22,065 matches
-
aplicarea lui, însă, la un "aparat critic", pare a fi descoperirea autorului. în titlul postfeței, "Potirul sfântului Graal. Instrucțiuni de folosire" traducătorul Radu Paraschivescu (al cărui talent e încununat în Somnilocviul final) surprinde exact ambiția misterios-științifică a romanului. Ochiul (divin), somnul (moartea), amorul, armonia universală, toate marile simboluri ale lumii sunt păstrate între coperțile unui științific dosar. Jonathan Coe. Casa somnului. Traducere, postfață și note de Radu Paraschivescu. Editura Polirom, 2001.
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
folosire" traducătorul Radu Paraschivescu (al cărui talent e încununat în Somnilocviul final) surprinde exact ambiția misterios-științifică a romanului. Ochiul (divin), somnul (moartea), amorul, armonia universală, toate marile simboluri ale lumii sunt păstrate între coperțile unui științific dosar. Jonathan Coe. Casa somnului. Traducere, postfață și note de Radu Paraschivescu. Editura Polirom, 2001.
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
Graham Swift (Last Orders) la Julian Barnes (Flaubert's Parrot), Doris Lessing (The Memoirs of a Survivor), Michael Ondaatje (The English Patient). Autorii Desperado sunt osteniți de viață, adesea chiar devitalizați. Pentru dvs. moartea nu e ca pentru ceilalți, un somn, ci un dulce mister, un mod de a fi, nu un incident implacabil. Există o viață în moarte, o viață după moarte, viața și moartea se împletesc. îl învățați pe lector curajul de a vedea dincolo. Lecția lui Peter Ackroyd
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
S. Damian În zorii zilei, abia trezit din somn, încă buimac, locatarul observă că peste patul său se apleacă un individ necunoscut, care a pătruns prin efracție în apartament. Voind să protesteze, zărește în odaia vecină o altă persoană care îi barează trecerea și îi declară că trebuie să
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
iar pe de altă parte, totul poate fi și o halucinație ce premerge sculatului din pat. O ipoteză ar fi, deci, că eroul, cu ochii întredeschiși, cu pleoapele căzute, nu a ieșit în întregime din transa ațipirii. Înainte și după somn Cînd i s-a decernat recent premiul Adorno la Frankfurt (22.09.2001), renumitul filosof și estetician francez Jacques Derrida s-a referit într-un discurs tocmai la ipostaza greu de delimitat între starea de adormire și cea de veghe
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
cîteva texte literare, pornind de la un instantaneu dintr-un alt roman a lui Kafka, America, el s-a întrebat care ar fi pentru cineva deosebirea dintre actul "de a visa" și cel "de a crede că visează". Transferîndu-se fantasma din somn într-un alt limbaj, al logicii comune, rațional, se elimină totodată și ceea ce scapă amintirii la trezie. Cel ce povestește și reconstituie visul nu poate recompune toate fazele lui și nici nu poate ocoli cenzura exercitată de sentinelele conștiinței (teoria
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
plutirea fantazării și farmecul imaginat. Nu numai de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de Panama, care irumpe într-un vis a lui Walter Benjamin, eseistul obsedat și de un șal căruia i-a repartizat tot în somn o dublă cheie: de a înfășura gîtul grațios al unei doamne, dar și de a scoate în relief o inscripție în limba franceză, care trebuie decriptată. Pentru Derrida, fugarul Benjamin, expatriat, care resimte fericirea unui vis, cum exclamă, cu un
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
într-un loc ce zice biblicul Iosif faraonului: "visele care se repetă se împlinesc". Ele sunt în roman individuale, pot însă și vagabonda nefixate la o persoană. Că judele va deveni nevăzător reiese mai întîi dintr-un signal, inclus în somnul grefierului. Ceea ce la Walter Benjamin era șalul sau pălăria de paie devine la personajul lui Cimpoeșu pasărea în zborul ei planat. Accentul e pus aici nu pe euforia dobîndită în vis, ci pe presentimentul de groază. Judele povestește că a
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
culoarea. Era să fie lovit cu ciocul sub frunte. A înțeles că orbește, a țipat, s-a acoperit cu plapuma. "După aceea, camerista a ieșit, iar eu am început treptat să văd din nou, sau poate atunci mă trezeam din somn și mă desprindeam de visul în care orbisem, sau poate că nu vedeam încă, ci îmi reprezentam spontan, pe o retină cerebrală, lucrurile văzute cîndva și mă întreb dacă tot ce a urmat nu e doar repetarea amintirii unor lucruri
