290 matches
-
Aforismul este cel mai lapidar templu. * Agricultură: cultură cu prefix la țară. * Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui. * Arta: reducția metaforică a realității. * Autorul este un individ dubios: se naște în fiecare dimineață din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopții, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) și plânge, până a doua zi, amintindu-și cum și-a
DEFINIŢII ERETICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350298_a_351627]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > FILA UNEI ZILE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Fila unei zile Azi, sufletul fluturi prinde, Soarele somnambul în amiază Fire de iarbă aprinde Și vântul face din frunze fofează. E atâta lumină în crucea zilei Și mă simt de plictiseală răstignit Dar totuși pe marginea filei Mai prind un flutur de vers rătăcit. Al.Florin ȚENE Referință
FILA UNEI ZILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361932_a_363261]
-
în bancă. S-a ridicat din nou și în drum spre catedră a îngăimat: - Chiar că nu pot să scriu... A lăsat teza pe catedră și fără să mai aștepte reacția profesoarei a ieșit afară din clasă cu pași de somnambul. * În simfonia vieții există o partitură cu rezonanță numai în zonele cu clima temperat continentală ale globului. Uneori capriciile vremii înnobilează sufletele ființelor de dincolo de aceste zone - ce-i drept, numai pe ici pe colo- cu dansul fulgilor de nea
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
a trăit-o? Către persoana care îi va întinde un braț așa cum a făcut acum pe alee acest pictor și va păși alături de el pe drumul către fericirea căruia încă nu i-a simțit dulceața? Unde aleargă ea ca un somnambul alături de acest italian plin de transpirația mersului grăbit, cu ochii înroșiți de usturimea picăturilor de sudoare ce-l invadară ca o rouă a dimineților de toamnă târzie, căzută peste câmpiile înverzite din Dobrogea sa dragă? Parcurgerea celor câțiva metri care
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
consumat încă... arderea! „noapte albă // vis destrămat în străluciri de stele // ascult cum pendulul împarte timpul // în bucăți de tic-tac-uri // schimonosindu-mi cu fiecare bătaie // chipul // golindu-mă de speranțe // dar zorile sunt aproape // uraaaa... sunt salvat // voi fi iar somnambul”( insomnii). Pe fâșia îngustă dintre iluzie și adevăr e un joc al culorilor, nuanțelor... ( când luminoase, când cuprinse de frigurile întunericului și pustiului). Imposibil de închis în tipare...freamătul vieții, sentimentele, sfâșierile... Cuvinte șlefuite cu migală, alternanță de rafinament și
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe."(Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moina, neam-de neamul meu, fapturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morții ... / Și totuși mai ard mărăcini pe Sinai. / Mesia se naște
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriană izbește cele două zăzboaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale deasupra mult deasupra viitorului omenirii Mă uit prin geamul cerului poate zăresc Vioara lui Bacovia ori Anemonele lui Ștefan
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369966_a_371295]
-
-mă să merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne, Aruncă-mi speranța să se-nfășoare de-a mea mână, Și scoate-mă din adâncul tulbure al întunericului... Spre LUMINĂ. Referință Bibliografică: RUGĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
raza magiei tale. Am făcut o greșeală Am făcut o greșeală, m-am rătăcit printre umbre; La un moment dat m-am îndrăgostit de-o umbră, m-am agășat de vârful ei și ea mă plimba după ea ca un somnambul. Captivă în vraja umbrei urmam ca un orb drumul ei, sacrificam clipa existenței mele spre a alimenta cu energia sufletului meu o umbră. Vă dați seama ce-nseamnă a-ți jertfi energia sufletului pentru o umbră? E ca atunci când încerci
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriana izbește cele două zăzboaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale deasupra mult deasupra viitorului omenirii Mă uit prin geamul cerului poate zăresc Vioară lui Bacovia ori Anemonele lui Ștefan
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353333_a_354662]
-
îndoindu-și în același timp piciorul stâng. - Încalecă și ține-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori somnambul, s-a apropiat de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
aprecia el numărul apartamentelor în care se vedeau luminile arzând, situație care dura până în jurul orelor unsprezece, unsprezece și un sfert, oră la care venea și moș Ene închizând unul câte unul ochii blocurilor. Rămâneau apoi să îi țină companie somnambulii până spre dimineață când se mai auzea pe ici pe colo câte un cântec firav de cocoș care își striga nedumerirea speriat de singurătate sau poate de propriul lui curaj, în timp ce bezna prindea să se topească în lumină în decurs
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
să se ridice. Nimeni nu era în stare să-i dea lovitura de grație. Atâtea zile și nopți de nesomn ... Nimeni nu mai dormea bine și nu mai avea liniște în mahalaua de pe Vadul Cazărmii! Somn de coșmar, tresărit, neputincios, somnambul, surescitat. Era frig, era toamnă, era brumă. Și eu trebuia să trec zilnic prin maidan, să ajung la serviciu. Și calul ridica de fiecare dată, capul, implorându-mă, ca-ntr-un tablou suprarealist al lui Dali! Am plâns, implorând-o
