100 matches
-
nu i-ar recunoaște cheia, și, imediat, un lanț al slăbiciunilor, în dedicație: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti, de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu: ŤMomente, schițe, amintiriť". Ciudată întîlnire de sensibilități: un sonetist de secol XVIII, baroc, un clasic tată de moftangii de XIX, cu frazarea compozitorului de simfonii întrerupte și, în fine, un ascultător din XX, ispitit de un marteau sans maître pus cumva în ordine, de echilibrul ca exces. Sonatine-le
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
judece nuanțat, să potrivească lucrurile, scriind niște recenzii de pasionat: J'irais ŕ Rome ŕ pied pour un sonnet de lui sună, de altfel, "mărturisirea" (livrescă) din articolul despre sonetele lui Mircea Cărtărescu. "Galeșă și cu ochi alunecători", ca poezia "sonetistului" postmodern, e și critica lui Al. Cistelecan. Se potrivește, schimbînd ceea ce e de schimbat, și cu Rimelări-le lui Șerban Foarță: e făcută, adică, din suprafețe glisate (și glasate...), pe care poți să te sprijini, dar parcă nu prea tare
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
de-nțelesuri, mă privesc din stele”. Incertitudinea și destrămarea la scară universală, în formularea Venerei Antonescu, fac casă bună cu emoția unor memorabile autodefiniri „pe drumul amintirii-ntors”; secvențe dintr-o confesiune violentă acreditează tropii sfâșierii lăuntrice cultivați odinioară de marii sonetiști italieni: „Din coșmar în insomnie./ Argint viu. Crispare Vie./ Sub același Ceru-i Ler/ Eu/, Văpaie’n plin ether.” Dacă volumele de acum 30, 20 de ani anticipau o crepusculară dornică de a se mistui într-o eminesciană Nirvana (cupio
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
poeți și de poezie, care a oferit fără să se târguie prețul solicitat de tenacele negustor fiindcă-l cunoștea. Noi stăteam în spatele unei gherete, jenați și pudici, privindu-l ca pe un străin, lucru care l-a iritat pe nonșalantul sonetist, obligându-l să ne apostrofeze de la distantă: „Hai, măi găinarilor, că altfel plec și consum venitul de aici de unul singur!” Al doilea moment se consumă într-o noapte de vară în care poetul, întorcându-se de unul singur acasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ce plutește pe un lac./ Vine vântul, și-o alungă/ și-o sucește, și-o-nvârtește/ după plac.../ Apoi se încolonau voioși în urma bardului însoțindu-l până la locuința din str. Paris și ascultând cu nesfârșită uimire improvizațiile sclipitoare ale nelecuitului sonetist, care se întorcea la un moment dat spre ei și-i binecuvânta cu trei strigăte de: Ahoe! risipindu-i în umbra nopții.” Scriind acum și aci despre Tudor George nu rezistăm tentației de a cita din Un panegiric singaporean, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ce să faceți cu el!” ( dintr-un film). „Mai ușor conduci o armată de 200.000 de oameni, decît un teatru cu 200 de actori!” ( dixit Mihai Codreanu, fost director al Naționalului ieșean, citîndu-l pe Molière). Sincer să fiu, marele sonetist a cam exagerat : cifrele reale ar fi 200.000.000 de militari și 20 de actori... Citesc În suplimentul cultural al Adevărului literar...o cronică la un spectacol băimărean al lui Afrim. Cum cro nicarul susține că merită să pleci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
doi ani după decesul soției - împlinind 7 decenii de viață, G. Tutoveanu intervine pe lângă Voiculescu, în această epocă referent literar cu gradul de director clasa I la Direcția programelor Radiodifuziunii pentru a înlesni o conferință la radio a prietenului bârlădean sonetistul G. Costandache, într-o scrisoare inedită, publicată acum de Marius Pop în Bârladul odinioară și astăzi, 1984, p. 561, pe care o reproducem și noi : Bârlad, 15 noiembrie 1942 «Mult iubite frate Vasilică, Tânărul meu prieten, sonetistul G. Costandache pe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
a prietenului bârlădean sonetistul G. Costandache, într-o scrisoare inedită, publicată acum de Marius Pop în Bârladul odinioară și astăzi, 1984, p. 561, pe care o reproducem și noi : Bârlad, 15 noiembrie 1942 «Mult iubite frate Vasilică, Tânărul meu prieten, sonetistul G. Costandache pe care l-ai întâlnit, desigur, prin Cuget clar, « Convorbiri literare » și « Cetatea Moldovei » a scris pentru Radio o conferință (...). Te rog să-l primești în programul cel mai apropiat, dacă s-ar putea chiar pentru săptămâna viitoare
