141 matches
-
plină amiază spre blocul lor cum o apă motorizată. Statuia lui Tudor în Amarul Tîrg Ruginit vînt (să fie o sabie?) la oblîncul eroului veșnic imobil din scuarul plutind cum o corabie. Ascult Ascult cum samsarii cotrobăie prin aceste ziduri somnambule otrăvite de prea mult stat pe jos să caute infoliile clipelor pline de interdicții savante cum bolile contagioase cînd gîndurile se umplu cu alte gînduri cînd oasele se umplu cu alte oase. Zăpezile Și cum zăpezile se umflă aidoma unor
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
cu ajutorul sătenilor și regretă amarnic că nu și-a găsit sfîrșitul în valuri. Apoi fugi și, după luni de peregrinare, ajunse în bordeiul părinților ei din satul Vlădeni, unde, la întrebările sătenilor, mărturisi că părinții ei au murit. Mai rătăci somnambulă vreo trei zile prin porumbiști și, apoi, sleită, căzu jos și începu să ronțăie din știuleții de porumb încă în lapte. Și-a dat seama că moartea nu o vrea. Umblă năucă prin sate și orașe pînă ce jandarmii o
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
constrângere, în afară străzilor alunecoase și fatale. Sunt oaze meditative, de aducere aminte, de stocare a memoriei (cu ele sunt înrudite micile spații solitare de pe malul fluviului). Întinse pe suprafețe relativ incontrolabile, ele se opun străzilor supravegheate (parcurse de fapturi somnambule) ori subteranelor obscure. Chiar dacă parcurile primesc, din când în când, în vizită agenți ai tenebrelor și făpturi-capcană (Alejandra) care nu se pot sustrage lumilor tenebroase ce ii controlează. Parcurile găzduiesc, însă, mai ales raisonneuri meditativi (Bruno, de pildă), dar și
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
imaginație. Director, năstrușnicul meu drag, Pavel, numărul 814 din 7-13 mai 2004. Să înfrunți New York-ul cu aceste înfăptuiri pontice, în miniatură, - și Cavalerul tristei figuri învățat cu morile, ar roși... Reproduc numai două versuri ale lui Chihaia din poemul Somnambula: Ceasul s-a oprit înfricoșat de tăcere, mobila de nuc și-a pierdut conturul de stampă...
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
Un puf dens făcea o umbră deasupra buzei de sus, întărind o dată cu viziunea solidității șoldurilor și a pulpelor impresia de animal viguros. - Nu trebuia să vii aici! adăugă Ioanide ca pentru sine,privind îngrijorat în toate părțile. Sultana, ca o somnambulă, păși înainte și era gata să treacă pragul biroului, când arhitectul o luă de mână și o duse repede în odaia în care dormea, închizînd în urmă-i toate ușile. Ideea că Tudorel putea să vină dintr-o clipă într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scris, scriind cum bat la mașină la masa mea de scris - un tânăr pletos, cu fața subțire, cu ochi întunecați, cu mustață fibroasă peste gura austeră și senzuală - și cum ușa se deschide încet și în cameră intră, ca o somnambulă, o fetiță de doisprezece ani (Talita, kumi!), cum se apropie de mine și citește rândurile care ies din mașina de scris, și înțelege că tânărul scria despre ea și despre Puia și despre Garoafa, despre Ada și Carmina, despre Egor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înțelege că tânărul scria despre ea și despre Puia și despre Garoafa, despre Ada și Carmina, despre Egor, despre toată lumea ei din Dudești-Cioplea, în fine, despre cum ușa lui se deschide încet și-n cameră intră ea, Nana, ca o somnambulă, și fericirea și iluminarea care-o cuprind îi ajung pentru întreaga ei viață moartă de contabilă obscură, căci a-nțeles că o dată-n viață toți, toți până la unul, ajungem să ne privim ochi în ochi creatorul. Dar acum, în clipa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cele două femei?), Herman mai rămânea, uneori, în grădina năpădită de bozii și de scaieți, privind groapa dezolantă unde fusese fundația casei. Pe stradă mai trecea cîte-un tramvai, clopoțind către intersecție, cîte-o patrulă de miliție, câte un vagabond singuratic. Cîte-o somnambulă goală, cu părul buclat înăturînd asfaltul de praf și de flori risipite de liliac. Groapa era grosolană, cu margini de pământ pline de pupe de cărăbuși, cu țevi smolite traversînd-o ca niște rădăcini de copaci. Fundul nu i se vedea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umbră și nu știam dacă