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
ideea că e pîndit de o amenințare, ea era însă nebuloasă și abia ulterior a priceput că voise să evite să fie pus să înregistreze mărturia jenantă a judelui, legată de femeia infidelă. Să se ferească de tirania anticipărilor în somn e și dorința doctorului Marcu. Fusese odinioară în căutarea unor pastile care să-l ajute să viseze în timpul ațipirii tot ce și-a propus seara, înainte de culcare, apoi "nici măcar nu urmărise să viseze ceva la comandă, ci mai curînd să
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
cel dintâi care:/ Își pune degetul pe limbă și mă despică/ Filă cu filă: numai cuvinte rasate cu glezna subțire/ Vede-n culori și totul se mișcă..." Sau, într-unul din poemele inedite datate 2002: "Trebuie să dorm/ numai în somn mi se dă versul pe care/ să-l scriu / între noi doi stă o carte/ (înaintăm în ea în timp ce trăim)/ Filele ei foșnesc precum pielea mea/ când buzele tale învață pe ea să citească / E vie îți spun:/ toate cuvintele
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
Poezia; Zorile, - editorial bilingv româno-ucainean/București; Kitej-grad, - editorial româno-rus/București; Porto-Franco/Galați; Foaie - New-York/America; Împreună - editorial bilingv româno- maghiar/București; Neliniști metafizice/Constanța - fondator actorul Iurie Darie, etc. „Anotimpuri ostile” - Ești autoarea volumelor „Zidire În cer”, „Anotimpuri ostile”, „Ochiul somnului - darul iubirii”, „Az alom szeme - a szerelem varazsa”, „Taina”. Cum ai defini stilul acestor cărți? - Am să-mi permit să răspund la acesta Întrebare cu un citat al dlui prof. ROMUL MUNTEANU: „Trăim Într un timp bolnav de indiferență și
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
cu toții bucuroși... Nici nu mai știu cui i-a venit ideea să citim pe rând aceeași poezie... pot să-ți spun că eram vreo 12 oameni și fiecare a dat altă conotație acelorași versuri. A fost o experiență uimitoare pentru noi toți. „Ochiul somnului - darul iubirii” și „Taina” - În postfața la volumul „Ochiul somnului - darul iubirii”, se face afirmația că ești o poetă a eternului feminin. Care dintre poetele amintite În această postfață, printre care Marina Țvetaeva, Ana Ahmatova, Nemes Nagy Agnes, Magda Isanos
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
pe rând aceeași poezie... pot să-ți spun că eram vreo 12 oameni și fiecare a dat altă conotație acelorași versuri. A fost o experiență uimitoare pentru noi toți. „Ochiul somnului - darul iubirii” și „Taina” - În postfața la volumul „Ochiul somnului - darul iubirii”, se face afirmația că ești o poetă a eternului feminin. Care dintre poetele amintite În această postfață, printre care Marina Țvetaeva, Ana Ahmatova, Nemes Nagy Agnes, Magda Isanos, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Monica Pillat, ți-au slujit ca
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
tabere; e adevărat că acel personaj nu putea fi decît actor (și încă american)! Ceea ce deosebește un servitor perfect de unul obișnuit, aflăm din film, e harul anticipării: servitorul perfect știe înaintea stăpînului cînd o să-i fie acestuia foame sau somn, servitorul perfect "nu are viață", pentru că e branșat la cea a stăpînului. "De ce ne trăim viața prin ei?", se revoltă, retoric și zadarnic, un personaj... În jurul acestui misterios "de ce" se învîrte filmul lui Altman (ca și Rămășițele zilei, filmul lui
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
popoare ale planetei. Poate câteva țări fundamentaliste arabe să ne întreacă în entuziasmul sinucigaș al exultării valorilor sărăciei. Oricâte legi aberante ar trece prin Parlament, românul de rând rămâne impasibil, văzându-și de ceea ce știe el mai bine: puiul de somn în orele de lucru, țoiul de rom, furtișagul mărunt, sudalma sictirită, printre dinți, altoirea nevestei. într-un cuvânt, o populație numai bună de încălecat. Dacă vă imaginați că mulți români fac distincția între bine și rău, întrebați, de pildă, cum
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
