12,573 matches
-
din flendurile sunetelor, sunt înjghebate jucării pentru toate situațiile posibile în viața lumii. Oamenii care vorbesc aceeași limbă sunt participanți la acest joc. Pentru cei ce vorbesc o altă limbă, păpușile fonemelor nu sunt decât o simplă adunătură de petice sonore. Așadar, cuvintele ar fi niște păpuși din sunete, iar dicționarul, respectiv, o colecție de jucării, însă limba s-a dezvoltat, firește, din nu prea multe unități de bază ale alfabetului, consoanele și vocalele ei fiind precum strunele acestui joc cu
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
cuvintele ar fi niște păpuși din sunete, iar dicționarul, respectiv, o colecție de jucării, însă limba s-a dezvoltat, firește, din nu prea multe unități de bază ale alfabetului, consoanele și vocalele ei fiind precum strunele acestui joc cu păpuși sonore. Iar dacă am lua o îmbinare întâmplătoare, liber dispusă a acestor sunete, cum ar fi, spre exemplu: bobeobi sau dâr bul scil, sau Manci! Manci! (sau) ci breo zo! - vocabulele în cauză nu aparțin nici unei limbi, în același timp însă
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
exemplu: bobeobi sau dâr bul scil, sau Manci! Manci! (sau) ci breo zo! - vocabulele în cauză nu aparțin nici unei limbi, în același timp însă ele spunând ceva anume, fie și insesizabil, dar care există, totuși. Dacă în jocul nostru omenesc sonora păpușă soare ne îngăduie să tragem de urechi și mustăți minunatul astru, ciupindu-l cu mâinile unor bieți muritori, declinându-l prin diverse dative și genitive, lucru cu care adevăratul soare n-ar fi nicicând de acord, apoi aceleași cârpițe
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
silabic), a cîte unei silabe variabile, formate dintr-o consoană (mai ales "p") și o vocală identică vocalei precedente: sora devine astfel soporapa. în uz universal sînt și alte sisteme asemănătoare - de exemplu, introducerea în cuvinte a unui singur segment sonor, mereu același, ori pronunțarea inversată a cuvîntului, de la final spre început. E impresionant gradul de similitudine pe care îl prezintă, în diferite părți ale lumii, aceste procedee lingvistice. în enciclopedia alcătuită de Paolo Albani și Berlinghiero Buonarroti, Aga Magéra Difúra
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
de cîteva generații, și-a inventat între timp reguli și excepții ferme, dar ar putea să și dispară la un moment dat. E de altfel abuzivă (și bazată pe o etimologie populară) reducerea cacofoniei la un singur tip de asociere sonoră, evocatoare a cîtorva cuvinte tabuizate. Supărătoare e desigur lipsa de motivație semantică a "soluției": adverbul și "de asemenea" nu e un simplu cuvînt de umplutură, ci modifică întotdeauna sensul enunțului în care apare. Chiar în structurile comparative, unde ca poate
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
cărui îndeletniciri cu micrologosuri și himere electroacustice l-au confiscat în proiecte mirobolante; un Corneliu Cezar, compozitorul-sonolog, cel care își îmbrăca muzicile în haine de mireasă, sacrificân- du-se pentru neprihănirea armoniilor celeste, originare; un Dinu Petrescu, încremenit în constelații sonore de o generoasă densitate; un Mihai Moldovan, rănit din dragoste de vitralii, scoarțe sau texturi muzicale, supravegheate cu grijă, așa cum o mamă își ocrotește copii; un Liviu Dandara, aflat în căutarea stării de liniște, niciodată prinsă, dar nici scăpată; un
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
o datină, ce nu se cade a fi abandonată. Mai ales că, dirijorul de orchestră este, ca și căpitanul de navă: primul care se îmbarcă și ultimul care debarcă. Iar Ovidiu Bălan s-a îmbarcat pe corabia lui cu pânze sonore nu ca un comandant intransigent și nici infailibil, ci ca un matelot îndrăgostit de întinderile pe care le străbate. Relația lui cu muzica este una erotică. Pentru el actul interpretativ reprezintă destinația unui pelerinaj perpetuu către ființa iubită. Ovidiu Bălan
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
muzică, pe care o divinizează, considerând-o drept vehicul al unei ascensio la capătul căreia pândește perfecțiunea. L-am cunoscut pe vremea când, ca un țânc într-ale muzicii, eram fascinat de vulcanicu-i temperament, ce avea darul să prefacă substanța sonoră în materie incandescentă. Un vulcan ce nu s-a stins nici astăzi. Mai mult, el parcă erupe cu și mai mare intensitate și imprevizibilitate, escavând acele sensuri tainice ale tectonicii muzicale. Ovidiu Bălan are o dispoziție particulară, naturală de a
