
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vizionara). Aceasta se referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care le face sunt adevărate în măsura în care ele se conformează unui cod simultan estetic și religios. De exemplu, Hölderlin, un alt poet obsedat de sacralitatea propriilor aserțiuni, recurge la solipsism atunci când se confesează în legătură cu revelația adevărului suprem în poemul Wie wenn am Feiertage...49, poem care, așa cum arată Angela Esterhammer, "poate fi citit că o serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt aber tags! Ich harrt und
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
înfumurate, fragmentate, politizate și îmbârligate... - Apoi, ați făcut - în ultima vreme - câteva referiri la o carte mai nouă a lui Tzvetan Todorov - Literatura în pericol, în care sunt denunțate cele trei cauze ce au subminat rolul literaturii în societatea franceză: solipsismul, formalismul și nihilismul. Despre o variantă a solipsismului (autoreferențialitatea) am senzația că ați pomenit dumneavoastră în textele citate de mine la întrebarea anterioară. Este literatura română actuală în primejdie? Cine sau ce amenință literatura română? - Tzvetan Todorov are dreptate. Literatura
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
în ultima vreme - câteva referiri la o carte mai nouă a lui Tzvetan Todorov - Literatura în pericol, în care sunt denunțate cele trei cauze ce au subminat rolul literaturii în societatea franceză: solipsismul, formalismul și nihilismul. Despre o variantă a solipsismului (autoreferențialitatea) am senzația că ați pomenit dumneavoastră în textele citate de mine la întrebarea anterioară. Este literatura română actuală în primejdie? Cine sau ce amenință literatura română? - Tzvetan Todorov are dreptate. Literatura își pregătește de mulți ani o dispariție fastuoasă
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
și, în cele din urmă, să fugă de ea. Cum arată Todorov, în clasă se predă, azi, nu poezia lui Baudelaire sau romanul lui Proust, ci legile lui Greimas și decalogul lui Jacobson sau cam așa ceva. Iar literatura propriu-zisă recomandă solipsismul și nihilismul... Am studiat, la rândul meu, aceste fenomene în eseul (Sfârșitul literaturii?) ce deschide volumul Fragmente critice, vol. V. N-am, deocamdată, nici un ecou. Ce pot să spun, aici, este că literatura este cu adevărat, în primejdie. O primejdie
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
impact major asupra ideii de literatură. Cât despre pozițiile ideologice dominante în viața intelectuală din ultima jumătate de secol, Todorov identifică trei puteri care au golit literatura de sens și au provocat marginalizarea și chiar dispariția ei: formalismul, nihilismul și solipsismul. Formalismul în critica literară este deja un fenomen pus în discuție și chiar și cei care l-au susținut încearcă să-i reducă efectele. Tzvetan Todorov, unul dintre susținătorii structuralismului în anii 75 ’70 - metodă adoptată, după cum mărturisește, ca variantă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și-a pierdut cititorii, și-a împuținat mesajul și, consecință fatală, și-a pierdut locul în societate.” Formalismul a reușit să scoată din literatură tocmai partea vie, incitantă, esențială, a „formalizat-o”. Alături de formalism, Tzvetan Todorov consideră că nihilismul și solipsismul au stat la baza „declinului”, „crizei” literaturii. Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă la disperare. Adevărata literatură este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă. Solipsismul revine la numirea poeticii expresivității „pe cât e de respingătoare lumea, pe atât este sinele de fascinant”. E o concentrare maniacală asupra propriului eu, cu toate preocupările lui, oricât de mărunte ar fi - genul literar născut de aici este „autoficțiunea”. Împotriva
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
foarte bine să treacă dincolo de atracția fizică, incapabili să se înțeleagă, să comunice în mod satisfăcător, cuvintele vorbindu-i pe ei mai degrabă decât invers, viața în marele oraș părând să-i condamne la singurătate și individualism, sau mai degrabă solipsism. Și în această piesă se vede influența teatrului absurdului, Harold Pinter fiind mentorul lui Mamet, cu care tânărul dramaturg american coresponda, trimițându-i textele sale și cerându-i părerea. Urmează cele trei piese centrale în cariera dramaturgică de până acum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
