1,605 matches
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > SUB CERUL MUT Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2061 din 22 august 2016 Toate Articolele Autorului SUB CERUL MUT Fragment Soneria sună de două ori scurt, apoi lung. Vadim își întoarse privirea de la ecranul televizorului pe care urmărea dezbaterea celor doi comentatori sportivi, în legătură șansele pe care le aveau cele două echipe - dintre care, una era echipa sa preferată - în
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
îl sâcâia și genunchiul drept de câteva zile, semn că în curând avea să plouă. Apropiindu-se de vizor, constată că nu se înșelase. Într-adevăr, de partea cealaltă a ușii, era Florin care, nerăbdător, tocmai apăsa din nou butonul soneriei. Pentru o clipă, se gândi să nu-i deschidă și să se întoarcă la televizor. Nu înțelegea ce rost mai avea vizita lui, devreme ce pentru el, lucrurile erau limpezi; nu numai că mai aveau de ce să se mai vadă
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 6 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 6. Un telefon în noapte Soneria stridentă a telefonului îi întrerupse disperarea hohotelor. Chiar se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo? - Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
cimitir, udând florile la mormântul fratelui său. Era așa de veselă!..A întrebat-o în șoaptă: ia spune-mi, cum a venit Făt-Frumos? Călare, sau pe jos? Cu o mașină roșie, tanti! Nu mai insistase, văzând-o așa de fericită. Soneria de la ușă îi întrerupse firul gândurilor, cu țârâitul strident și nervos. Alergă la ușă, unde Violeta i se prăbuși în brațe. Plângea cu sughițuri. - Hai, potolește-te! Dă-mi haina, geanta și...descalță-te! O, da’ ce rochie frumoasă! Trebuie
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ADRIANA - ROMAN ÎN LUCRU Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adriana se învârtea pe lângă cratițele sale pregătind masa de prânz, când auzi soneria de pe hol. Se îndreptă grăbită să deschidă, crezând că-i Radu, mirându-se totuși de vizita lui atât de devreme, deoarece îi spusese că va veni după ce trece pe la spital. În prag de fapt nu era Radu, ci colegul său
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]
-
zâmbea așa frumos și ne spunea : -Ce mai faceți, doamnă? Ce vă face păpușa, că e simpatică foc!? Îți vine s-o mănânci, nu alta! Cum mai zâmbea și mă mângâia pe păr! Clar, aici sun! S-a întins spre sonerie, dar...nu ajungea, deși întindea mânuța tot mai sus. -Uff! Nu ajung. Mai bine...bat în ușă! Ciocăni de câteva ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude. Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
un sfârșit și-un început cu mânere de argint, o poză cu tine din care să te scot când o să simt că nu mai pot, o mașină de tocat secunde, un indicator spre niciunde... Nu trebuie să suni atâta la sonerie, ceva în mine aproape că învie, trandafiri și crini aruncați pe pat fac din tine, acum, un bărbat. O să discutăm mai târziu; în cubul ăsta de tămâie nimic nu pare-adevărat: m-ai părăsit sau poate, dragă, noi încă nu ne-
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Variația este o idee bună deoarece stările și gusturile se pot schimba în mijlocul beției. Trebuie întotdeauna să aveți mai mult decât vă este necesar. Faceți stocuri generoase de băutură. Nu se va deteriora, dimpotrivă, prin învechire se va îmbunătăți. Opriți soneria telefonului și a robotului telefonic. În momentele de claritate a minții, s-ar putea să vă închipuiți că sunteți în stare să vorbiți coerent la telefon. Această situație vă poate aduce necazuri dacă va trebui mai târziu să dați explicații
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
husen. El este chiar bine înfipt în oraș, deținând un cumul de calități și funcții" (Arena vâlceană, 6.10.2006). Cuvântul apare și în sintagma husen de gară, formată pe tiparul amplificărilor ironice (ca și fraier cu cioc, fraier cu sonerie) și în care pare să se ghicească un fapt social real: rolul de victimă perfectă atribuit de hoții de buzunare provincialilor sosiți în gară. Ar mai exista și un feminin husănoaică (înregistrat de T. Tandin, în Limbajul infractorilor, 1993), care