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
declarații de război (născute mai mult din frivolitate și rutină decât din orgoliu și credință), amintindu-ne de proverbul cu câinele care latră, dar nu mușcă. S-au dus vremurile când, aflați în minoritate, moderniștii escaladau varii categorii de experiment sonor, iar conservatorii își ocroteau aproape prin orice mijloace procentele obținute în sondajele de opinie, ca și timpurile când postmoderniștii, la rândul lor minoritari, își încărcau partiturile cu recolte ale unor stiluri și tehnici de compoziție muzicală din diverse epoci, și
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
sursă a diferențelor poate fi nivelul conotativ, stilistic, în care intră în grade minimale distincții de tipul colocvial/cult, arhaizant/modern. Nu e indiferent nici factorul eufonic: unele secvențe sînt evitate, în genere sau în anumite contexte, din cauza formei lor sonore. Dincolo de toate acestea, e probabil să intre în discuție, în cazul adverbelor, nuanțe aspectuale: accentuînd caracterul repetitiv sau durativ al unei acțiuni (în cazul mereu / totdeauna această ipoteză mi se pare demnă de luat în considerație). De obicei dicționarele noastre
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
ce-și dau socoteală unele altora. Un snop de istorii aparent paralele, în fapt secante, vin să facă, să desfacă și să refacă traiectul fenomenului muzical în toată splendoarea și complexitatea lui. Istoria organizărilor spațiale și temporale, a avatarurilor parametrilor sonori, a stilurilor și personalităților, a surselor și resurselor etc. se interpelează mutual, semănând cu viscerele unui organism al cărui metabolism nu este, nicidecum, exclusiv autotrof, ci, preponderent heterotrof, intrând în interacțiune cu alte metabolisme, aflându-se sub influența altor organisme
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
i se spune de pe scenă și să-l șocheze în speranța că-l va zgudui. Grupul autopsierilor, dominat de Mircea Constantinescu, joacă bine, la limita suportabilului, refrenul la care este redusă existența lor, iar ceilalți actori, unii dintre ei nume sonore din echipa teatrului, se integrează în viziunea regizorală, în sumbrul și pateticul text al autorului.
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
bună. Ștefan Ignat a făcut tot ce a putut pentru a da relief rolului ingrat al lui Albert, colorându-l însă puțin cam prea în "negru" - Albert este un burghez cumsecade, nu e Mefisto. În alte roluri Horia Sandu - voce sonoră bine proiectată, Alexandru Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
Sandu - voce sonoră bine proiectată, Alexandru Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
Liviu Dănceanu A asculta muzică astăzi e un lucru la care nu poți renunța întotdeauna, chiar să vrei. Nu știi de ce, dar ești mereu prizonierul efluviilor sonore, robul undelor care te învăluie sau, dimpotrivă, te invadează. Ceea ce începi pasiv, continui activ ori invers, ceea ce inițial receptezi cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
de Dufay: cei șase soliști vocali erau însoțiți de mici grupuri de instrumente de epocă. Frumusețea liniștitoare a muzicii lui Dufay, construcțiile elaborate, majestuoase au fost puse în valoare de o interpretare impecabilă, ce a profitat inclusiv de spațializarea surselor sonore. Derularea acestor motete timpuriu-renascentiste sugera soluții artistice diverse, de la constructivismul matematic, arhitectonic (este binecunoscută relația proporțională ale dimensiunilor între Domul lui Brunelleschi din Florența și motetul Nuper rosarum flores) spre o expresie mai individualizată și o tratare a textului în
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
cel mai pur, fără ca cineva să fie conștient. Ba dimpotrivă, iar asta m-a speriat cel mai tare. Am închis paranteza, voi reveni asupra acestei povești altă dată. Pe afiș sînt titluri importante din dramaturgia universală, în distribuții apar numele sonore și de primă linie ale teatrului, cei cu experiență, dar și tineri, cu toate astea, în ultima vreme, nu am văzut ceva tulburător. Sînt încercări de tot felul, nesemnificative, însă, cu un singur merit major: nu plasează discuția în afara artisticului
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