mă vede sau nu, dacă poate să mă audă sau nu. Nu părea speriată, nici hotărâtă să reziste. Părea mai degrabă că venise aici fără să știe. Era bolnavă, Se rătăcise? Venise inconștient, ca o somnambulă. Nu poate să-și imagineze nimeni prin ce stări sufletești am trecut în acele clipe. Simțeam un fel de durere plăcută și inefabilă. Nu, nu mă înșelasem. Era aceeași femeie, aceeași fecioară; intrase în camera mea fără să Se mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu avusese nici un efect asupra lor. Dar iată că Jimmy Zizmo Își stingea veioza de pe noptieră. Și se băga În patul lui pentru o singură persoană - și Îl găsea ocupat! Sourmelina, visând la dansatoarele din teatru, traversase covorul, ca o somnambulă. Murmurând strofe grecești, se cățără pe soțul ei, ca locțiitor. (― Vezi? spuse Zizmo În Întuneric. Gata cu bila. E de la uleiul de ricin.) La etaj, Desdemona poate că ar fi auzit ceva prin podea dacă nu s-ar fi prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Viena, iar mie plictisul ăsta fără limite. Din cauza asta nu-mi ieșea mie romanul-sonet, căci unde se ascundea monstruoasa frumusețe? în blocuri din cutii de chibrit? în case de burtăverzime? în 16 parcul Herăstrău? Nebunii lui Canetti, Empusa lui Mandiargues, somnambula Nadja erau aici substituiți de oligofreni, de "locatari", de "cetățeni" cu care nu era nimic de făcut. Am lăsat baltă proza și, în fierbințeala verii următoare, apăsat de singurătate cum nu mai fusesem vreodată, lipsit de mijloace ca să pot ieși
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se întinse în țesătură, formând o pată stacojie pe poale. Ne-am fi mirat încă multă vreme de ceasul însuflețit, dacă nu ne-ar fi atras și mai tare atenția ceea ce se petrecea cu biata Balenă în timp ce înainta ca o somnambulă de-a lungul cărării pavate cu cărămizi. Ajunsese aproape de linia a treia și, la început, am crezut că-și joacă vârsta matură, și încă tulburător de veridic. Dar nu putea fi doar o mimare: Balena se lungise, șoldurile și sânii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niciodată..." Liliana izbucnește în rîs. Cînd însă ridică privirea și-l vede pe Mihai în picioare, gata de plecare, se oprește subit. Îl urmează pînă la cuierul de pe hol și-i ajută să-și îmbrace paltonul. Cu gesturi mecanice, de somnambulă, răsucește zăvorul yalei și deschide ușa. Merge cu jumătate de pas înaintea lui pînă la portița din fier forjat, unde face o întoarcere promptă, parcă ar vrea să-l rețină cu forța. Pot spera să mă ierți? întreabă aranjîndu-i fularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
reluată, Lisa adormi într-un final, liniștită de gândurile legate de felul în care va fi reflectată moartea ei în paginile ziarelor și revistelor. 11tc "11" Săptămâna a continuat în același ritm. Lisa pășea prin viața ei gri ca o somnambulă. Ce-i drept, una bine îmbrăcată și cu o atitudine de superioritate. Vineri s-a oprit ploaia și a ieșit soarele, ceea ce a înveselit enorm personalul - se purtau ca niște copii în dimineața de Crăciun. Cum au ajuns la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Sărutările se mutaseră de la buze la gât, apoi la baza gâtului. Cu ochii închiși, gemea de plăcere. Ar fi putut muri acum, chiar ar fi putut. L-a auzit șoptind cald lângă urechea ei: —A mea ești, iubito. Ca o somnambulă, s-a lăsat condusă către pat. Și-a întins ascultătoare brațele, pentru a-l lăsa să îi scoată jacheta, și și-a ridicat șoldurile, pentru ca el să îi scoată fusta. Așternuturile reci și moi i s-au lipit de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deși funcționa, nu era deloc bine. A reușit să pună numărul din octombrie la punct, dar fusese ca și cum ar fi încercat să împingă o bilă de lipici în sus pe un deal. Mai ales că Ashling se purta ca o somnambulă. Robbie era bun, totuși. Plin de idei sălbatice pentru numerele viitoare. Unele dintre ele erau exagerate, dar cel puțin una - de a organiza o ședință foto ca o sesiune S & M - era genială. Când ediția a pornit spre tipar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru „nervi“. — Vrei una? o întrebă el pe domnișoara Morley. Eu am luat deja trei pe ziua de azi. Ochii ei străluciră. Presupun că nu ar fi nimic rău în asta. Apoi și-a petrecut restul zilei plutind ca o somnambulă, lovindu-se de birouri, încurcând tastele, în timp ce Robbie își crease o toleranță atât de mare, încât abia dacă mai simțea efectul. Între timp, Ashling era aproape la fel de drogată ca domnișoara Morley. Întrebarea lui Robbie o făcuse să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