face nimic, doar [vor extrage aurul] (Forum Radio Guerilla) Nu mai vorbesc despre costurile celelalte, pe care doar [le bănuim] (Forum Radio Guerilla). * grup adverbial: De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar [atunci când ajungi să trăiești un ciudat solipsism în doi (Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile). Iubirea există doar [acolo unde este libertate] ( www.radiovaticana.org/rom/). * grup prepozițional: Nu sunt cafegii profesioniști, ci doar [de discuții], chiar dacă aruncă pe gât doua-trei espresso cât poposesc acolo (EZ). Boala, suferința
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
i se împotrivea, totul îl servea, iar prin «cogito ergo sum», Descartes recâștiga, cel puțin pentru sine, certitudinea ascunsă între cele patru ziduri pe care le va dărâma, unul câte unul: simțirile, visul, imaginația, Dumnezeu înșelător. II.6. Solitudinea și solipsismul cartesian Este știut faptul că punctul de plecare al gîndirii filosofice și științifice la Descartes este îndoiala metodică însă ea nu se poate desfășura oricum, oriunde, în orice condiții. Ducînd o viață comună, în mijlocul mulțimii sau acaparat de preocupările zilnice
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cînd și-a început explorarea de sine și nu uită din cînd în cînd să atragă atenția că e vorba de un exercițiu personal. Combinarea acestei însingurări autoimpuse, metodice oarecum, cu «eul», a atras calificarea filosofiei cartesiene ca fiind, finalmente, solipsism. Dacă e să corelăm starea de fapt în care spiritul cartesian se descoperă pe sine, concluzia la care el ajunge și etimologia cuvîntului solipsism, avem toate motivele să consideram că el a fost corect aplicat la filosofia lui Descartes. În
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Combinarea acestei însingurări autoimpuse, metodice oarecum, cu «eul», a atras calificarea filosofiei cartesiene ca fiind, finalmente, solipsism. Dacă e să corelăm starea de fapt în care spiritul cartesian se descoperă pe sine, concluzia la care el ajunge și etimologia cuvîntului solipsism, avem toate motivele să consideram că el a fost corect aplicat la filosofia lui Descartes. În Meditații, Descartes e doar cu sine, solus-ipse, acesta fiind punctul din care a plecat spre certitudinea subiectului care există și care gîndește. În sensul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
toate motivele să consideram că el a fost corect aplicat la filosofia lui Descartes. În Meditații, Descartes e doar cu sine, solus-ipse, acesta fiind punctul din care a plecat spre certitudinea subiectului care există și care gîndește. În sensul argumentării solipsismului cartesian, Malebranche invocă felul direct în care sinele se descoperă și-și autoînțelege propria conștiință, independent de relația cu alte spirite. Intimitatea profundă și autonomia cogito-ului cartesian precum și îndoiala hyperbolă, l-au îndreptățit pe Malabranche să pună eticheta solipsismului pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
argumentării solipsismului cartesian, Malebranche invocă felul direct în care sinele se descoperă și-și autoînțelege propria conștiință, independent de relația cu alte spirite. Intimitatea profundă și autonomia cogito-ului cartesian precum și îndoiala hyperbolă, l-au îndreptățit pe Malabranche să pună eticheta solipsismului pe filosofia lui Descartes. Înainte de a ne situa însă de partea lui Malebranche sau de cea a lui Husserl, care în a 5-a Meditație cartesiană se consacră demonstrării existenței altor «euri», sau de a-l aproba pe Cordemoy în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai departe decât ar fi făcut-o fiecare de unul singur”.) Așadar, concluzia nu poate fi decât una relativă la punctul de vedere din care problema este privită. Luată în sine, din perspectivă logică și etimologică, metafizica lui Descartes este solipsism, căci el nu a reușit să demonstreze existența celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se deschide un altruism special
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]