Falstaff-ul său are alură, putere de convingere, doar că la "Falstaff imensul, enormul Falstaff" te aștepți și la o voce pe măsură: suculentă, telurică; admiri lucrul foarte bine făcut, cu profesionalism și talent, dar nu ești copleșit de "enormitatea" lui sonoră. Dacă linia personajului Falstaff este păstrată în limite măsurate, nu am înțeles de ce Ford este împins într-un exces de caricatură (în monologul geloziei-pandant ridicol la Othello?) fără să fie nevoie, căci textul spune destul. Ștefan Ignat mizează pe vocea
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
important, adică descinderea tuturor la Strasbourg, în inima democrației și a victoriei pe tărîmul luptei pentru drepturile omului. Piesa aceasta a fost descoperită și pusă în scenă acum doi ani de regizorul Alexandru Dabija, la Teatrul Bulandra, cu o distribuție sonoră, dacă i-aș aminti doar pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu, Mircea Rusu, Dana Dogaru. Din păcate, montarea n-a avut parte nici de o premieră cumsecade, nici de promovarea pe care ar fi meritat-o din plin, apoi, Sala Izvor
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de suflat. Au apărut însă o grămadă de adevărate orchestre de gen, capabile să excedeze cele mai cutezătoare reprezentări ritmice și să aline chinurile compozitorilor atunci când se învrednicesc să picteze cu urechea. Nimic nu mai pare inextricabil în ordinea culorilor sonore, a spectrelor timbrale dacă ai la îndemână zeci și sute de instrumente și obiecte muzicale, ce populează un univers unic și atotcuprinzător; un imens diamant în care fiecare timbru constituie o impuritate dacă este hărțuit sau, dimpotrivă, neglijat, ori poate
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
din studio. Îndefinitiv, ce să ne fi spus? Cît de groaznic e un bombardament modern (vorba lui Rumsfeld: nu-l comparați cu cele din al doilea război mondial, e cu totul altceva)? Cum te ia cu frig cînd auzi infernul sonor ori vezi flăcările și fumul? Pentru asta, nu era nevoie să-și riște pielea la Bagdad.
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
și proiecte care de care mai ambițioase ori mai exclusive. Stagiunea se derulează sub presiunea numelor cu greutate. Aceeași hegemonie a protagoniștilor am reîntâlnit-o la Bergamo, acolo unde în fiecare an, asociația Musica aperta dezvoltă un ciclu de reuniuni sonore intitulat Comporre, oggi. Pretutindeni am remarcat truda harnică, stăruitoare de a scoate muzica nouă din celibatul cu care ne obișnuise în ultimele decenii, prin marierea ei cu valorile componistice deja consacrate, dar și satisfacția voluntară, tranzitivă de a demistifica orice
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
de a se anihila pe sine însăși. Iată, mi-am spus, un desfrâu ce trebuie a-sumat și consumat. Saint-Exupéry spunea că "dacă refuzi să fii răspunzător de înfrângeri, nu vei fi răspunzător nici de victorii". Înfrângerea, pricinuită de luxuria sonoră, poate lua forma unei năuceli ori perplexități iremediabile. Victoria nu poate fi obținută decât prin strategii dibace, obligate să convoace deopotrivă concesia și compromisul. Altminteri, desfrâul stilistic există ca o imanență; este înscris în soarta noastră. El se poate purta
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
poet, ci mai degrabă filozof" - iar mie, pe textul dactilografiat mi-a scris câteva cuvinte - ceea ce iscusitul Șerban Cioculescu în cronica sa de la "Adevărul" a simțit și semnalat. - V-a "diagnosticat" exact, încă de pe atunci! Dar ați mai avut nume sonore între profesorii de la "Spiru Haret"? - Desigur, la istorie îl aveam pe Constantin Moisil, marele numismat, dar și un excelent profesor (tatăl lui Grigore Moisil) care a înființat la Academia Română Cabinetul numismatic, stupid transferat de comuniști în altă parte. Sper să
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
au existat, desigur, înainte de a exista dirijori. Poate de aceea mulțimile de instrumentiști nu se lasă duse de nas, cu una cu două de vreo baghetă, oricât de iute și de ascuțită ar fi ea. Orchestrele sunt națiuni de timbre sonore ce își declină dreptul la putere în favoarea dirijorilor, grație sufragiilor și prescrierilor acestora, dar orice putere neîmpărtășită se prăbușește asemeni unui arbore fără rădăcină. Istoria muzicii consemnează, nu de puține ori, exemple de dirijori ce și-au aflat rădăcinile în
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]