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
uk. Autor: Anton Anda Telefonul marca Emporia Life este destinat persoanelor cu vârsta de peste 55 de ani, care se simt depășite de multitudinea de telefoane mobile apărute pe piață din ce în ce mai sofisticate și de numeroasele accesorii digitale. Telefonul are taste uriașe, sonerii cu volum foarte mare, alertă cu vibrații puternice și un ecran mare care se luminează la fiecare apel. Aparatul poate fi astfel utilizat de persoanele cu deficiențe de vedere sau auz. Dispozitivul este dotat cu buton de panică roșu cu
Telefon mobil pentru persoanele care urăsc acest aparat () [Corola-journal/Journalistic/81170_a_82495]
-
trecerea timpului și efectul pe care aceasta îl are asupra condiției umane. O femeie, Winnie, se scufundă încet într-o movila de pământ sub un soare nimicitor. Alături, liber să se miște se află Willie, soțul ei. Se aude o sonerie. Winnie se trezește. Începe o nouă zi. O zi ca oricare alta căreia trebuie sa-i supraviețuiasă. Va reuși? Vineri 11 aprilie, orele 19.00 FRUMOASĂ CĂLĂTORIE A URȘILOR PANDA POVESTITA DE UN SAXOFONIST CARE AVEA O IUBITĂ LA FRANKFURT
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
i le provocaseră descendenții, chipurile, morali ai marelui compozitor. În 2001, Daniel Barenboim renunță în ultimul moment la Walkyria, tot în urma unor proteste, explicând presei că ideea de a pune Wagner în scenă în Israel i-a venit auzind întâmplător soneria unui telefon mobil al unui jurnalist israelian pe o temă din aceeași Walkyrie. Au existat și voci contrare. Fondatorul Societății Wagneriene din Israel, care a emigrat din Germania în 1936, având drept unic bagaj câteva fotografii de familie și un
Wagner interzis în Israel () [Corola-journal/Journalistic/4278_a_5603]
-
Dacă eram în locul lui o arestam pe loc, pentru ultraj. A bâjbâit-o și el oleacă pe proastă. A vrut să vadă dacă are chiloți curva! A doua zi am înaintat divorțul. S-a judecat la președinte în birou... O sonerie stridentă îl opri pe musafir. Suna deșteptătorul. Era cinci și jumătate. Hai, Petrache, să ne culcăm, că azi avem treabă, acușa se luminează. Oare păpușa mea ce visează acum? Pe mine cred, săraca... dar ce să-i faci, o dată și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
făcură cruce când îl văzură, atât de târziu și îmbrăcat de parcă ar fi fost mire. Mare minune dumnezeiască! De unde vii, Petrăchel tată, la ora asta? Eu și mătușă-ta ne pregăteam de culcare, mai vorbeam de una, de alta, când soneria... de două ori ai sunat, nu? Baba spune că o dată, nu mai aude... De unde aș putea veni? Vin din centru, au încercat să ne doboare, știți asta? Și cine?! Dumitru Maziliu, omul lui Ceaușescu, care a fost mare securist, profesor
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
decât oricând. Se ridică încet, ca un om bolnav, se apropie de Gheorghe Tălparu, merse în spatele acestuia, îi luă o scamă de pe haină, iar apoi se mulțumi să nu mai spună nimic. Rămase în picioare până la plecarea colonelului și numai soneria telefonului îi aduse aminte că este un înalt demnitar. Lasă scuzele și spune-mi repede care-i problema! Cum... doamna Tălparu?! Lăsă telefonul, oftă, își aprinse o țigară, se uită la ceas, apoi la Gheorghe. Acum două ore a murit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pune într-o mișcare rectilinie verticală inițială. După câteva secunde, lumina începe să pâlpâie și se stinge. Liftul se oprește. O defecțiune, sau o pană de curent? Caut pe panoul cu tastele etajelor butonul de alarmă. Apăs la întâmplare și soneria începe să țârâie anemic și lung. Ceva îmi spune că o aud doar eu. De fapt, unde ar putea suna? Scot telefonul din buzunarul de la spate al blugilor și văd că este nouă și opt minute. O să-l sun pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un coleg din facultate, pe care nu-l văzuse de multă vreme. Apoi din