295 matches
-
scăpat de obsesie. Mai mult, se readâncește în viciul pe care îl vede, iarăși, ca pe o metodă eficace de uitare, de cufundare într-un astfel binefăcător, desi halucinant, joc al destinului: Scos din viața firească, mă mișcăm că un somnambul în afară de club. Toate îmi erau indiferente; din furnicarea străzilor, nu deosebeam decât tovărășii mistuiți de acelasi rău, atrași unul către celălalt de o tainica asociație. Numai între noi găseam ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cultură, 209) Însușirea acțiunii verbale poate fi prezentată ca reală, descrisă direct: „O, sufletul! / Să mi-l ascund mai bine-n piept / și mai adânc.” (L. Blaga, Poezii, 48) sau printr-o comparație stilistică: „Mi-am trăit viața ca un somnambul.” (O. Paler, Viața..., 140) sau poate fi prezentată ca ireală, descrisă printr-o comparație ipotetică: „Aceste vorbe erau ale ei, izvorâte dintr-o veche dorință, și, repetându-le în gând, ochii i se aburiră ca de lacrimi.” (M. Sadoveanu, X
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îngrijorare"211. Trebuie să spunem, de altfel, din respect pentru adevăr, că pentru Caraco, bărbatul nu este mai bun decât femeia. Faptul de a spera în ființele umane este o iluzie pioasă: La ce slujește să predici acestor miliarde de somnambuli care se îndreaptă spre haos cu pas măsurat, sub păstorirea seducătorilor lor spirituali și sub toiagul stăpânilor lor?212 Aceste teze, care ne sunt impuse mai degrabă ca certitudini dogmatice decât argumentate cu raționamente, trimit la analiza amplă pe care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
numărul victimelor care ar fi putut fi salvate... Existau în filmul ăsta câteva găselnițe tehnice. La un moment dat, ecranul se împărțise în două. În jumătatea din dreapta, secvența se derula cu încetinitorul, fixând soldații care se deplasau cu pași de somnambuli. Iar jumătatea din stânga, într-un ritm accelerat, arăta cadavrele în veșminte vărgate, care umpleau la iuțeală cu trupuri un cimitir. În secvența finală, aceste două realități juxtapuse își pierdeau contururile și se vedeau în transparență blindatele și soldații americani, în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
republicat, Tres tristes tigres (Trei tigri triști) -, mexicanul Carlos Fuentes în 1967, pentru Cambio de piel (Schimbare de piele), venezueleanul Adriano González León în 1968 pentru País portátil (Țară mobilă), în 1971, scriitoarea cubaneza, Nivaria Tejera, pentru Sonámbulo del sol (Somnambulul soarelui). Românul La ciudad y los perros (Orașul și câinii) al lui Mario Vargas Llosa este opera care, așa cum spune critică, reprezintă momentul crucial în receptarea la nivel mondial a literaturii latino-americane. Creării Editurii Seix Barral i se alătură impactul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
general 116: " Cred acum că în acest gen de căutări există ceva mult mai puternic care ne conduce, cred că o intuiție ascunsă, dar care nu dă greș, inexplicabilă, dar atât de sigură, ca și vederea pe care o au somnambulii și care le permite să se îndrepte direct spre obiectivele lor. Către inexplicabilele lor obiective"117. În Dare de seamă despre orbi sunt frecvente referirile la episoadele legate de ceea ce l-a afectat cel mai mult pe autor în viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
moartea lui. Se configurează astfel sensibila evocare a unui părinte care prețuia învățătura și se străduia să și-o însușească și care, în ultimii ani ai vieții, recitea aceeași carte, Călăuza stuparului, de negăsit în casă după dispariția sa. Romanul Somnambulii soarelui (1981) debutează cu exodul „fraților de peste Prut” și se încheie cu rebeliunea legionară. H. nu-și menajează personajele, afirmându-și din primele pagini viziunea de „observator”. Lumea târgului de provincie descris nu adăpostește lupte mai mărunte sau interese mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
aduse în discuție în roman. SCRIERI: Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, București, 1956; Jean-Paul Sartre, București, 1964; Structuri libere, București, 1970; D. Anghel. Portret în evantai, București, 1972; Studii literare, București, 1978; Bastarzii, București, 1979; Somnambulii soarelui, București, 1981; La Saison morte, Paris, 1990; Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului, București, 2002. Traduceri: Pierre Gamarra, Aventura „Șarpelui cu pene”, București, 1965; J. Otcenásek, Cetățeanul Brych, București, 1966; Michel Butor, Renunțarea, București, 1967; Michel Zévaco, Pardaillan și Fausta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