biet iepure care schimbă fundamental destinul acestui fiu - păcatul de iepure, străpuns de cea de-a treia săgeată, aleargă și se prăbușește tocmai acolo unde nu trebuie: În Valea plângerii). Ceasul negru cu pendula Bate-n cerul vesperal Sună noaptea somnambula Dinspre cornul boreal Moare-n chipul căutării Umbră vieții străvezii Spectrul sacru al răbdării După moarte să revii Fugă-n sus, venind de-acolo Fulgerând pe cât se pare Sângerează diavolo Strania Încrucișare” L-am văzut pe Alexandru Tăcu, cu venele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înnegresc pielea de pete care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și ură. Pentru că acum sunt geloasă pe aproape toată lumea, mă învârt prin magazin ca o somnambulă, vorbesc singură printre rafturi și fiecare femeie care trece prin fața ochilor mei mi se pare a fi o fiică a norocului, uite-o pe aceea umplându-și căruciorul cu bere, semn că în seara aceea va sta pe terasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea este dragostea mea, însă ea se smucește din brațele mele și se retrage. Uneori, stinge televizorul și iese, iar atunci îmi fac griji să nu i se întâmple ceva pe drum, cum va traversa ea bulevardele cu privirea aceea somnambulă, așa că încerc să o conving să rămână acasă, hai, Noga, încă o înghețată, încerc eu să o rețin, dar ea îmi spune, poate după aceea, eu privesc pe fereastră, sperând să o văd înghițită de ușa de vizavi, ușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceea ce se petrecea acolo, lucru asupra căruia nu aveam nici un fel de control, de parcă aș fi avut vreodată controlul asupra celor ce se întâmplaseră vreodată aici, pe pământ, în mica agenție, și încet-încet liniștea sufletului coboară deasupra mea, o liniște somnambulă, surprinzătoare, care nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplase astăzi sau cu ceea ce se va întâmpla mâine, pare aceeași mulțumire fără margini, aceeași simplitate nudă și sclipitoare, acum că îmi amintesc de ea, o rechem la mine, încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
despartă. Doarme în cea mai mare parte a timpului, chiar și atunci când se trezește, somnul o însoțește, șade alături de ea în bucătărie, în timp ce soarbe câteva linguri de supă de pui, puțin ceai călduț, apoi se întoarce în pat ca o somnambulă. Hipnotizată de frică, merg pe urmele ei, parcă ar fi un obiect suspect descoperit în stația de autobuz, privesc patul acela îngenuncheat sub greutatea membrelor ei fierbinți, a firelor căzute din părul ei bălai, așternuturile de-a valma unele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sub greutatea membrelor ei fierbinți, a firelor căzute din părul ei bălai, așternuturile de-a valma unele peste altele, ca și când un cu totul alt om va ieși în cele din urmă de sub pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei, sunt uimită să îmi văd mama întâmpinând-o în scurtele ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de pe perete. M-am gândit la Naoko. Mi-a venit în minte trupul ei gol și agrafa prinsă în păr. Îi vedeam curba taliei și umbra lăsată de părul pubian. Oare de ce a ținut să mi se arate astfel? Era somnambulă? Sau poate mi-a jucat mie feste imaginația? Pe măsură ce trecea timpul și lumea aceea mică se pierdea în zare, eram din ce în ce mai puțin sigur că acele lucruri se întâmplaser\ cu adevărat. Îmi spuneam că s-au întâmplat, credeam în asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea, surorile Feridei Își evocau prin conceptul de „graniță“ În primul rând ideea de margine, iar ideea de margine le evoca imaginea unei stânci mortale. Multă vreme au tratat-o cu cea mai mare grijă, de parcă ar fi fost o somnambulă care mergea pe un zid Înalt și care putea să cadă În orice clipă. Totuși, lui Petite-Ma, cuvântul „graniță“ Îi evoca tivirea mileurilor și de aceea Își studia nepoata cu mare interes și adâncă Înțelegere. Feride trecuse de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]