nou tăcere. Îmi plăcea. Era o tăcere con fortabilă. Muzica era perfectă pentru starea mea. O moleșeală plăcută m-a cuprins încet. Am tresărit la auzul soneriei telefonului. Era Tudor. Voia să știe unde sunt, dacă am pornit. I-am spus că în cel mult două ore voi ajunge acasă. Și iarăși tăcere. Simțeam nevoia să aflu mai multe despre străinul de lângă mine. Dar nu îndrăzneam să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai multe, probabil auzise știrile de la Europa Liberă. Apa era oprită și lumina soarelui strălucea alb pe linoleumul din sufragerie. M-am gândit cum să împart pachetul din congelator înainte ca oasele să se lipească prea tare de frig. Țârâitul soneriei a întrerupt exercițiul de combinatorică. Două uniforme albastre în ușă: „Bună ziua. Sunteți tovarășul Daniel Hulea? Astă-noapte v-ați întâlnit cu doi cetă țeni străini care v-au predat un sac cu materiale de propagandă anticomunistă. Acesta trebuie înmânat de îndată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră prin autobuze, în drum spre serviciile lor mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin, ca o idilă de primăvară. David și cu mine i-am ascultat uluiți turuind despre cum și ce o să facem, cine unde rămâne, împărțindu-și fără urmă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așteptam, nu aud nimic. Ați înțeles, cred, Beșleagă nu avea nevoie de secretară: mai întâi pentru că nu avea fumuri, al doilea, nu voia să împartă secretele cu nimeni. O restructurase cu vreo doi ani în urmă. De aceea uza de sonerii. Este mai eficient, mai economic și chiar mai democratic, comunicând, adică, direct cu masele. Cum spuneam, bat în ușă și intru fără să mai aștept. Știam lecția! Fac vreo câțiva pași către biroul lui și mă opresc. Stă aplecat peste
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dar era evident că era o atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care au uitat ce e zâmbetul. Făcea ce făcea și găsea de fiecare dată un alt vinovat în povestea ei. Când va învăța să-și asume responsabilitatea pentru gândurile, faptele și stările ei.? Alegea mereu calea cea mai simplă, normal. Soneria stridentă a telefonului o sperie și-i întrerupse șirul gândurilor. Și de când tot spunea că o va schimba cu una mai silențioasă, mai melodioasă... Stătu câteva clipe pe gânduri dacă să răspundă sau nu, căci era sunată cu număr ascuns
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înțepenesc precum în finalul unui număr de revistă.) Întuneric IV (Același salon din primele trei părți, numai că mobila și decorațiunile sînt de sfîrșit de secol XX. Charles Bovary, cu o ceașcă de ceai în mînă, se uită la televizor, Soneria.) CHARLES: Intră! E deschis. EMMA (Intrînd, aruncînd geanta pe jos): Of! Nu mai suport! Orașul ăsta o să mă-nnebunească! CHARLES: Zău? EMMA: Ce-ți pasă! Să lucrez și eu la cinci minute de casă! CHARLES: Am și văzut un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la meci. EMMA: Nu se poate vorbi cu tine. CHARLES: Ba da. Însă nu în felul în care vorbești tu. (Iese) EMMA (nervoasă, dă drumul la film, derulează înainte și înapoi plictisită, apoi închide; își toarnă ceva într-un pahar. Soneria; ea se duce și deschide; intră Electricianul, același cu Ion, Toreadorul și Mefisto): Ce doriți? ELECTRICIANUL: Sînteți doamna Bovary? EMMA: Eu sînt. ELECTRICIANUL: Ați reclamat o defecțiune la instalația de iluminat? EMMA: Poate, soțul meu... Nu știu... ELECTRICIANUL (scotocește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
polițist, cînd totul e gata ia telefonul și formează un număr. Brusc întuneric; imediat, apoi lumină; același decor, pe masă fotografia îndoliată a lui Charles, au trecut, se vede, mai multe zile, în fotoliu, Emma își pilește unghiile. Se aude soneria, Emma își rectifică ținuta, aranjează cîteva obiecte, apoi deschide, intră un bărbat același cu Ion, Toreadorul, Hoțul etc. care-i oferă un mare buchet de flori.) BĂRBATUL: Omagiile mele! EMMA: În frac?! Vai, cîtă eleganță! Credeam că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]