contradictorie”), provenită din sinuozitatea psihologică și exteriorizarea dramatică a îndoielilor și nehotărârii. Aflate într-o stare de permanentă halucinație, ele se situează la limita ordinii umanului - sau, cum scrie Călinescu, „ideile nu sunt întrupate în oameni vii” -, prăbușindu-se, asemenea somnambulilor, imediat ce sunt trezite la realitate. Nu este verosimil ca Andrei Pietraru să-și anuleze, la numai douăzeci de ani, toate punțile de comunicare și căile de împlinire mundană, după cum nu este credibil - în sens mimetic-convențional - ca Pietro Gralla, corsarul devenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
iertare pentru o prea lungă tăcere, Gabriela Omăt 728 11 București, 26 martie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, E tare ispititoare la voroavă epistola dvs., cu puzderia de informații, piste de investigare și amploarea șantierului descris. Cum sunt acum ca somnambulul care umblă halucinat pe acoperiș, În pericol să cadă la cea mai mică „perturbare”, nici nu Îndrăznesc să adâncesc gândul În direcțiile pe care le deschideți, căci m-ar lăsa să Întrevăd câte lucruri pasionante se pot face În deceniile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vară la cea a Teatrului Național. Localizează o serie de piese din repertoriul francez de divertisment - vodeviluri care vor primi titluri elocvente, precum Vasilache Astronomu, Madame Ordonanță, Mitică Ghinion, Lilica Ponpon, Nunta lui Țopârdea, Divorțul din Puțul cu Plopi, Mache Somnambulul ș.a., jucate în primul deceniu al secolului al XX-lea -, dar și piese ceva mai serioase: Trei pălării de damă de P. Siraudin, Reprezentație de binefacere de F. von Schönthan și G. Kadelburg. A și tradus numeroase texte, unele publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
de clasă. S-ar părea că povestea accentuează perspectiva conform căreia Jones reprezintă Cealaltă societate și rasă. Dar când, la interogatoriu, Jones își dă numele la secția de poliție, stând "în fața biroului cu un aer zăpăcit și speriat, precum un somnambul deșteptat din visurile sale periculoase", ofițerul de serviciu răspunde: "Albert Jones!... acest om poate imita șuieratul oricărui vas de pe râul Ohio sau Mississippi" (9-10). Astfel încurajat, Jones execută un număr de șuierat. Încă o dată, portretul realizat de Hearn ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
timpului și stilul de viață mixt; McCann-Erickson vorbește despre patru stiluri de viață britanice<footnote Philip Kotler, Managementul marketingului, Editura Teora, București, 1997, p. 248. footnote>: „avangardiștii” (interesați de schimbări), „pontifii” (tradiționaliștii britanici), „cameleonii” (cei care urmează curentul general) și „somnambulii” (cei mulțumiți cu realizări minime), iar firma BSN - unul dintre liderii mondiali în domeniul alimentar - a identificat șase segmente de cumpărători<footnote Charles Croué, Marketing International, De Boeck Université, 1994, p. 179. footnote>: fricoșii, conservatorii, lacomii, imoralii, tradiționaliștii, segmentul mixt
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
ale exteriorității care - pierzându-și definiția ontică - privează conștiința de intenționalitate. Ceea ce se umbrește și se ruinează e conștiința însăși, în chiar esența manifestării: "O, grija de-a pururi adumbrindu-ți cugetul;/ de parcă ți s-a dat în pază sufletul/ somnambulilor. A început ruina inimii/ clarvăzătorului". Grija de lume și de ceea ce are ea pieritor umbrește cugetul, îi ecranează vederea, deturnându-i lucrarea 55. Mai mult: cugetul moare în grija de moarte, laolaltă cu moartea imaginii; iar ceea ce nu se vede
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau "Departe". Dar stăm pe o fâșie/ Invizibilă" (XXI. Ultima ușă a vorbelor, în ed. cit., p. 47). 4 "Timpul și spațiul albesc departe" (VI. De ce atâtea priviri?), Și nu mai e miazănoapte nici miazăzi nici răsărit nici apus" (XIX. Somnambul), în ed. cit., pp. 17, 35. 5 Căci "orb de cuvinte, poetul cântă mai frumos" (XX. Cu insula nălucă, în ed. cit., p. 45). 6 "O pace veșnică" (ibidem). "Paradis plutitor, aureolă" ce "strălucește în slavă"; Și noi vom merge