această generație: Ca într-un ascensor zănatic, Amintirile, Umbra, N-am să te iert, Desen în lut, E trupul tău, Pasărea, Rond de noapte. "Noaptea, străzile se fac neasemuite femei/ adormite pe pieptul orașului./ O, numai o femeie sărutată în somn/ se poate întinde voluptos ca o stradă/ părăsită, numai o femeie poate fi atât de pustie."( Rond de noapte) De la eul liric expansiv profund ludic din Marile jocuri, registrul se schimbă în Alter ego și ne întâmpină o poezie dominată
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
pe muntele Elion. Iată un fragment din dialogul extrem de expresiv: �Răspunsă Isus: O, amaru ție, diavole, că numai ce ești un plilistitoriu, dară tu n-ai nici o putere. Zisă diavolul: Ba tu ești plilistitoriu, că mergi de plilistești oamini în somn și-i înfrici să nu să închine mie, ce să se închine numai ție. Ce nu umbli cu dereptul? Și tu ești plilistitoriu, că te-ai născut dintr-o muiare, ca și alalți oameni" (p. 245). Dar cel mai interesant
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
calcule/ pentru fărîmitura de echilibru" (o durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). O purtătoare de vești funeste: "tot mai triste vești/ de la marginile imperiului/ tot mai tîrziu și tot mai triste/ vești de la marginea imperiului" (o spaimă născută în somnul bătrînilor barbari). O formă a demenței obștești: "un mare azil/ prin care trece tremurînd cu o margine/ sub braț nebunul imperiului" (trece tremurînd cu o margine sub braț). Supusă unor margini mutilante, ființa care, consemnînd starea unui imperiu, posedă un
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
dedesubtului sunt), poetul își specifică în repetate rînduri mărturia unor împrejurări epocale, ne-o livrează în calitate de plîns sau de coșmar al veacului, de sumă a naufragiilor noastre colective, reconstituind o spaimă mitologică: "sîmburele de jertfă/ se răsucise de spaimă în somn/ istoria plîngea furișată/ goală pe undeva/ pe cîmpurile de luptă ale imperiului/ plecatul și-a ridicat mîna tăcerii/ la el au venit desculțe/ de s-au spovedit armele// o viață compusă din naufragiile noastre/ în veacul acesta ce visează urît
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
sinucidere a lumii, din pricina unei vinovății absconse, conținute în principiul său: "în anul în care ne-a adus corăbiile/ pentru totdeauna pe cînd/ ferestrele noastre orbeau// cînd se făcuse o furtună/ de silabe în larg/ și fîntînile au strigat în somn/ săgetate de dincolo/ în noaptea aceea era lepădarea pietrei/ arborii s-au lăsat în genunchi/ lepădîndu-și aripile de umbră/ drumurile s-au ridicat în picioare/ ca niște sulițe lungi și negre/ rănind văzduhul// în anul acela care ne-a dus
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
lăsat în genunchi/ lepădîndu-și aripile de umbră/ drumurile s-au ridicat în picioare/ ca niște sulițe lungi și negre/ rănind văzduhul// în anul acela care ne-a dus corăbiile/ pentru totdeauna în larg/ în noaptea fîntînilor/ ce-au strigat în somn vinovat/ sfinții s-au desprins din icoane/ și umblau printre noi// era noaptea lepădării pietrei/ v-am spus: (era noaptea lepădării pietrei v-am spus). Apocalipsa nu mai constituie doar reverberația unor circumstanțe databile și localizabile, ci și expresia unui
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
întîrziați/ cu paloarea chipului meu de femeie înecată/ se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii să fie ochii mei/ atît de cinici să-i umilească fruntea mea atît de mult?/ e sigur oricum că nu mă uită nici în somn" ( nu-mi mai aud sîngele). Sau această imagine de sine mixată cu referințe zoologice, în a cărei mîzgă neodecadentă se îneacă pînă și corpurile cerești: "azi m-am trezit cu țeasta umflată ochii-mi ieșeau/ din cap ca la un
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul e mai dulce mai lung/ decît în corturile unde femeia întunecă luna./ soarele meu descîntă sacul cu păr din care mănîncă/ musca. nu am încredere în lumea asta/ dacă sînt liniștit e poate pentru că plouă și în ziduri/ inima încet
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
de sine și se îndrăgostește de mine/ numai eu sunt pe cer/ pentru că eu sunt superb..." Iar Aleph -1, astfel: "Cei ce l-au văzut pe Lancelot murind/ să ridice mâinile de pe tastatură/ cei ce nu au pe buze gustul somnului sfârtecat/ să lase poezia pentru scutierii umflați de bere/ cei care în fața Mesei Rotunde se apucă de calculat arii/ și se împiedică în litere grecești/ să nu mă mai urmeze în poeme ținându-mă de mână"..." pentru că azi poezia nu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]