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pân‐la tine! (Din Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA OTILICA șl BÂRLADUL 86 Cu vreo treizeci de ani în urmă, student fiind, mai treceam pe la conuʹ Mihai, pe la casa cu căței, de pe strada Eminescu din Iași, pe la marele nostru sonetist Mihai Codreanu. ‐ Măi băiete, îmi zicea, fără să mă vadă, cunoscându‐mă de multe ori numai după călcat. « șe‐ ai zâși dacî te‐aș trimete până la Coana Otilica șâ‐ i șitești seva? ‐ Cum să nu, maestre?! Acu mă duc, că
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ce‐ n una se cuprinse. Acest cuvânt ce‐i fără‐ asemănare, Precum o rugăciune de‐l rostim. E unul singur, e unul singur, MAMA ! Un altu‐ n lume nu e, și nici nu‐l știm! Mihai Codreanu Mihai Codreanu (bustul sonetistului) (n. 25 iulie 1876, Iași d. 23 octombrie 1957, Iași) Poet român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost director la Teatrul Național din Iași (1919‐1923); profesor și rector (1933‐ 1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași; director
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lumea literară cu versuri în ʺLumea ilustratăʺ (1891). Volumele sale de poezii sunt: ʺDiafaneʺ (1901), ʺDin când în cândʺ (1903), ʺStatuiʺ (1914), ʺCântecul deșertăciuniiʺ (1921), ʺTurnul din fildeșʺ (1929), ʺStatui. Sonete și evadări din sonetʺ (1939). Este cel mai prolific sonetist român. 94 Dacă sonetul n‐ar fi existat, Mihai Codreanu l‐ ar fi invitat ca să se poată exprima. Al.A Philippide „Adevărul literar” , 31 I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
eu); G.M.: ciorbeanu, fomeanu (vrea papa); macioalfe (fete); ieși cu marinarii pe covertă!(scoate bani); mă iertați, mă duc să micționez (nu mai e nevoie de traducere); P.F.: parfum! (bun); șampanie! (minunat); bagaboante (colege). L-am cunoscut bine pe marele sonetist Tudor George, emițătorul acelui inubliabil Ahoe! Marin Preda era cu monșer! Regizorul Alecu Croitoru are o expresie bizară Care-i Keystonul? Valentin Silvestru zicea dumneta; Miluță Gheorghiu striga Bimba, măi! Victor Parhon pronunța Bunînțeles! Un actor din Piatra Întreba Ți-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
volum de...600 de pagini, format A4 extins!). Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (legenda zice că e autorul unui rapt amuzant: a vândut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN CLUB-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul În care avea să moară, cu câteva luni Înainte, marele gazetar Mircea Grigorescu m-a trimis acasă la maestru, să iau câteva portrete
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de soartă... “În grădina lui Emil, Unii pleacă, alții vin, Vremea trece prin legume Iar eu mă petrec prin lume... *** În grădina lui Emil Totul e labil, labil...” N.B. Dedic și dăruiesc acest strigăt în pustiu, prietenului meu, Emilian Marcu, sonetist de excepție, drept chirie pentru spațiu acordat minții mele, în grădina casei sale.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
lua în seamă, pentru că”...și-și motivează atitudinea. Plăcându-i sonetele lui Emilian Marcu, scrie ca să vadă toți, „În grădina lui Emil / Totul e labil, labil” iar pentru el - „Dedic și dăruiesc acest strigăt în pustiu, prietenului meu, Emil Marcu, sonetist de excepție, drept chirie pentru spațiu acordat minții mele, în grădina casei sale. C.H”; lui Nicolae Turtureanu, comentariu „Note din timpul lecturii” la „Jurnal postmortem”, ceea ce aș fi scris și eu când i l-am citit, transpunându-mă : „Tu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
urmei, prin contemplarea realității cu indulgență, cu înțelegere, adesea cu ironie și fără vreun sentiment anume al propriei superiorități sau experiențe. Tema relației de iubire, de atașament sufletesc între cele două sexe, a preocupat pe mai toți scriitorii lumii. Marele sonetist ieșean Mihai Codreanu scria că “Amorul e ca morfina; trebuie să-i creștem doza, ca să-i încercăm senzația dintâi”, iar Luceafărul poeziei noastre, Mihai Eminescu, versifica: “Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere/ Căci mii de lacrimi nu