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
be. (...) To die, to sleep / To sleep - percheance to dream”). „Restul este tăcere”. De remarcat, că pentru „a dormi ca să treacă efectul băuturii sau al drogurilor”, engleza are „to sleep it off” și că pentru somn are „sleep”, iar pentru somnambul „sleepwalker”. Visul ființei minime este și un vis al morții, am zice un vis eminescian („vis al morții-eterne”), și un vis la somnului. În română, „somn” este un cuvânt dezordonat și solitar: nu are rudă un verb și nu are
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
be. (...) To die, to sleep / To sleep - percheance to dream”). „Restul este tăcere”. De remarcat, că pentru „a dormi ca să treacă efectul băuturii sau al drogurilor”, engleza are „to sleep it off” și că pentru somn are „sleep”, iar pentru somnambul „sleepwalker”. Visul ființei minime este și un vis al morții, am zice un vis eminescian („vis al morții-eterne”), și un vis la somnului. În română, „somn” este un cuvânt dezordonat și solitar: nu are rudă un verb și nu are
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
drumul meu mă duce ca într-o tristă carte Străin de vocea mamei, și uitat de horoscoape. Rămân perdele grele trase straniu între noi, Pompăm umor anemic într-un destin abandonat, Din blândul trup căznit, impudic ciocuri de coroi, Mușcă somnambuli uitați pe un pământ însângerat. Tăcerea nu-i problemă, nu-i încă împlinită, Bătrânii noștri-n sat ne spun c-așa a fost să fie; Dar noaptea tot coboară fantoma alungită, Pe casa lor în care dorm bolnavi de ablastie
M-AM ÎNDEPĂRTAT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343828_a_345157]
-
de la Sevastopol, apărându-și țara și atât. De parcă țara își avea granița lângă Sevastopol, ca s-o apere împotriva inamicului sovietic. Pentru tată, ceilalți membri ai familiei după dispariția lui Ticu nici nu existau. Ion umbla prin curte, ca un somnambul noaptea prin casă. Fără țintă, fără tragere de inimă, să mai pună mâna să facă sau să repare câte ceva. Și relațiile cu ceilalți membri ai familiei deveniseră tensionate. Lili avea de acum nouă anișori. Pricepea tot ce se întâmplă în jurul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și materia visează. Ninge urât, ninge politic, ninge haotic peste sentimente aflate sub tălpi murdare și uitate în dosare din
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]
-
le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care ... Citește mai mult MOTTO:"Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !"(Edgar Allan Poe)Ninge mărunt,ninge subțire,ninge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizer peste țara în care o lume-ntreagă doarme. morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine. picăturile de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
nu-și dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizerpeste țara în care o lume-ntreagă doarme.morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormițilorși le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere,devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele deșarte,învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine.picăturile de ploaie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
din robie printr-o irumpere totală și umilitoare. Surâzători, privim ironici la schisma-i inocentă, la frica lui cumplită de bombele unei comete sparte (bezmetica Shoemaker-Levy, ce-ar vrea să-l detoneze-n pulberi), la fierberea-i rebelă de aburi somnambuli ce desenează mici fantome de mari sisteme viitoare - ne și visăm mutați cu toții în alte galaxii, peste milenii de milenii, de milenii - când iureșul luminii îl vom lăsa în urmă ca pe un melc nemernic, din ce în ce mai șchiop! SATURN Luminează-ne
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
am văzut la ușa camerei mele așa de... dezbrăcată. Credeam că ai venit să mă provoci la o partidă de amor. - Hei! Așa gândești despre mine? Nici nu m-am uitat cum sunt îmbrăcată, parcă eram în transă ca un somnambul. Scuză-mă că am dat așa buzna peste tine. - Te-am mai văzut și pe plajă cum apari dezbrăcată de haine. Doar că nu erai tópless. - Hai că nu sunt tópless, se mai acoperă ceva cu capoțelul. - Da, devine și
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
specială. Mă enerva cumva. Subestima dorința mea de a fura puțin aura artiștilor și de a marca doar copacii care-și vor fi încuiat ozonul într-o nucă. Ușile erau larg deschise. O mulțime de admiratori, ca o mare de somnambuli pretențioși. Ne-am amestecat printre ei. O senzație plăcută îmi cuprinse inima. Tabloul lui era acolo. Pe simeze și pe terasa noastră de acasă. Același. Neterminat. Numai că aici era un fel de rege și mă chema. Avea o creangă
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
încă din pântec și care fusese adoptat. Nimeni nu știa adevărul. O vedeam coborând ca o nălucă pe coama muntelui de la marginea satului. Nu vorbea niciodată cu cineva. Era ca un vis peste care dădeai, gândindu-te că ești cumva somnambul. Scotea uneori niște sunete de o tristețe sfâșietoare. Alteori, o vedeai mirosind florile copacilor și bucurându-se parcă, de o amintire neîntinată a tinereții ei. Cine știe ce lume zădărnicea în spatele acestor ochi? Cine știe câtă durere strânsese în nebunia asta nescrisă de suflet
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]