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deteriorări, de a face 520 km pe zi indiferent de starea drumului, polei, ceață, zăpadă, mâzgă. Pe drumurile din Europa și Asia se vedeau circulând doar mașini românești zi și noapte, toți șoferii străini se odihneau, iar noi circulam ca somnambulii. Ne mai odihneam și noi când era câte o sărbătoare și nu lucrau firmele la care trebuia să încărcăm sau să descărcăm. După mai multe chinuri pe care le întâmpinai într-o cursă din cauza mașinilor foarte slabe pentru transport internațional
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aia spre munți, în vale pîrîul și la dreapta turnul bisericii. Te prinde așa, o moleșeală, o pace sufletească! Ierți pe toată lumea... Atunci te-a apucat scrisul? Nu. Atunci trepidam. Eram electrizat și am rămas așa două zile. Ca un somnambul care face și nu știe ce face. Adică... iartă-l Doamne că nu știe ce face... Lasă-l în pace, ironiile tale nu-și au locul, se zborșește un confrate. Ponor se face că nu observă și continuă cu patos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o privea. La un moment dat a ieșit parcă din spațiu și lemnul acela și-a lepădat surplusul urît și inutil. Doamne, a rămas doar un diamant, șlefuit de un zeu, de un orisha prea iscusit și puternic. Ca un somnambul, señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz, a luat dalta și ciocănelul și a lucrat ore și ore în șir, înlăturînd partea lemnoasă ce ascundea capodopera, diamantul. Cînd s-a trezit, opera își dezvăluia misterioasa taină, abia sugerată, abia bănuită, încă mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a electrizat electoratul și eu, de aici, din Cuba, sufeream mult din lipsă de informații. Sufletul mi-a rămas la Iași și-și cere drepturile, aproape dureros, reproșîndu-mi că am murit prea mult. Într-o sîmbătă, mă plimbam ca un somnambul prin Havana Veche și nu răspundeam ofertanților de servicii. Priveam clădirile încărcate de istorie, fără un interes anume. Deodată, un om îmi atrage atenția. Era ciudat îmbrăcat, în haine de culoare galbenă alternînd cu verde. Nu doriți să vă cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să fie aprinse. Aveam o emoție nefirească, pulsul inimii îl simțeam în gît. O muzică în surdină îmi trecea pe lîngă ureche. Nu mă puteam concentra la nimic. Imagini confuze se succedau haotic prin capul meu. Mă mișcam ca un somnambul, cu pași stîngaci și gesturi neobișnuite. A venit ora întîlnirii și, de aici încolo, eu chiar tremuram de-a-binelea. Nu mă puteam stăpîni. Minutele treceau greu și o oră mi s-a părut o veșnicie. Dar tot nu venea. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu scapa ocazia creată de acest scandal spre a trage turta pe spuza sa este de înțeles. Dar că dl Băsescu și consilierii săi dau declarații din care nu poți înțelege altceva decât că dl Radu Călin Cristea e un somnambul, căruia i s-a năzărit că a fost invitat la o discuție despre posibilitatea de a prelua conducerea TVR, este o porcărie gigantică, aproape de tonajul Biruinței, vasul amiral al înecatei flote românești. Profesionist impecabil și om de caracter, dl Cristea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în inspirație, părea un posedat; Schiller își punea picioarele în ghiață și aspira gazul merelor putrede; Milton creia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
piereau, și atunci, câtăva vreme părea că goeleta navighează în vid. Curând, însă, umbrele se înfiripau iar și puntea căpăta iarăși contur. La apus, când soarele atingea apa, ridicând aburi verzui, din partea cealaltă răsărea luna, palidă și rătăcită, ca un somnambul. Atunci cerul roșu se albăstrea, treptat, până ce căpăta culoarea apelor adânci ; marea se prefăcea într-o draperie de catifea, cu falduri negre pe fundul valurilor, iar la creste cu fire de argint. Nopți cu lună și numai apă și cer
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
este un paradox ? Și papucii lui Niki cu care se duce peste drum, la Flo, să-i dea câteva ciocane în cap , papucii asortați la costumul militar, cu toate decorațiile-n piept, cu care Rebengiuc traversează strada demn, ca un somnambul, de Ziua Armatei ? Nu-l mai contrazic. Este evident că nimic nu e lipsit de importanță nici un gest, nici un detaliu într-un film de Pintilie atât de important pentru el ca Niki et Flo !) “i totuși, îi spun că paradoxul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]