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
unor canoane, presupune atingerea unei culmi a rafinamentului, a măiestriei și a maturității artistice, provocare pe care un poet autentic nu o poate, de obicei, eluda. Un temerar, în acest sens, este poetul Emilian Marcu, unul dintre cei mai talentați sonetiști contemporani, care, prin volumul Zăpada timpurie. Ultimele sonete de dragoste din mileniul II - Editura PIM, Iași, 2010 - „recidivează” în această direcție, cartea fiind scrisă în continuarea unor tomuri cuprinzând alte creații de acest tip, iar seria lor, probabil, nu se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și sediu temporar al "Vieții Românești", pînă luase foc. Cu băcănia lui Smirnov, pe stînga, cum cobori spre Piața Unirii. Și tot pe Lăpușneanu, la Samoilă, "Academia liberă": o cămăruță-separeu, unde se înghesuiau, la "discuțiuni" și la "suc de vie", sonetistul Codreanu, pictorul Jenică Cosmovici, poetul Tilică Philippide, Tonitza, cum epigrama Al.O. Teodoreanu: "Pot să beau și-n Barcelona Dacă-i bună vița, Unii beau vinul cu tona, Alții cu Tonitza". Nelipsitul trubadur se lua la întrecere cu tata, unul putînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Muzică și Artă dramatică "G. Enescu". Sofia Teodoreanu, fiica lui Gavril Muzicescu, preda teoria; la clasa de dramă Agatha Bârsescu; la dicție și declamație Mihai Codreanu, care era și (di)rector. Cu un "vin acătării" (omologat de Păstorel) în față, sonetistul le istorisea cu șart despre o anume cerere: "Subsemnatul Alexandru Roșca, profesor de f laut, rog a binevoi..." Categoric cu impostura, Mihai Codreanu l-a respins pe flautistul care nu silabisea corect. Și cîți universitari în divorț cu gramatica știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce rost are să afli?!... Cum era să-l cunosc pe Victor Eftimiu... Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (autorul unui rapt amuzant: a vîndut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN Club-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul în care avea să moară, cu cîteva luni înainte, marele gazetar Mircea Grigorescu m-a trimis acasă la maestru, să iau cîteva portrete
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prin plasarea deliberată în ireal, o încercare de expurgare a răului existențial și artistic reprezentat de presiunea ideologiei oficiale. Destinul lui P. se frânge neașteptat, în plină maturitate creatoare. După 1991 este redescoperită o latură ignorată, și anume ipostaza de sonetist. Spectator al lumii, din avanpostul mirării naive autorul se îndreaptă către o poezie specială, dialogând cu un homo universalis, căruia îi comunică o viziune heraclitică asupra existenței. Sensibilitatea scrutează tot mai acut răul universal, orizontul e tot mai întunecat, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
a fost plătită niciodată, sentința nefiind executorie și dosarul s-a clasat. Un alt contestatar al acestui „jupân” al României, cum îi place să se autointituleze, cu un simț al umorului destul de acut, mai ales prin profesia de scriitor, și sonetist, este Mircea Dinescu. Poetul, considerat unul dintre dizidenții ultimei perioade a comunismului în România, semnatar al Scrisorii celebre adresate lui Nicolae Ceaușescu, a făcut parte din Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (C.N.S.A.S). El a studiat și dosarul
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
eu oare? De ce mă lași acuma? Te smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Octavian Soviany, Lirica evanghelică a depersonalizării, CNT, 2002, 12; Sergiu Ailenei, Revolta dobitoacelor, CL, 2002, 3; Elvira Sorohan, [V. Voiculescu], RL, 2002, 33, 44; Dan Manolescu, Portret al poetului Vasile Voiculescu, Buzău, 2002; Codruța Stânișoară, William Shakespeare și Vasile Voiculescu, sonetiști, Craiova, 2002; Nicolae Oprea, Magicul în proza lui V. Voiculescu, Pitești, 2003; Florentin Popescu, Viața lui V. Voiculescu, București, 2003; Cornel Ungureanu, Geografia literaturii române, azi, I, Pitești, 2003, 117-134. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe Ararat, Cluj-Napoca, 1981; Colina zorilor, Cluj-Napoca, 1987; La steaua singurătății, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]